Diaspora noastră din Franța

Angela PÂNZARU

XXX

…nu se priveau unul pe altul

în fiece dimineață veneau la stațiunea autobuzului din cartierul ortodox

el înalt îmbrăcat în negru cămașa albă bine călcată ea micuță purta o fustă maro lungă avea părul acoperit cu un voal venea cu fetița în brațe fără a privi în jur lăsa copila jos din brațe o săruta 

și – i întorcea spatele

el venea spre copilă o lua în brațe si pleca fără a arunca măcar o privire în urma ei 

eu așteptam autobuzul să merg la serviciu într-o dimineață am observat că îi lipsea un nasture la cămașa aceea de un alb imaculat

În altă dimineață am văzut ca ea avea un pantof rupt

În altă dimineață ei s-au oprit unul în fața altuia s-au privit timp de o secundă apoi el i -a întors spatele și ea și-a luat fetița în brațe și a plecat încet din stațiune

mai mult nu i-am văzut

dar pe banca era gravat în ebraică în altă dimineață eu te iubesc el nu

și m-am gândit că probabil asta a scris el

cel puțin eu vroiam să cred că doar el ar fi scris el pentru ea spre seară banca era proaspăt vopsită

și nici urmă de iubire

mă simțisem părăsită și atât de singură

așteptând  autobuzul

(Gheula)

XXX

…cum urcau în tren cu genți cu valize

ținându-și copii de mâini să nu se îndepărteze prea mult ori să nu-i piardă în mulțime ai fi zis că mergeau la un sanatoriu ori la o casă de odihnă

nu-i petrecea nimeni

bărbații erau tăcuți și absenți de parcă

așa se născuseră muți

nimeni nu plângea nu mai aveau puteri să plângă câinii lătrau obosiți dar mai mult incitați de soldați și nu prea înțelegeau ce se petrece și unde pleacă atâta lume câinii erau mai buni mai îngăduitori decât soldații mai blânzi decât semenii

nu a văzit nimeni cum femeile își ștergeau pe furiș lacrimile cu mânecile hainelor demult nespălate

nu a auzit nimeni rafalele de arme automate

era noapte târzie și

toți dormeau liniștiți în case

fără ei ne va fi mai bine în întuneric se gândea cate unul ce nu reușea să adoarmă

fără ei vom avea altă țară și vom avea și 4 recolte pe an visa altul

fără ei toate vor fi ale noastre fără ei crocodilii ne vor iubi vor deveni pașnici și ne vor îmbrățișa când vom intra în râuri

fără ei cerul ne va da ploaie și fântânile noastre vor avea apa și fiecare din noi va avea câte un soare un soare personal

nu-i petrecea nimeni

doar visele celor care nu dorm în noaptea aceasta aleargă în urma trenului

fără a-i implora să revină

XXX

… ziua mergeam la serviciu aveam câteva servicii făceam lecțiile cu fetele mele

lucram fizic dereticam zilnic prin casă

chiar spălasem și scările de câteva ori

credeam că așa voi obosi și voi adormi

mă culcam și nu-mi mai venea somnul

pe unde umbla somnul meu mă gândeam

nu mă ajutau infuziile de ierburi

pastile nu vroiam și prietena mi-a dat adresa unui pshihoterapeut

și – a făcut studiile în China și a traversat toată India

nu nu mă duc m-am săturat de psihoterapia lui Freud de biheviorism

de toate vulgaritățile și prostiile inapte lipsite de subtilitate finețe

de toate neghiobiile astea cu libidourile

nici nu simt necesitatea somnului

și nici nu vreau să vorbesc vreau să tac

am venit si psihoterapeutul mi-a zis culcă – te am aruncat o privire în jur pe o canapea dormea un bărbat acoperit cu un cearceaf îi vedeam mâna păroasă și verigheta ce face domnul aici am întrebat

culcă-te că nu am timp pentru explicații ai văzut coridorul e plin de lume

și numai fiindcă m-a rugat M. te-am acceptat la terapie

hai culcă – te odată da dar mă așteaptă soțul să aștepte și m-am culcat pe altă canapea m-am învelit cu o cârpă roșie îmi era frig m-am uitat la ceasul de pe perete la soarele ce spărgea geamul psihoterapeutul a început să vorbească apoi nu-mi amintesc nimic

m- a trezit și m- a întrebat cum am dormit 

am dormit fantastic extraordinar mă simt odihnită dar unde e psihoterapia 

m- a privit serios ai insomnie mi -ai spus da acum ai dormit de vrei să dormi și mâine da vii mâine

și el ce e mort nu se trezește am arătat spre bărbatul de pe canapeaua de alături care nici nu mișca el rămâne el doarme mereu e un exponat ori ce să vii mâine

am mers și a doua zi și tot așa am adormit și apoi a 3 și mergeam la psihoterapeut zilnic

nu trebuia sa vorbesc mă simțeam fericită vin mă culc și dorm

și într-o zi soțul m-a întrebat ce faci la psihoterapie dorm vin dorm apoi revin acasă cu taxiul adică tu plătești pentru a dormi o oră pe o canapea la marginea orașului ce acasă nu ai unde dormi gratis

acasă nu pot dormi m-am dezobișnuit să dorm e o psihoterapie a somnului te învață să dormi așa am umblat o săptămână îmi revenisem puțin am început a dormi noaptea nici nu bănuiam că trebuie să învăț și a dormi în viața asta într-o zi ieșisem de la somn și completam pe hol un chestionar și o doamnă mă întrebă de ce am ieșit atât de fericită și cum e psihoterapeutul fantastic i-am răspuns și ea a scos rimelul si rujul de buze din poșetă nu cred că aveți nevoie de asta de ce doar zici ca psihoterapeutul e fantastic da dar

a doua zi am întâlnit-o iarăși era foarte nemulțămită se certa cu altă doamnă

la ușă din cauza unei pisici vagabonde un conflict ideologic aș spune dacă se cearta nu e chiar atât de bolnavă are forță de viață cum a fost ieri am

întrebat-o

Doamne n-am mai dormit așa încă din copilărie fantastic somn dar am ajuns acasă și nu am dormit iarăși toată noaptea apoi m-am certat cu vecinii care priveau televizorul la maximum apoi cu soțul și nu am dormit toata noaptea

am uitat cum se doarme am uitat cum se adoarme 

pisicuța de la care se certau dormea întinsă la soare m-am gândit că trebuie să memorizez poza ei și am intrat în cabinet m-am culcat m-am învelit și încercam să mă aranjez așa ca pisicuța de la ușă nu-mi reușea îmi încurca ba o mână ba un picior pisica mieuna tot mai tare am sărit din pat am ajuns la ușă am luat pisica în brațe și nu am mai revenit în cabinet

XXX

părăseam rândul cu atâta dezamăgire

venisem dimineața la 5 la aeroport pentru un zbor spre București.

tot am călătorit eu ceva din aeroportul acesta dar atâta lume nu mai văzusem.

încet – încet ne mișcam spre ghișeu pentru a ne înregistra.

– unde zburați?- m-a întrebat un funcționar.

La București.

–ha-ha,aici e înregistrarea pentru Addis-Abeba.

am privit rândul,am privit în jur da sigur am înțeles.

–dar iată scrie acolo sus că toate rutele.

–da dar nu azi și nu acum,– mi-a răspuns funcționarul.

părăseam rândul cu atâta dezamăgire de parcă aș fi avut bilet spre 

Etiopia.

de parcă în dimineața aceea Africa mă chema și mă invita și mă aștepta iar eu ca o oaie supusă trebuie să zbor la București 

data viitoare mi – am promis îmi cumpăr un bilet spre Addis- Abeba ori spre Maroc

nu prea civilizat totuși spre Addis – Abeba

și de acolo…4 ore cu trenul până la…6 ore cu autobuzul pana la…

da chiar un pic de Africa mi-ar face bine 

demult nu am călătorit la așa depărtare

dar am luat avionul spre București și de acolo trenul spre Budapesta

lumina Budapestei si apele Dunării 

mi- au atenuat un pic dorul meu de Africa dar acum regret că revenind nu

mi-am cumpărat totuși un bilet spre 

Addis-Abeba nu am avut curaj

să trăiesc și să zbor așa cum vreau 

niciodată

de fapt sunt o proastă

Publicat în Print MDRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *