Din bucuriile unui editor

Nu știu dacă am neapărat încuviințarea autorului Cezar Elisei de a-i promova Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă, apărută în acest an. Îmi arog însă acest drept, din dorința de a vă împărtăși astfel bucuria editorului unei cărți la care s-a lucrat cu dragoste, cu credință, cu speranță, într-un vibrant spirit de echipă, iar aceasta s-a bucurat de un deosebit interes în rândul cititorilor. Am astfel acum prilejul de a le mulțumi acestora, ei fiind dovada vie a succesului unei apariții editoriale.

Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă este scrisă în urma experienței proprii a autorului, după ce a mers în acest scop și în Siberia, la Clinica de postit de lângă Baikal (Goriacinsk, Rusia), recunoscută pentru specializarea sa în vindecarea bolilor prin post cu apă.

În conlucrare cu editura care i-a oferit sprijinul de-a lungul întregului demers, Cezar Elisei a numit acest post al său de 40 de zile (și) terapeutic, deoarece autorul însuși s-a bucurat de vindecarea unor afecțiuni pe parcursul celor 40 de zile de postit cu apă, dar și din motivul pentru care, dacă l-ar fi numit post negru, poate din start ar fi putut să dezarmeze mulți dintre cititori (înainte de a deschide măcar cartea), făcându-i să gândească că ei nu ar putea oricum să țină un asemenea post.

Or, menționând în mod expres că postul are inclusiv valori terapeutice, trezește speranță încă de la început, curaj de a-l descoperi, de a-l experimenta. Și apoi, acest tip de post este cunoscut dintotdeauna; Cezar Elisei nu inventează acum nimic. El doar manifestă un curaj meritoriu în această perioadă în care suntem învăluiți de teamă, promovând postul și, prin post, speranța de care avem atâta nevoie.

Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă este o carte foarte bine primită de cititori. E drept și faptul că această carte a avut parte de o lansare inedită: pentru a atrage atenția asupra valorilor postului, subiectul în sine al cărții, autorul a mers pe jos de la Iași la Constanța, timp de 9 zile în care a băut doar apă. Și a rezistat! A demonstrat o dată în plus puterea postului cu apă. A ajuns la Catedrala „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Constanța chiar în ajunul Hramului locașului, pe 28 iunie, iar la slujba Vecerniei, a fost invitat să vorbească despre experiența lui. Momentul a fost surprins live pe facebook, ajungând până în prezent la 800.000 de vizualizări; și continuă să fie urmărit, distribuit.

În urma lecturării cărții, multe persoane, din toate categoriile sociale, clerici si mireni, au început să postească. Stau mărturie mesajele lor.

Există însă un ecou răzleț care vine să spună că postul terapeutic se diferențiază de cel duhovnicesc. Eu spun doar că lecturând cartea, cititorul va descoperi în scrierea autorului împletirea în permanență a postului său cu rugăciunea, ca o condiție sine qua non, precum și mulțumirea pe care o autorul o înalță clipă de clipă, în fiecare rând (aproape) al cărții sale, pentru învrednicirea de a putea ține acest post. Singurul aspect notabil ar fi că autorul este mirean și subliniază în cartea sa valorile postului pe care el însuși le-a resimțit: de natură fizică, mentală, emoțională, dar mai ales spirituală.

Duhovnicul își are menirea sa în viața noastră. Și este primordială! Dar pentru cei care nu ajung la biserică din motive alese din proprie conștiință, oare faptul că experiența lui Cezar Elisei le atinge sufletul, făcându-i să postească, să se roage, să-și caute un duhovnic, nu e benefic?

Căci una e preoția sacramentală și alta e preoția universală. Părintele Dumitru Stăniloae arată că, în Biserică, prin preoţia universală, toţi sunt preoţi şi jertfe, toţi sunt învăţători şi călăuzitori spre mântuirea lor şi a altor credincioşi apropiaţi, sau şi a altor oameni, dar fără o răspundere formală pentru comunitatea bisericească.

Cezar Elisei, având binecuvântare de la duhovnicul său, îndrăznește să mărturisească, să promoveze postul ca și un mijloc pentru apropierea omului de Dumnezeu, mijloc de refacere a sănătății sufletești dar și de revigorare și de restaurare a omului în plan fizic, mijloc de luminare a minții și a cugetului.

Îi mulțumesc autorului pentru această conlucrare ce se dovedește a fi memorabilă, vă mulțumesc dumneavoastră, cititorilor, pentru o înălțătoare împreună-experiență. Reverență.

P.S.: Fondurile obținute din vânzarea acestei cărți susțin cultura românească, asigurând dezvoltarea proiectului TIMPUL – Portal de cultură.

Publicat în EditorialRecomandat4 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag