Din calidor sau amintiri din copilărie altfel

Motto:

„Copilăria noastră cea de toate – din calidor. De acolo,

de-atunci-acum și-n vecii – toate prin el s-au făcut (din câte s-au).

Iar dintre toate, cea mai dulce fiind copilăria”

(Paul Goma)

Romanul Din calidor, semnat de Paul Goma, se construiește în jurul temei copilăriei, considerat unul dintre cele mai bune romane ale sale. Apare în anul 1987, la Editura „Albin Michel”, Paris și cunoaște un răsunet impunător în toată Europa. Această operă literară prezintă anii copilăriei sale, relatează momente zguduitoare ale unui trecut nu prea îndepărtat. Există critici care se referă la această carte, ca la un prim text al lui Goma, pornind de la evenimentele autobiografice pe care le inserează în operele sale. Prin urmare, „după cum a observat Ion Simuț, romanele lui Paul Goma trebuie așezate în ordine cronologică, nu după anul în care au apărut […], ci după momentul biografic evocat în fiecare din ele. Esența lor fiind memorialistică. […] Judecând astfel, primul roman nu poate fi decât Din calidor (o copilărie basarabeană) în care scriitorul povestește tot ce-și amintește din primii ani de viață petrecuți în satul Mana din Basarabia”[2]. De altfel, autorul însuși susține că universul tematic al cărților pe care le semnează „descriu două cicluri autobiografice: unul – dedicat experiențelor copilăriei, ținutului natal, pe care le rememorează în condițiile exilului, celălalt – surprinde experiența universului carceral”[3].

Căutând să demonstreze faptul că arta românească a scriitorului Paul Goma „se profilează în contact, interacțiune, intercondiționare și dialog cu tradiția europeană a genului românesc și, desigur, cu întregul spațiu al culturii”[4], Aliona Grati revelează originea felului de narațiune biografică  din care face parte textului pus în discuție: „Din calidor vine cu o biografie organizată în sistemul de imagini și simboluri carnavalești, care îi reliefează legătura cu arta narativă a povestitorilor rablaisieni și crengieni”[5]. Această atitudine „popular-carnavalească”[6] i se trage de la tehnicile narative pe care le preia de la povestitorul popular.

Cu toate că și Mariana Pasincovschi vorbește, în Le calidor – L’épopée des habitants de Mana, despre prospețimea de carnaval care se resimte în paginile cărții Din calidor, amintind de poetica sărbătorilor, nu mai avem de-a face cu un spațiu paradiziac, cum se întâmplă în amintirile lui Creangă, de exemplu. „Secvența temporală rememorată nu este una ce s-ar fi înscris în capitolul „secolul de aur al istoriei naționale”, Basarabia devine, în prima jumătate a veacului trecut, un teren de manevrare a unui realism grotesc, cu spectacole ideologice dintre cele mai bizare și mai inumane pentru locuitorii acestui ținut”[7]. Dacă în cazul lui Ion Creangă vorbim despre prezentarea unei copilării universale, cu experiențe tipice pentru această perioadă, nu putem spune același lucru despre copilăria evocată de Paul Goma. El dă glas unei copilării anormale, unde copilul, în loc să viseze la o jucărie, la o pupăză din tei, se roagă de toți copacii să-i aducă tatăl acasă. Iar acel „dacă nu azi, atunci mâine”[8] cu care îl măgulește soldatul,  pe numele său – Carpenul, ce îi promite că îl va găsi pe al său tată, devine un crez al câtorva ani din copilăria sa. Facem, prin urmare, cunoștință cu o copilărie încropită de teroarea deportării, a singurătății, a morții. Copilul nu își urmărește mama făcând pâine, ci îngropând soldații morți, urât mirositori: „Bărbații în vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se apropie flăcăii cu tărgile. Mama se supără, îi ceartă, îi amenință, mai și plânge și așa plângând-beștelindu-i, îi scoate de pe unde s-au vârât și îi silește să se apropie și să-i îngroape”[9]. Paul Goma reușește să scoată, parțial, atmosfera de sub semnul groazei, datorită felului în care narează, căci el relatează aceste evenimente cu ironie, utilizează, de asemenea, foarte multe regionalisme, crează cuvinte noi: „mamalîjniki”, „săviețki grăjdian”, „tabaciok”, care, într-o anumită măsură, descarcerează tensiunea generală, rănile cicatrizându-le prin râs. Nu avem, totuși, de-a face cu un râs puternic, este unul subtil, chiar înăbușit, pe alocuri, dar ajunge să transmită un profund optimism. Ilustrative, în acest sens, sunt relatările timpului petrecut în codrul în care se refugiază împreună cu alți măneni în timpul războiului. Deși, este vorba de un timp în care mergeau, practic, cu moartea în spate, evocându-l, Paul Goma inserează momente umoristice, cum ar fi aventura lui cu Duda, dată peste cap de mama: „De ce m-a bătut, când cu Duda și fără rochia de jos? Duda, care-i caldă și spune atât de bun: Uită-te-n sus!, la urma urmei, nu-i nevoie să-i văd susul, atât de parfumat îi spusul. Și de ce mă bate tot mereu într-una, taman când ni-i cald și bun”[10]?

Vorbind despre acest text, Ion Simuț îl califică drept un roman „al unui destin basarabean definitoriu. Pentru oricine ar vrea să înțeleagă în profunzime realitatea situației disperate a Basarabiei (de acum și de altădată) această carte este esențială. Copilul trăiește șocurile unei istorii violente, nedrepte, prin evenimentele care îl afectează decisiv: arestarea tatălui (pentru că a arborat steagul românesc), refugiul disperat din calea agresorilor, arderea cărților românești de către ruși, arderea pădurilor – toate sintetizabile în tendința vizibilă a ocupanților de devastare a Basarabiei”[12]. În aceste condiții, dezvoltarea emoțională, care este atât de importantă și care se realizează anume în această perioadă, este umbrită de o serie de șocuri. Potrivit Doinei Ruști, drame psihologice există și în amintirile lui Creangă – moartea pe timp de pandemie, rușinea, umilința, „dar Creangă povestește aceste întâmplări nefericite cu umorul și lejeritatea celui ce rememorează, adică a celui care a trecut peste esența dramatică a celor petrecute”[13]. Dacă Nică are încredere în viitor, nu putem spune același lucru despre Paul. În cazul primului, „sentimentul de libertate pe care i-l conferă convingerea că totul va avea un final fericit vine, în primul rând, din poziția naratorului, care se reîntoarce la vârsta copilăriei ca s-o omagieze”[14]. Or nu pentru a își omagia copilăria revine Goma la această perioadă, ci pentru a prezenta pista de decolare a relelor ce urmau să i se întâmple, fiindcă copilul din textul Din Calidor nu se bucură de un final fericit. Sfârșitul romanului ni-l prezintă refugiat în cancelaria unei școli din satul Gusu, flămând, înfrigurat și pe întuneric: „N-am văzut niciodată un întuneric mai întunecat. Se vede că-i întuneric de refugiu”[15].

Maria IVANOV


[1] Diana Vrabie, Specificul rostirii în romanul „Din calidor” de Paul Goma, în Creativitatea lingvistică: de la semn la text: Colocviu Int. „Filologia sec. al XX-lea” Ed. a 5-a, Editura Pim, Iași, 2014, p. 506.

[2] Alex Ștefănescu, La o nouă lectură: Amintiri din copilărie, în „România literară”, nr. 21, 29 mai, 2002, p. 10.

[3] Diana Vrabie, Specificul rostirii în romanul „Din calidor” de Paul Goma, în Creativitatea lingvistică: de la semn la text: Colocviu Int. „Filologia sec. al XX-lea” Ed. a 5-a, Editura Pim, Iași, 2014, p. 506.

[4] Aliona Grati, Din Calidor de Paul Goma. O altă imagine artistică a basarabeanului, în Romanul ca lume postBABELică: despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc, Editura Gunivas, Chișinău, 2009, p. 157.

[5] Idem, p. 158.

[6] Ibidem.

[7] Aliona Grati, Din Calidor de Paul Goma. O altă imagine artistică a basarabeanului, în Romanul ca lume postBABELică: despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc, Editura Gunivas, Chișinău, 2009, p. 157.

[8] Paul Goma, Din calidor, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 105.

[9] Idem, p. 110.

[10] Idem, p. 80.

[11] Idem, p. 102-103.

[12] Ion Simuț, Reabilitarea ficțiunii, Editura Inst. Cultural Român, București, 2004, p. 191.

[13] Doina Ruști, Dicționar de teme și simboluri din Literatura Română, Polirom, 2009, p. 115-116.

[14] Idem, p. 117.

[15] Paul Goma, Din calidor, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 278.

[16] Idem, p. 283.

Publicat în Print MDRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *