Din interior spre exterior și invers

Romanul istoric Ard pădurile (Cartier, 2021) este debutul în proză al Paulei Erizanu și, totodată, prima parte dintr-un proiect pe cât de amplu, pe atât de ambițios: biografiile a două personalități feminine marcante pentru instaurarea socialismului „în forma sa primară” în Rusia: Aleksandra Kollontai (1872-1952), prima femeie ministru din lume, singura femeie din guvernul lui Lenin și fondatoare a Jenotdelului departament din cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Rus pentru promovarea drepturilor femeii –, și Inessa Armand (1874-1920), adeptă a politicilor feministe și directoare a Jenotdelului.

Primul volum al docuficțiunii le prezintă pe cele două eroine în perioade distincte: pe Kollontai între 1895-1900, iar pe Armand între 1901-1908. Suntem, deci, înaintea Marii Revoluții din Octombrie. Înlănțuirea temporală nu este simplă coincidență. Prin ea se dorește, de fapt, prezentarea unui drum comun, dar simplificat, străbătut de cele două: familiarizarea cu lumea claselor sociale jos-puse (ambele eroine provin din familii înstărite), conceperea și punerea în aplicare a planurilor pentru combaterea prejudecăților și discriminărilor și incertitudinea provocată de eșecuri. Dacă povestea Inessei începe după experiențele eșuate în ceea ce privește educarea prostituatelor, Aleksandra abia pătrunde în lumea muncitorilor de jos, iar vizita de la fabrică, în care vede condițiile mizere și bebelușul mort din dormitoarele fabricii, este determinantă pentru hotărârea de a se înscrie la studii universitare de economie politică la Sankt Petersburg și de a lupta pentru drepturile muncitorilor. 

Iar pentru că romanul nu este doar despre lupta nobilă a celor două femei, ci și despre relația dintre sexele opuse, instinctul de conservare al bărbaților este judecat ca fiind doar o frică declanșată de pierderea puterii politice și de latura posesivă, nicidecum de ideea unei situații stabile în familie și societate. Nu asta importă, ci faptul că, așa cum conștientizează și eroinele, puterea atrage oamenii în jurul tău, îți oferă o autoritate, te poate propulsa în societate și îți poate facilita demersurile, însă ea nu poate fi obținută pasiv, ci doar acționând. Bătălia lor este cu atât mai dificilă cu cât nesiguranța reușitei nu vine numai din ostilitatea autorităților oficiale, ci și din reticența muncitorilor față de planurile celor două, fapt ce amplifică energia și capacitatea de efort ale eroinelor. Totuși, o întrebare rămâne în picioare pe parcursul lecturii: sunt cele două personaje feminine o extensie a fondului social local, având o reacție cât se poate de sănătoasă, ori fondul social local este un pretext pentru a prezenta viața eroinelor? În mod normal, cele două aspecte se întrepătrund. Impresionantă e până la capăt munca autoarei de a recrea și de a transpune, pe baza unei documentări bogate, un context istoric atât de problematic și de complex. Cred însă că acest context socio-istoric necesita o investiție mai mare, căci, așa cum deduce Aleksandra, nu există soluții universale la probleme, ci punctuale, specifice locului. Așa și revoluțiile, sunt locale. Astfel, reacțiile Aleksandrei și impactul produse de călătoria în Europa de Vest (la studii în Elveția și într-o scurtă vizită în Anglia) riscă să fie receptate foarte patetic din cauza nuanțelor politicilor dintre Europa de Vest și cea de Est. Și-n Franța exista Sidonie-Gabrielle Colette care sfida societatea patriarhală de la acele momente, dar nuanțele sunt diferite. Or, efectul pe care autoarea a scontat este acela de a evidenția, încă o dată, discrepanțele dintre esticii și vesticii Europei, incompatibilitatea dintre cele două lumi, însă metoda minimalistă aleasă nu este cea mai satisfăcătoare. Înțeleg că focusarea este pe cele două eroine și, cum spuneam la început, proiectul Paulei Erizanu e unul amplu și ambițios, dar întrebarea Clarei Azzopardi e valabilă: romanul e condus de personaje sau de poveste? 

Deși cauzele sociale sunt cele care împing atitudinea celor două eroine, cum e și normal, de altfel, tot din prejudecăți sociale se căsătoresc, ele capătă conștiința că prioritate aveau studiile, nu familia. Și aici e drama lor. Naratoarea nu uită că și eroii au viață privată. Și cum să fie viața lor privată dacă nu una zdruncinată? O viață cu relații precare cu cei apropiați, distanțele fiind dictate și calculate de către ideile revoluționare ale protagonistelor. Cu unele mici scăpări, naratorul reușește să-și păstreze obiectivitatea față de cele relatate. 

Per total, cartea ne sugerează că succesul este suma eșecurilor. Câștigi cât ești dispus să pierzi. Romanul Paulei Erizanu nu trebuie văzut ca un gest de adulare la adresa celor două eroine, ci ca un bildungsroman în care primează sacrificiul și devotamentul depuse de cele două personaje pentru cauză, motivele care le îndeamnă spre susținerea ei, cartea dorind să descrie drumul, calea către realizare, nu realizarea în sine.

Totuși, asta nu înseamnă că docuficțiunea nu merită atenție sporită. Prin povestea livrată, prin modul cum este structurat și scris, exceptând câteva abateri în care „mierologul-șef” își face simțită prezența, romanul Paulei Erizanu e unul bun, poate suscita interpretări multiple, deși ar mai fi necesitat retușuri.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Print
Anastasia Fuioagă

Radu Vancu – Răul

Upon the instruments of death/ The sunlight brightly gleams. (King Crimson – Epitaph) Răul, jurnalul lui Radu Vancu apărut vara aceasta la editura Humanitas, are

Print
Ana-Maria Roșca

Când nedreptatea îi este stavilă morții

În pofida titlului care și-ar putea purta cititorii cu gândul la vechiul mit al jertfei pentru creație, romanul Înger de piatră devine cu ușurință o

Print
Cristina-Claudia Ciobotaru

Metamorfozele mefistofelice ale cotidianului

Când citești prozele lui Florin Iaru, e imposibil să nu rămâi șocat și să nu te întrebi încontinuu: cum e posibil așa ceva? Indiferent de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *