Din nou la drum!

Acum  aproape șapte ani, cînd am cedat revista Timpul, am crezut că, după douăzeci de ani, aveam și eu dreptul la odihnă. Nu totală, pentru că nu renunțasem încă și la directoratul artistic al editurii care preluase revista, Adenium. Decizia nu a fost proastă, după douăzeci de ani, se cere sînge proaspăt, ca să spun așa. Al meu, după cei șapte ani „grași”, adică cu finanțare asigurată, redacție plătită și colaboratorii aidoma, urmați de cei aproape de două ori șapte „slabi”, nu mai era foarte vioi în vene și artere! Din păcate, nu știu exact din ce motive, proiectul lansat atunci nu a rezistat. În vreo patru ani, s-au schimbat complet două redacții, iar de aproape doi ani revista nu mai apare. Recunosc că această dispariție a unei reviste care a rezistat și în condiții de absența finanțării m-a întristat. Din acest motiv am fost bucuros cînd am aflat despre noua tentativă de relansare.

Mai tînărul meu prieten și coleg, scriitorul și filosoful Mihai Vacariu, și-a propus relansarea Revistei Timpul. Proiectul lui Mihai este unul de mari proporții și foarte ambițios, dacă nu de-a dreptul temerar. – pe lîngă revista „mamă”, localizată la Iași, cuprinde și o mulțime de reviste „fiice”, ca să spun așa, care ar urma să apară oriunde – un oraș, o Universitate, o facultate – se va manifesta un grup care să dorească acest lucru. Revistele cu pricina nu vor fi conduse de la „centru”, vor avea deplina lor autonomie editorială, dar vor fi sprijinite logistic și la nivel de expertiză, începînd cu găzduirea lor pe platforma revistei „mame”. Cum am condus această revistă vreme de aproape un sfert de secol – mai precis 24 de ani! – simpatizez cu acest proiect și îl voi sprijini după puterile mele. 

Titlul acestui articol se referă, desigur, în primul rînd la revistă, aceasta a plecat din nou la drum. În ce mă privește, nu am o implicare directă în conducerea sau coordonarea ei, dar sînt alături de ea și cît stă în puterile mele o voi sprijini cu un articol, cu un sfat dacă mi se cere, cu capitalul meu de relații din lumea literară și culturală românească. Îi doresc mult succes lui Mihai Vacariu și colegilor săi, îi urez viață lungă Timpului

25 Septembrie 2020, în Iași

Publicat în EditorialRecomandat2 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag