Dosarul medical al lui Mihai Eminescu

Timp de peste 135 de ani, aproximativ 60 de medici de prestigiu din țară și din străinătate, au analizat dosarul medical al lui Mihai Eminescu. În timpul vieții acestuia, nu mai puțin de 40 de medici, având cele mai diferite specializări și naționalități, au consultat pe poet, diagnosticele lor au fost contradictorii, nesigure, iar unele au determinat tratamente eronate, având consecințe grave.


Cea mai recentă teorie medicală acreditează ideea existenței unui sindrom bipolar, ca factor ce a agravat și a condus la decesul poetului. În acest context, putem discuta de  nevropatii atipice, ignorate de medicii din vremea lui Eminescu, care ar fi putut afecta grav sănătatea poetului.

Etimologic, cuvântul ”nevropatie” cu sensul de ”suferință” a sistemului nervos, pune accentul pe suferința de neimaginat a lui Eminescu îndurată în ultimii ani de viață.


Aplecați doar asupra aspectelor vizibile, medicii curanți ai poetului au interpretat eronat unii factori de risc (cum ar fi nerespectarea unui regim echilibrat muncă și de odihnă, inversarea stării de veghe și somn, consum exagerat de cafea, țigări etc.) care au complicat diagnoza bolii și tratamentul ce trebuia aplicat.


Modificările ireversibile de natură organică și funcțională ale echilibrului psihic și fizic al poetului au reprezentat cauza decesului său, înpreună cu efectul distructiv al unor agenți patologici, pe fondul unei moșteniri genetice deficitare, care i-au afectat sănătatea, precum și al unor factori cum ar fi un regim de muncă sufocant, stil de viață inadecvat, în final un criminal tratament cu morfină, fricțiuni cu mercur, probabil și doze de arsenic.


În ultimii ani ai suferinței sale, Mihai Eminescu transcrie pe multe pagini de însemnări calcule matematice, formule algebrice, studiate desigur în perioada studenției, pe care nu le poate reseta din memoria sa colosală, neputând fi șterse din memoria remanentă. În curtea Sanatoriului Mărcuţa recita pasaje lungi din propriile poezii sau din textele învățate în tinerețe, ori scrie pe mici bucăți de hârtie versuri sau poezii, scoase din propria sa memorie.

Sanatoriul Mărcuța

”Adevărata causă a malatiei lui Mihai Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intellectuale”, pasaj din raportul doctorului Șuțu care a fost pe nedrept ignorat de cercetătorii cazului Mihai Eminescu. Acesta, întrebat, cu puțin timp înainte de decesul poetului, de prognosticului în ceea ce-l privește pe marele poet, spunea: ”Din ce în ce pierde memoria, ideile îi revin confuze, așa că deja nu își mai aduce aminte de fapte mai recente. Va veni o vreme când nu-și va mai aduce aminte de nimic, nu va mai avea nici o idee, absolut niciuna”.

Doctorul Alexandru A. Suțu

Există o mare probabilitate ca, pe lângă deja mult comentatele cauze ale deteriorării subite a echilibrului mental al lui Mihai Eminescu, să existe și alți factori secundari, declanșatori ai stării patologice, extrem de subtili, veritabile provocări pentru cercetarea medicală chiar și în zilele noastre.

Surse: https://centrulculturalspiritualvaratic.wordpress.com/2018/08/01/eminescu-nevropatii-atipice-aspecte-de-patologie-informationala/, https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_A._Su%C8%9Bu#/media/Fi%C8%99ier:Dr._Alexandru_A._Sutu.jpg, https://adevarul.ro/cultura/istorie/povestea-sanatoriului-marcuta-ultima-oprire-apacientului-eminescu-1_50f7c881dc344dc202469bb5/index.html, http://www.bcu-iasi.ro/.

Text preluat de pe Revista TIMPUL Medical

Publicat în CulturăRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Evenimente viitoare