E-book, e-learning, e-school – confluenţe e-ducaţionale 

Din prisma selectivă a profesorului fizician, secţiunea aceasta transversală prin mediul şcolar românesc modern m-a determinat să-mi asum sarcina ingrată, metaforic vorbind, şi să acced la podiumul de acum desuet, în a face grimase sistemului nostru educativ. Am folosit pe cât posibil mai multe anglicisme, şi nu neologisme, tocmai pentru a fi mai caragialian, cum franţuzismele acelor vremi nu erau nicidecum vreun moft, mon cher! Am ajuns deci să mă întreb, în primul rând, de ce atâtea franţuzisme contemporane, pentru că de când am revenit pe „ băncile şcolii” aud şi citesc frecvent că vom face e-learning, ca mai apoi să începem anul şcolar în trei variante posibile: live, online sau blended. Toate bune, până când apar în cadrul scenariului „preşcolar” platformele educaţionale, unde avem posibilitatea de a modifica limba utilizatorului, dar iniţial sunt necesare anumite cunoştinţe lexicale ce includ cuvinte gen: settings, language, classroom, meeting, pe departe. Iar mai apoi, cu o astfel de platformă românizată, avem nevoie totuşi, p-aici, colea, „şi anume, în punctele esenţiale”, să conştientizăm de la elevii noştri, care au softul neadaptat încă la necesităţile şcolăreşti, că trebuie să-i instruim la început în ceea ce pare a fi sensul de bază al cuvintelor aproape uzule din a noastră limbă maternă: submit, assignement, file, join, notebook, etc.

Acestea fiind spuse, trecem la treaba noastră şi urgentăm avansarea spre următorul nivel educativ, prin derivarea verbului „a preda”. Şi cum plagiatul clasic a devenit actualmente un nonsens, în mediul virtual însă ne pretăm la copy-paste prin artificii livreşti, postând link-uri ale diverselor site-uri de tentă educativă, clipuri de profil, ori postere elocvente, supleante ale învechitelor noastre planşe pozate cândva ca mijloace educaţionale de mare ajutor, tocmai prin apartenenţa noastră derizorie la „COVIT – ul” modernismului în arta educaţiei, adică de teama stagnării în nonprogres. Şi chiar că-mi taie respiraţia uneori acest manierism de împrumut tehnologic, transferându-ne identitatea în emoticoanele mesageriei socio-şcolăreşti, cu masca de împrumut din recuzita internauţilor juvenili. Dar parcă am prins deja contur justiţiar, prefăcându-mă în lupul moralist, purtând cojoc de oaie neagră din arena cu lei salariali ce ne vin pe tavă lunar, căci aşa suntem priviţi uneori. Şi adică de ce să ne cramponăm în maniere desuete, că ne-a cam trecut vremea clasicului profesoraş plin de abnegaţie, interes profesional şi, de ce nu, avânt revoluţionar-naţionalist, dar asta e din altă epocă, de aur, şi nu de platină democrată.

Iac-aşa, am ajuns şi mai departe de educaţie, făcând introspectiv teoria cuvântului polisemantic, deci n-ar strica să mai sar măcar o etapă, drept în curtea mea, unde mă doare cel mai abitir, pe domeniul constructiv al fizicii educaţionale. Nu mai avem legi de tentă demagogică şi manuale cu portretul pe prima pagină a fizicianului cel mai iubit, în schimb deţinem record de versiuni şi upgrade-uri secvenţiale ale manualelor, cu lansările editoriale aferente, tardiv fiinţate, pentru a rămâne în trendul societăţii căreia îi slujim. Uneori cam da, slugă sună bine, că am un feeling fragmentat uneori, când anumite contexte şcolăreşti mă cam dau peste cap şi simt cum mi-am subţiat vrerea de dascăl, măcar pe moment. Revin însă la aceste legi imuabile ale fizicii ce-mi trezesc spiritul profesional, îmi dau seama cât de relativ relaţionăm uneori anumite situaţii conturate în dinamica educaţională prin intenţiile şi planificările noastre premature. Consimt că nu sunt perfect tunat, iar elevilor n-are cum să le placă un personaj cu texte erodate; ar fi chiar mai cool dacă i-aş lăsa de placul lor, fără prea multă activitate pe monitor sau în clasă.

Dar să revin iar la oferta personală, de specialitate şi să-mi clarific finalmente ce pot face, totuşi, într-un context atât de pandemic în ambele sensuri, cu posibilităţile ce mi le oferă activitatea educaţională online. Şi iată, că parcă „retrăiesc un mit” de-al lui Labiş pe plaiurile mioritice româneşti, dar totuşi, mai pe aproape temporal, prin 1984 adică, şi mă văd cu Big Brother la tâmplă la fiecare oră de clasă, monitorizat de nici nu mai ştiu cine, desigur de conducere şi părinţi, dar mai ştii… Oricum, versiunea asta de blended educaţional mă cam dă peste cap uneori, de ce să nu recunosc, m-am cam gripat, dar norocul meu e că am reuşit să mă restartez la timp, nu de alta, dar într-un proces educaţional contemporan este imperios necesar să facem faţă acestor meandre ale momentului.

Ce-ar mai fi de spus, fac o „entorsă” de o sută optzeci de grade pe mapamondul educativ şi tind să cred, totuşi, că cele pronunţate atât de demagogic în paragrafele anterioare nu sunt chiar aşa de speriat. Am voit doar s-o fac pe-a românul veşnic nemulţumit, şi chiar mi-a ieşit. Dar un Gică Contra nu schimbă prea mult lucrurile, deci pe lângă anumite discrepanţe inerente unui an şcolar cu totul deosebit, din prisma acestei pandemii virale, căreia sperăm să-i facem faţă cu brio, există aspecte remarcabile ce se regăsesc tocmai în această atmosferă preferenţial mozaicată de situaţia ca atare.

În primul rând, învăţământul online mi-a adus ore de laborator virtual, în care pleiada posibilităţilor de prezentare experimentală este limitată doar de softul (pachetul de programe) educaţional achiziţionat; o mai mare coerenţă în dotarea orelor de fizică cu acest tip de lecţii-laborator AeL (Advanced eLearning) ar însemna într-adevăr o rampă de lansare semnificativă spre educaţia viitorului. Aici, cromatica experimentală creşte în diversitate, oferind posibilităţi de implementare imposibil de realizat într-un laborator clasic preuniversitar. Reprezintă un atu demn de accentuat şi ar fi chiar de bun augur dacă manualele digitale, nou apărute ar conţine experimentele aferente pe un site dedicat, ori deja încetăţenitul CD educaţional, corolar al manualului şcolar, conţinând pachetul de programe experimentale, aferent fiecărei lecţii de clasă.

Mai apoi, secvenţial mi-am adus contribuţia în elaborarea testelor iniţiale pe format digital, ce pot fi create relativ facil în cadrul platformelor educaţionale. Aici aş menţiona că, deşi sunt nevoit să mă detaşez de formatul clasic al testelor date până acum, totuşi, corectarea relativ obiectivă şi afişarea rezultatelor în timp real reprezintă criterii elocvente în promovarea acestei forme futuriste de test şcolar. Mi-a luat ceva timp până să mă acomodez cu noul tip de elaborare şi aplicare ale acestora, deşi cazuistica pandemică din anul şcolar anterior nu m-a lăsat indiferent la aceste posibilităţi remarcabile şi cred sincer că merită, mai ales că îmbunătăţirile care vor surveni indubitabil pe parcurs ne vor motiva mai mult apetitul spre acest aspect de evaluare şcolară.

Deşi am deviat relativ nefiresc de la etica unei prezentări profesioniste ale aspectelor ce se perindă în pragul, şi mai apoi în perioada de început a acestui an şcolar nonstandard, am ţinut tocmai de aceea să mă remodelez cu mediul şcolar, sincronizându-mă prin acest „punct de vedere” al meu, personalizat în speranţa că unele aspecte clasice se vor acorda cu noua formă de prezentare a învăţământului actual românesc, iar noi, inadaptabilii profesori, porniţi în promovarea cuvântului educativ încă din ere necunoscute subiecţilor noştri educaţionali, vom reloca valoarea instructiv-educativă ce ne conţine la exigenţele şcolii actuale.

Sursă foto: https://elearningways.com/what-is-e-learning-why-does-it-matter-lets-explore/

Publicat în ActualitateRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag