E timpul pentru educaţia juridică. Timpul juridic

Timpul trecut: Eu fac parte din generația care a învăţat o primă poezie despre un cățeluș cu părul creț care fura ceva. Generație care apoi a învățat că meseria e brățară de aur; meseria se fură și că hoțul neprins e negustor cinstit. Care la gimnaziu a învățat din balada „Mioriţa” despre oiţa martoră la premeditarea unui omor calificat de către doi ciobani pentru a fura oile unui al treilea cioban, oiţiă care nu anunţă autorităţile, ci îl înştiiţează pe cioban, însă acesta, resemnat, nu face decât să se pregătească de moarte. Și care din romanul „Baltagul” a aflat că soția și fiul ciobanului ucis, din cauza autorităţilor incompetente, au pornit să își facă dreptate singuri.

După ce am mai crescut am aflat de atmosfera din multe familii. Expresiile biblice cum ar fi Femeia trebuie să fie supusă bărbatului sau doar populare Femeia nebătută e ca moara neferecată erau ceva comun. Într-un cântec el îi spune ei Şi-am să te prind, şi-am să te bat/ Cu scândura de la pat/ Dar, pentru că te iubesc/ Am să te cotonăgesc, iar în altul nefericita de ea îi spune mamei Dă, mamă, cu biciun-n mine/ Că n-am ascultat de tine

Odată cu apariţia copilului pe lume, vine și zicala Eu te-am făcut, eu te omor, alături de Unde dă tata, creşte care sunt puse în practică imediat în 6 din 10 familii din România. Urmare a conformării cu Bătaia e ruptă din rai, în fiecare lună câte un copil e trimis de părintele său direct acolo. Oricum, o palmă la fund nu strică nimănui și, în fond toţi am fost educaţi aşa şi am ajuns oameni mari. De tratamentul de la școală nu mai vorbesc: pe vremea când mama era elevă, era pedepsită să stea cu genunchii pe coji de nucă. Așa că bătaia la palmă cu arătătorul, la fund cu lemnul de la sobă sau trasul de perciuni de pe vremea mea puteau fi considerate chiar un fel de evoluție în relaţia elev-profesor.

Incompetenţa este peste tot. Discuţia despre ea e atât de bine ascunsă încât din vocabularul obişnuit lipsesc cuvinte precum „responsabilitate” sau „integritate”, iar subiecte precum etica şi deontologia sunt luate în derâdere. Oricum, dacă ai îndrăzneala să semnalezi vreo neregulă, ţi se spune în faţă Lasă, merge şi-aşa! Nu poţi schimba tu lumea!.

Cu timpul, totul s-a rezumat la Legea este făcută ca să fie încălcată, mai ales când nu te vede nimeni. Așa că banii au ajuns să cumpere orice: elevii mici știu că devin favoriții profesorilor dacă le cumpără cadouri scumpe de ziua lor sau ascund mita sub formă de plată a meditațiilor. Când sunt mari, învață să treacă examenele dacă copiază sau dacă se culcă cu profesorii (Patu` sau patru! era amenințarea unui cadru didactic universitar în anii trecuți, dat în vileag de presă). Acceptă că e mai uşor să îşi cumpere lucrarea de licenţă de pe internet. Când ajung adulți știu bine că mita e ceva comun din moment ce se numește atenție, cinste, onorariu sau chiar dreptul. Nici nu are rost să te întrebi dacă există şi alte soluţii, căci Toată lumea face asta!.

Am văzut toți că, dacă plagiezi, poți să ajungi doctor în științe şi chiar profesor universitar conducător de doctorate; sau că o comisie naţională pentru depistarea plagiatelor poate fi schimbată cum vrea ministrul educaţiei şi acesta vrea taman atunci când liderul său de partid este investigat. În fine, cazierul a devenit acum ca un fel de blazon de pe vremuri: cine îl are poate ajunge, de exemplu, primar sau parlamentar. Şi, din nou, resemnat precum ciobănaşul ce află că va fi ucis, românul exclamă: N-ai ce face, aşa e lumea!

Timpul prezent: Ceea ce avem voie şi nu avem voie să facem, precum şi drepturile și obligațiile noastre sunt prevăzute în acte normative. Or, în România sunt în vigoare azi peste 10.000 de legi, ordonanțe și ordonanțe de urgență publicate în Monitorul Oficial. Și toate trebuie cunoscute. Dacă ajungi în fața unui profesionist al dreptului nu poți invoca drept scuză necunoașterea legii. Iar noi avem drepturi încă din perioada uterină, avem responsabilități încă de când am început să umblăm, există obligaţia de a fi ascultaţi de autorităţi încă de la vârsta de 10 ani, avem răspundere penală încă de la împlinirea vârstei de 14 ani. Curios, însă, mai înainte de această vârstă nimeni nu prezintă copilului principalele legi căruia trebuie să i se supună – doar „rule of law” asta înseamnă „domnia/supremaţia legii”. Nimeni nu explică copilului (0-14 ani) şi apoi tânărului (14-35 ani), în limbaj simplu, atehnic ce conduită trebuie să adopte în anumite situaţii, care sunt nu atât drepturile, cât mai ales îndatoririle şi obligaţiile sale, procedurile de urmat în caz de comitere a unor fapte ilegale, termenele de respectat, organele competente la care trebuie apelat, costurile implicate, sancţiunile pe care le riscă, efectele acestora pentru viitor. 

Aşa că nu trebuie să ne mire că bullying-ul din școli plasează România pe locul trei la nivel european: dintre victime, amintesc că aproape 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 sunt bătuți în mod repetat de colegi. După cum nu trebuie să ne mire, dar ar trebui să ne îngrijoreze, faptul că în fiecare an 4.000 de copii sunt victimele unor răufăcători și 3.500 sunt ei înşişi infractori. Astfel, în fiecare zi în România este trimis în judecată câte un inculpat care omoară un copil; încă unul care agresează sexual un minor; şi încă unul care fură bunuri de la un minor sau îl tâlhăreşte. În fiecare an înregistrăm 200 de dosare cu minori care sunt loviţi sau răniţi fizic. În faţa instanţelor ajung anual peste 250 de dosare privind minori traficaţi. Părinţii divorţaţi evită plata pensiei de întreţinere datorată minorilor în peste 500 de cazuri anual. Zilnic sunt trimişi în judecată cinci minori pentru comiterea infracţiunilor de furt, încă doi pentru tâlhărie şi încă unul care comite o lovire sau chiar vătămare corporală. La fiecare trei zile un minor este adus în faţa judecătorului pentru că a comis un act sexual cu privire la un alt minor şi un altul pentru că a comis un viol. O dată la patru zile un minor este trimis în judecată pentru că a omorât o altă persoană. În fiecare an unui număr de peste 100 de minori li se face dosar penal pentru că sunt prinşi la volan fără permis. Deja avem copii care la vârsta de şapte ani consumă prenadez, la 10 ani consumă droguri, la 12 ani vând droguri la şcoală, iar la 14 ani sunt proxeneţi.

Este inutil să spun că Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, deşi datează din anul 2004, este încă o necunoscută. La 16 ani de la intrarea ei în vigoare un adult – fie el părinte, fie el funcţionar – încă nu știe când are obligația și cui trebuie să sesizeze o agresiune comisă de către sau asupra unui minor. Am rămas uimit să află că sunt profesori care credeau că elevii lor vor răspunde penal doar după ce vor împlini vârsta de 18 ani, după cum până acum nu am întâlnit nici un profesor (exceptându-i pe cei cu diplomă în drept) care să știe că în Codul civil există o reglementare care spune că ei, profesorii, sunt ținuți să plătească pagubele create de elevii lor comise în timpul cât trebuiau să fie supravegheați de ei. Avocatul Copilului este o instituție nu doar necunoscută, ci complet inutilă. Direcțiile Județene de Protecția Copilului se ocupă doar de cei abandonați de familiile lor, iar pentru delincvenţii sub 14 ani nu există un sistem eficace de preluare a lor în plasament.

Timpul viitor: În România sunt patru milioane de copii, iar dintre ei un milion sunt adolescenți. Aceștia din urmă vor fi votanți imediat ce devin majori, aşa că ar trebui să ne pese de implicarea lor în procesul electoral și criteriile folosite de ei când vor face alegeri. Să nu uităm că, de fapt, ei sunt cei care peste 10-15 ani se vor afla în poziţii publice unde vor lua decizii cu privire la noi, toţi. Tocmai de aceea, nu putem permite ca ei să trăiască în indiferenţă şi ignoranţă, după cum nu avem voie să le impunem o viaţă pe care să o trăiască în ruşine sau, mai rău, în frică. Dacă nu înţeleg încă de pe acum modul de organizare al societăţii și importanţa implicării prin instrumentele democrației participative, dacă nu sunt învăţaţi să fie toleranţi, altruişti şi empatici, dacă nu vor şti ce să facă când sunt puşi în situaţii limite, atunci există riscul ca ei să devenă sclavi sau abuzatori, poate chiar politicieni cu cazier cărora numai de cetăţeanul cinstit nu o să le pese. 

Eu cred că este evident că doar copiii bine educaţi astăzi vor fi adulții responsabili de mâine. 

Timpul juridic: Copiii ar trebui să ştie ceea ce este permis şi ceea ce este interzis să facă chiar înainte de a împlini vârsta de 14 ani. Educaţia civică sau socială nu sunt de ajuns: astfel de ore sunt tratate la gimnaziu în mod superficial, iar la liceu lipsesc cu desăvârşire. Orele de religie nu au avut vreun efect notabil, deşi sunt predate la multe şcoli timp de 12 ani consecutiv.

Eu sunt convins că o materie precum educația juridică, învațată cât mai devreme, îi poate face pe copii şi tineri să înțeleagă că legile se adresează tuturor, nu numai absolvenţilor de Drept. Că legea e făcută ca să fie respectată chiar şi atunci când nu te vede nimeni. Că legile țării sunt obligatorii chiar dacă nu ne convin sau dacă sunt contrare moralei. Că nimeni nu poate invoca drept scuză necunoașterea legilor. Că nimeni nu are voie să își facă singur dreptate. Că una e legitima apărare, alta e răzbunarea. Că o hotărâre judecătorească rămasă definitivă este lege pentru părți. Că organele legii sunt mai degrabă protective, decât represive. Că atât timp căt respectăm legile suntem în siguranţă şi noi, şi ceilalţi.

La orele de educație juridică elevii află în mod concret ce este democraţia și cum se poate pierde ea; care sunt puterile statului şi de ce este important să meargă la vot începând cu împlinirea vârstei de 18 ani; care sunt drepturile copilului, dar mai ales ce reprezintă interesul superior al acestuia; cum se dobândeşte numele şi cum se poate schimbă acesta; ce este cetăţenia; ce obligaţii au părinţii faţă de copii şi copiii faţă de părinţi; care sunt gradele de rudenie, ce este un contract şi ce este un testament; cum poate fi prevenită şi combătută violenţa domestică; de la ce vârstă are dreptul copilul să apeleze la doctor fără acordul părinţilor; care sunt consecinţele legale ale consumului de substanţe interzise; unde apelează când achiziţionează produse defecte sau expirate; cum se poate apăra de agresiuni sexuale; în ce condiţii se poate căsători sau divorța o persoană; care sunt regulile de comportament, abaterile de la regulament şi sancţiunile în mediul şcolar; cum se previne discriminarea; cum şi unde se reclamă corupţia; care sunt regulile de circulaţie pe drumurile publice şi regulile de călătorie în afara ţării; cine încheie acte pentru minorul care nu a împlinit vârsta 14 ani, respectiv după ce el împlineşte această vârstă; cum se poate deschide un cont bancar pe numele minorului; ce obligații legale are cel care îngrijește un animal; ce trebuie să conţină un contract de muncă, cum se obţine indemnizaţia de şomaj, ce drepturi are un zilier, cum se face voluntariat, unde se face ucenicia și ce este un internship; cum este protejată viaţa privată chiar utilizând internetul, de ce pe Facebook nu poate fi postat orice şi care este vârsta minimă pentru utilizat diverse aplicaţii digitale; în ce condiţii pot apărea în presă imagini cu un copil; cum sunt aleşi reprezentanții în organismele şcolare, care sunt regulile ce trebuie respectate când tinerii participă la o petrecere şi care sunt regulile pentru frecventarea orei de religie sau a orelor de educaţie sexuală; care sunt organele legii şi, eventual, cum poate un tânăr să ajungă un om al legii; cum se desfăşoară un proces civil sau penal şi ce proceduri speciale se aplică minorilor implicaţi în astfel de procese.

Graţie programului EDUIURIS pe care le-am dezvoltat în asociaţia VeDem Just – Voci pentru Democraţie şi Justiţie, elevii pot învăța toate astea de la practicieni (în cadrul unor întâlniri nonformale, ocazionale), dar mai ales de la profesori anume instruiți (în cadrul orelor formale, constante). În ultimii 5 ani, peste 30.000 de elevi din 26 de judeţe au beneficiat de programul nostru naţional de educaţie juridică, peste 150 de profesori au fost instruiţi de noi să predea formal educaţia juridică ca materie opţională, iar în anul şcolar 2020-2021 această nouă materie va fi prezentă în peste 100 de şcoli unde va fi predată săptămânal pentru 4.000 de elevi din clasele VI-XII.

Ca să exemplific câteva proiecte din cadrul programului naţional, toate menţionate pe larg pe site-ul www.educatiejuridica.ro: ghidul de educație juridică pentru tineri „Elevul şi legea” aflat la a cincea ediţie şi donat fiecărui elev din România care are acest opţional în programa clasei; broșura „Unde-i lege nu-i tocmeală” conţinând Codul penal explicat şi ilustrat pentru copiii mici; lecții video de educație juridică filmate în școli și licee, ținute de magistrați, avocați și studenți la drept; filmulețe de desene animate din seria #O.I. (Organisme Inteligente); tururi virtuale prin sălile de tribunal; teste de educaţie juridică – Legal Test; doze regulate de educaţie juridică; explicaţii la cerere ale legislaţiei şcolare – LEJER. În baza unui Protocol între Ministerul Educației și Ministerul Justiției, încheiat în anul 2013 și reiterat în anul 2017, sute de magistrați au mers deja prin școli și licee sau au primit elevi în vizită în tribunale și parchete în „Săptămâna școala altfel” și „Săptămâna educației juridice”. În anul 2019 asociaţia VeDem Just a organizat tabăra de vară „Profu` de juridică” pentru profesori care predau educația juridică și „Legal Academy” pentru elevi instruiți să devină ambasadori ai proiectului și care să organizeze cluburi ale micilor juriști în școlile lor. S-au organizat timp de trei ani de concursuri de educație juridică pentru liceeni, precum și procese simulate cu elevi. Toate astea s-au făcut în cadrul a ceea ce numim educație non-formală.

Însă, de acum, trebuie mers mai departe. Mai întâi, educația juridică trebuie să fie materie opțională în curriculum-ul la decizia școlii – mai ales că asociaţia VeDem Just a elaborat programa şcolară, pune la dispoziţia profesorilor suportul de curs, precum şi o paletă largă de instrumente ajutătoare la ore. Aceasta presupune ca elevii și părinții să solicite această materie la fiecare sfârşit de an calendaristic pentru anul școlar următor, iar profesorii să urmeze un curs intensiv şi certificat cu noi, dacă nu au o specializare în drept. Şi, apoi, cine ştie, poate că educaţia juridică va deveni chiar materie obligatorie – fie distinctă, fie ca modul în cadrul unei materii deja existente. Nu mă îndoiesc că sunt autorităţi responsabile şi oameni cu viziune care îşi doresc generații noi de cetăţeni responsabili, care să cunoască legile şi să respecte drepturile celorlalţi.

Eu cred că a venit timpul pentru educaţie juridică. E un fel de Timpul Juridic.

Publicat în Drept, IdeiRecomandat1 recomandare

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag