Elena Ghica, cândva iubită, adorată, dar acum uitată

Elena Ghica, una dintre cele mai mari scriitoare ale Europei de Sud-Est, o erudită prin excelență, deși aproape căzută în uitare, prezintă o biografie mai mult decât surprinzătoare. Principesa s-a născut în anul 1828, la București într-o familie veche de boieri, originară din Albania. Ea a fost primul copil al Marelui Ban al Craiovei, Mihai Ghica, și al Ecaterinei Faca. Tatăl, fiul Marelui Ban Dimitrie și al Elenei Razu, a fost cu adevărat captivat de literatură, pictură, numismatică şi arheologie, fiind un colecționar înrăit de obiecte de artă și antichități. Acesta a deținut titlul de membru al Societății de Istorie și Arheologie din Odessa și a fondat Muzeul Național din București. Mama Elenei, sora lui Constantin Faca, autorul piesei de teatru « Les Francisées », a prezentat un viu interes pentru pictură, literatură și muzică, așa cum avea să facă și primogenitul. Ecaterina este cunoscută drept prima femeie traducătoare din spațiul românesc, grație traspunerii din limba franceză în limba română a cărții « De l’éducation des enfants » scrisă de Henriette Campan.

Mediul în care a crescut, educația aleasă acordată de cei mai cunoscuți și apreciați preceptori (Georges Papadopoulos, Alexandru Humboldt), dar și modelul propriilor părinți și-au lăsat amprenta asupra intelectului copilului care se va remarca, de-a lungul timpului, prin vivacitate, precocitate și agerimea minții. Chiar Nicolae Iorga va rămâne impresionat de cultura generală pe care o deținea această femeie ce s-a distins, în mod deosebit, în cadrul spațiului cultural occidental al secolului al XIX-lea, considerat vârsta de aur a francofoniei române, caracterizând-o în 1932 ca fiind : «(…) une femme, d’une rare orientation littéraire, d’une grande facilité d’écrivain, d’une curiosité toujours en éveil et d’un dévouement infatiguable pour les causes les plus nobles, nationales et sociales… ». Aceasta s-a remarcat, de asemenea, datorită manifestării unor pasiuni mai puțin specifice femeilor din acea perioadă, mai exact : vânătoarea, înotul, ascensiunea pe munți. Astfel, ea a fost prima femeie care a urcat pe muntele Moench.

Când avea 14 ani, familia sa a fost exilată la Viena din cauza instaurării puterii otomane, pierzând, totodată, și tronul. În ciuda acestor vicisitudini de ordin politic, educația tinerei fete ce făcea parte din înalta societate română a continuat să aibă o importanță primordială pentru părinții săi. Prin urmare, ea a studiat istoria, literatura, religia, științele umane, s-a perfecționat în domeniul literelor și a dobândit diverse cunostințe privitoare la limbile străine.

Charles Yriarte a povestit în « Portraits cosmopolites » un episod reprezentativ pentru superioritatea intelectuală a Elenei Ghica. Ea își acompaniase tatăl la Sans-Souci și a tradus o inscripție greacă recent descoperită, uimindu-i pe prințul Frédéric-Guillaume al Prusiei și pe profesorul Alexandru Humboldt.

În 1849, ea revine la București și îl întâlnește pe cel care îi va fi soț, prințul rus Alexander Kolzoff-Massalski, ce provenea dintr-o familie de rang superior. Aceasta este nevoită să-și urmeze alesul la Petersburg, a devenit un personaj central al lumii mondene în timpul războiului Crimeii, dar nu a reușit să se obișnuiască cu mentalitatea conservatoare a aristoctrației ruse și, ca urmare a acestui lucru, dar și din cauza aprobării pe care o arată față de încercările României de a se elibera, este exilată din nou în 1855.

Elena Ghica a călătorit, apoi, în Elveția, unde a publicat, sub pseudonimul Dora D’Istria, prima sa operă, La vie monastique dans l’église orientale, începută în Rusia. În ceea ce privește pseudonimul ales de scriitoare, s-a ajuns la concluzia că numele Dora provine din cuvântul de origine românească dor, iar Istria face referire fie la Dunăre, fie la un oraș antic, fondat de coloniștii greci pe malul Mării Negre.

Elena Ghica a cutreierat Grecia, Italia, America de Nord și de Sud, Franța, Germania. Perioada cuprinsă între anii 1856-1865 a fost prolifică pentru aceasta, din punctul de vedere al realizării unor creații de o mare amploare, publicând cea mai mare parte a operei sale. Printre cele mai ilustre volume se află și: « La Suisse allemande et l’ascension du Moench », « Les Femmes en Orient », « Excursions en Roumélie et en Morée », « Au bord des lacs helvétiques », « Des Femmes par une femme », alături de articolele apărute în publicații însemnate. Astfel, în operele sale întâlnim îmbinarea culturii livrești cu cea populară și saltul de la realitate la ficțiune.

Dora D’Istria a fost poliglotă, printre limbile pe care le vorbea enumerându-se: româna, engleza, germana, franceza, greaca, latina, rusa și albaneza. În ciuda acestui fapt, a scris doar în limba franceză. Compatrioții săi, românii, au așteptat ca aceasta să scrie și în limba maternă, lucru care nu s-a întâmplat spre mare lor dezamăgirea. Cu toate acestea, Elena Ghica și-a mărturisit de nenumărate ori dragostea pentru țara natală, fiind semnificativă în acest sens dedicația primului volum al operei « La Suisse allemande et l’ascension du Moench »: A mes frères, les Roumains : Une passion supérieure aux passions humaines, l’amour de la patrie m’a guidée et m’a soutenue. La liberté, le bonheur de mon pays : voilà les préoccupations qui rempliront désormais toute ma vie. Eloignée par le sort, depuis mon enfance, des bords chéris de ma Dimbovitza, je n’ai jamais cessé d’appartenir à la terre natale dont les destinées étaient l’objet de mes constantes méditations. Tous mes rêves ont été pour elle, toutes les luttes que j’ai engagées, toutes les souffrances auxquelles j’ai résisté n’ont eu qu’une seule cause : un ardent patriotisme, auquel je ne renoncerai qu’avec la vie.

În 1870, s-a stabilit definitiv în Florența și a murit în 1888, lăsând Primăriei orașului vila pe care o deținea, iar avuția din România a fost acordată Primăriei București.

Elena Ghica, femeia cosmopolită, o europeană convinsă, a fost o susținătoare importantă a ideilor liberale și a drepturilor femeii pe care le propaga chiar și în operele sale care se compun atât din poezie, cât și din proză. Aceasta a fost proclamată cetățeană de onoare de către Parlamentul grec și orașele italiene Oratino, Castelli, Carovilli, iar regele Carol I a decorat-o cu Medalia Benemerenti de aur datorită meritelor sale literare. Învățata scriitoare a făcut parte chiar și din Academiile literare din Grecia, Turcia, Franța, Germania.

Bibliografie: http://www.ghyka.com/Divers/Dora%20d%27Istria/Dora%20d%27Istria.htm

https://www.researchgate.net/publication/286637310_L’identite_rhizomatique_de_Dora_d’Istria

http://libruniv.usarb.md/xXx/reviste/confbib/articole/2019_1/Conf_1_2019-097-106.pdf?fbclid=IwAR34PJCT7H-8ex9tfwDzK9jO32toTGLEH-wGbfasoyxznfRMlGl-d2aR1Vw

Sursă fotografie: https://www.radioromaniacultural.ro/portret-elena-ghica-una-dintre-cele-mai-rafinate-intelectuale-europene-ale-secolului-al-xix-lea/

Publicat în Cultură, LiteraturăRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *