Primul spectacol după multă vreme. Invitația a venit la vremea potrivită. S-a întâmplat să fie Ivan. Semnat de un autor spaniol, despre care nu știam
„Haideți, cîntecele mele, să vorbim despre desăvîrșire –/ O să ne facem cam antipatizați”, citeam din Ezra Pound. Și mai zicea: „Să ridicăm armele-mpotriva acestui
E greu să îți mai păstrezi duioșia în realitatea fragmentată în ecrane. Spiritul pragmatic și practic al timpului prezent aplatizează fără prea multe remușcări culmile
Dar memoria singură nu poate conduce la ceva nou, nu memoria mecanică desigur, ci memoria afectivă, care orientează interesul minții într-o direcție sau alta și
Două contexte profesionale din ultimele săptămâni m-au făcut să mă întreb cât se poate de serios ce relevanță (mai) are, pentru tinerii din secolul XXI,
Ultimul roman al lui Tudor Ganea, Cântecul păsării de plajă (Polirom, 2021), aduce, pe fundalul constănțean al anilor ‘90, o poveste despre întruchiparea răului în
Suntem așa ca specie, ca nație, ca oameni. E deprimant să știi că ești așa distrugător și putred. Un roman puternic al tensiunilor identitare este
„O schimbare e obligatorie. Simt asta în fiecare dimineață. O schimbare radicală” – de aici pornește șirul experiențelor din romanul Țipă cât poți (Polirom, 2020),
Inutil a-i căuta un început, pentru că însuși cuvântul ce-și vâră coada în ființare, Trohar, ni-l întoarce de-a-ndărătelea, la fel cum îi răstoarnă viața și
Mă emoționează ori de câte ori se dovedește că scriitorii, cei de patrimoniu, n-au rostit încă ultimul lor cuvânt. O epifanie a lor revine să
