Femeia secolului 21 versus femeia din Proverbe 31

Cel mai răspândit îndemn de pe paginile Bibliei care apare de 366 de ori, cumva pentru a avea parte de unul pe zi, face în mod surprinzător referire la griji și îngrijorări: „nu te teme!” Substantivul merimna tradus prin grijă, îngrijorare sau neliniște e prezent în diverse episoade, de la îndemnul apostolului Petru de a arunca toate îngrijorările asupra Creatorului, la grija apăsătoare a lui Pavel pentru toate bisericile și chiar și până la predica de pe munte.

În greacă, termenul acesta era utilizat pentru „a descrie un om care se gândește la lucrul său sau un filozof care este frământat de problemele lui.” (William Barclay, Analiză semantică a unor termeni din Noul Testament, Societatea Misionară Română Wheaton, Illinois USA, 1992, p. 341) Cuvântul merimna ascunde o dublă semnificație, putând exprima grijă sau neliniște percepută într-un sens pozitiv sau grijă în sens negativ, mai exact cea care distrage atenția și deprimă.

Încă din cele mai vechi timpuri s-a încurajat grija față de aproapele, uneori chiar în detrimentul propriei persoane. Și spre deosebire de necuvântătoare, care se ghidează după instincte și care se luptă pentru a-și îndeplini propriile nevoi (unele având drept hrană chiar și puii proprii), ființele raționale au avut mereu drept principiu (cel puțin teoretic) iubirea aproapelui. Fie că a fost sugerat de societate, de sistemele religioase sau de educație, s-a dorit ținerea în frâu a impulsurilor de bază și reducerea infracțiunilor sau revoltelor, totul sub pretextul unei teorii atât de moralizatoare.

Fiecare cultură deține propria viziune în ce privește aplicabilitatea acestui principiu, însă la nivel global normele privind bunătatea, facerea de bine sau alte roade menționate pe paginile sfinte sunt puse în practică în funcție de practicile specifice culturii respective sau a religiei predominante într-o națiune. Deci fie că se mobilizează practicarea acestui principiu prin frica de iad, karma sau răsplată în viața de apoi, muritorii respectă regulile ce decurg de aici.

Chiar și făcând abstracție de religie, unele state promovează norme sociale care încurajează politețea, toleranța, acceptarea. Nuanțele de aplicabilitate diferă însă de la stat la stat, existând și frici mai urgente decât frica de pedeapsă divină. Un exemplu în acest sens l-ar constitui sistemul educațional al societății anglo-saxone unde copiilor nu li se induce să fie altruiști cu colegii în a împărți din prânzul lor de pildă, probabil și datorită anxietăților legate de alergiile alimentare. Și mai există și alte culturi unde lucrurile din educație diferă de sistemul românesc. Și probabil că ar trebui să ținem cont și de diferențele dintre marile puteri și statele mai puțin dezvoltate analizând acest aspect.

În acest context al grijii față de  aproapele aș situa și capitolul 31 din cartea Proverbelor (Biblie) unde descrierea acestei super-femei exclamă preocuparea pentru bărbatul ei, pentru gospodărie, pentru raportarea ei la locuitorii cetății, deci pentru bunăstarea celor de lângă ea și nu pentru persoana ei. Nici măcar ˮprofilul” și ˮpostările” ei nu sunt pentru a defini imaginea proprie, ci mai degrabă pentru a se remarca ˮwall”-ul soțului ei: „bărbatul ei este bine văzut la porți.ˮ (versetul 23)

Femeii cinstite i se aduce într-adevăr un elogiu pentru munca ei în toate domeniile: moral („ea îi face bine și nu răuˮ), profesional („ea face rost de lână și de in și lucrează cu mâini harniceˮ), familial („de departe își aduce pâineaˮ), tehnic și strategic (punctualitate și promptitudine, „ea se scoală când este încă noapteˮ și delegare, „împarte lucrul de peste zi slujnicelor saleˮ), comercial („se gândește la un ogor și-l cumpărăˮ), planificare pe termen lung („din rodul muncii ei sădește o vieˮ), supervizare („vede că munca îi merge bineˮ), agricultură („ea pune mâna pe furcăˮ), vestimentație („degetele ei țin fusulˮ, „ea își face învelitoriˮ, „are haine de in subțire și purpură”), caritate („întinde brațul către cel lipsit”), relații publice („ea este îmbrăcată cu tărie și slavă”, „bărbatul ei este bine văzut la porți”), design („ea face cămăși și le vinde”), management („râde de ziua de mâine”), comunicare („ea deschide gura cu înțelepciune”), inteligență („învățăturile plăcute îi sunt pe limbă”), administrație („ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei”), parenting („fiii ei o numesc fericită”), marital („bărbatul ei se scoală și-i aduce laude”), spiritual („femeia care se teme de Domnul va fi lăudată”).

Dacă ar fi să punem în antiteză femeia din Proverbe 31 cu femeia secolului 21 am spune că prima o întrece aparent chiar și pe femeia modernă preocupată de carieră, care muncește cot la cot cu bărbatul și e independentă financiar, superioritatea fiind dată de modul cum prima jonglează între casă, muncă, hobby-uri și alte preocupări, în timp ce a doua de cele mai multe ori alege să se axeze fie pe carieră, fie pe familie pentru a progresa. Și ce e interesant de observat în dreptul celor două e drive-ul din spate, motivația, target-ul și mai ales cine beneficiază din munca lor. În timp ce femeia din vechime e caracterizată de altruism și e axată pe bărbatul ei, pe copii și pe normele societății, femeia modernă e focusată pe promovare, imagine, competiție, demonstrându-și concentrarea și tăria egale cu ale bărbatului modern.

Contextul despre care vorbește Solomon în cartea Proverbelor este unul dominat de norme spirituale și standarde culturale, acest lucru justificând prezența poruncii dintâi (iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui) drept substrat al fiecărui aspect al vieții. Analizând puțin societatea contemporană, putem observa însă un alt curent promovat de psihologie, consilieri, mentori, dezvoltare personală etc, cel al focusării pe propria persoană. Și acest curent identifică chiar și preocuparea pentru aproapele drept consecință a aplicării grijii pentru propria persoană: nu poți să-l ajuți pe celălalt dacă nu te ajuți mai întâi pe tine.

Și nu dăm calificative nici unuia dintre curente, ci pur și simplu observăm schimbările la nivel relațional generate de progresul societății deoarece a fi adecvat timpului și cadrului e o dovadă de înțelepciune. „A face din fiecare circumstanță un exercițiu de discernământ e cheia optimă a identificării <<lucrurilor importante>>, care, de la caz la caz, capătă culori, definiții și funcții diferite.” (Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții, editura Humanitas, București, 2011 p. 76)

O altă diferență între cele două super-femei ar fi consecințele pe plan mental și în ce privește sănătatea. Dacă în dreptul femeii moderne stresul, depresia, irascibilitatea, burnout-ul, bolile stilului de viață nesănătos și alte afecțiuni fizice sau mentale își spun cuvântul datorită workahol-ismului, femeia din vechime pare neatinsă de afecțiuni de genul acesta (poate și datorită hranei ce se găsea pe atunci în stare mai naturală, poate și datorită acceptării statutului femeii de la acea vreme, poate și datorită stabilității familiale contrastante haoticului din interacțiunile umane de azi sau poate că nu sunt precizate toate detaliile de atunci, ci e pus totul într-o lumină favorabilă).

Oricum ar fi, e interesant de analizat statutul, rolurile și acțiunile femeii în toate timpurile, dar fără a emite judecăți sau fără a da sugestii și a trasa linia dintre corect și incorect sau bine și rău, relevant fiind doar faptul că indiferent de preocuparea pentru propria persoană sau pentru aproapele, femeia are o grijă aparte – pentru ea sau pentru alții – și asta o mobilizează la a înfăptui lucruri mărețe.

Și până la urmă nu pendularea între grija pentru sine și grija pentru aproapele dă greutate, ci modelul de viețuire oferit lumii: „gradul de influență va depinde de personalitatea omului, de incandescența de care este capabil, de flacăra ce arde în el, de magnetismul care atrage inimile oamenilor spre el.” (Lordul Montgomery)

Și mai mult decât atât, pentru producerea acestui magnetism e nevoie de o investiție intelectuală în propria persoană și deopotrivă de o preocupare pentru celălalt, de a oferi din ceea ce ai investit în tine. Și să sperăm că femeia din viitor va fi capabilă să îmbine aceste două griji, să fie și productivă, să înfăptuiască lucruri mari și să se descurce bine în leadership fără a-i fi afectată sănătatea și mentalul. „Este adevărat că ni se spune să nu ne îngrijorăm pentru viață și pentru ziua de mâine. Dar ceea ce este interzis este îngrijorarea care te face să devii lipsit de putere, și nu prevederea care te întărește.” (William Barclay, Analiză semantică a unor termeni din Noul Testament, Societatea Misionară Română Wheaton, Illinois USA, 1992, p. 344)

Nu a te îngrijora sau a nu te îngrijora e întrebarea, ci mai degrabă cum te afectează îngrijorările, ce rezultă în urma lor și ce efecte se produc în urma acțiunilor ce au drept substrat grija. Și fie că privim în istorie, în prezent sau creionăm o imagine despre viitor, ceea ce răzbate de-a lungul timpului e influența incandescenței născută din grijile femeii.

Publicat în Idei, SpiritualitateRecomandat1 recomandare

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag