Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași a ajuns în 2022 la cea de-a XV-a ediție. Cu fiecare toamnă, devine din ce în ce mai clară ancorarea sa în realitate. Tema de anul acesta nu trece cu vederea contextul mai larg: Conflict/Confruntare – trimițând direct la războiul din (i)realitatea noastră imediată. Desfășurat între 1-9 octombrie, FITPTI s-a deschis cu un Prolog, marcat de poveștile lui Oscar Wilde, transpuse în manieră scenică. Două producții ale Teatrului „Luceafărul” au fost programate: Prințul fericit și premiera Uriașul egoist, ambele în regia lui Radu-Alexandru Nica. Texte cu subiecte dure (moartea, vanitatea, lipsa altruismului), au fost aduse onest pe scenă, în spectacole care mizează pe tehnica storytelling-ului, pe mișcare și pe imagine, punând în lumină interpretarea actoricească și emoția.
Direcțiile artistice alese conturează pentru zilele festivaliere un program amplu, coerent, construit cu migală și viziune în cei cincisprezece ani de existență ai FITPTI. Sunt, în mod cert, câteva constante care se regăsesc în parcursul artistic al festivalului. Prima e dată de abordarea pluristratificată a publicului, vizibilă încă din selecția evenimentelor, care include atât spectacole pentru copii, pentru tineret, producții gândite pentru toată familia, dar și pentru publicul adult. Ele sunt completate de lansări de carte, concerte, expoziții. Mai mult decât atât, e vădită o linie de acțiuni menite să cultive categoriile amintite mai sus și să dezvolte receptarea cu instrumente atent alese. FITPTI prilejuiește întâlniri cu moduri diferite de a face artă, în general și teatru, în mod special.
Decupajul temporal îl ajută pe privitorul care ia parte la cel puțin o zi de festival să observe, ca printr-un segment de trunchi de copac, cercurile concentrice care formează manierele de abordare a publicului. Spectatorii sunt expuși – de la cele mai mici vârste – la o varietate de formule, de teme, de modalități de a vedea și de a înțelege fenomenul teatral. O bună parte dintre montările pentru copii din cadrul FITPTI se bazează pe mânuirea marionetelor: unele – mici și subtile – ne atrag atenția către detalii și construiesc poveștile spuse în intimitatea unei săli, altele sunt păpuși mari și colorate care sunt gândite pentru spațiile outdoor. Marionete impresionante populează esplanada teatrului, pietonalele și parcurile orașului, provocând întâlnirea cu insolitul. Așa s-a întâmplat cu Gigalateea și King, gorila uriașă (Teatrul pe roți Arad).
Formulele felurite țin și de o sănătoasă expunere a publicului la moduri de a face teatru. Amintesc câteva experiențe altfel care pot schimba percepția participanților: spectacole VR (Turnul, Teatrul Basca, regia: Alex Mihăescu), unde experiența este mediată de ochelari și de spațiul virtual care se întinde în fața ochilor. Sau cele desfășurate pe stradă, când arta devine parte din cotidian, își uimește spectatorii și le scutură rutinele. Ori montările autentice și mustind de ironie și de umor de cea mai bună calitate ale Teatrului Auăleu din Timișoara (Grand Hostel Timișoara, O noapte furtunoasă).
Anul acesta am revăzut figura clovnului reinterpretată în mai multe variante – toate plauzibile și care creionează zone spectaculare aparte. În Stația clovnilor (spectacol al Teatrului „Luceafărul”, Iași, regia: Ana Crăciun Lambru), de pildă, se instaurează o lume a visării în care clovnii rătăcesc doar pentru a se regăsi. Pe scenă sunt puține obiecte, actorii intră în jocul non-verbal și recreează (cu expresivitatea corpurilor și a privirilor) un univers care trăiește din candoare, din sunete și din contexte în care se insinuează comicul. Este un spectacol sensibil, delicat, trasat cu linii fine. Situațiile jucate provoacă zâmbete sau surprind prin soluțiile găsite – simple, dar cu un efect maxim. Timpul este abolit, ceasul se transformă în lună, gesturile au puterea să instituie noi tărâmuri, obiectele sunt folosite ingenios și creativ, trupurile schițează imagini de grup (o mașină și un ocean sunt create din brațe și umbrele). Sunetele realizate cu instrumente muzicale în timp real însoțesc sau sabotează acțiunile personajelor, amintind de comediile slapstick.
Un alt tip de clovn, Mister Banana (Pierrick St-Pierre Company, Canada/Germania/India), se construiește pe răspunsurile publicului și pe implicarea spectatorilor. În fapt, bună parte din substanța spectacolului este dată de modul în care artistul creează contextul, co-creează situațiile, lucrează cot la cot cu micii spectatori pe care îi provoacă să-i fie parteneri de scenă (sau de asfalt – într-o versiune a spectacolului care iese, de data aceasta, din sală). Reacțiile sunt spontane și rapide, e nevoie de observație, acuitate și fler pentru a gestiona neprevăzutul acțiunii. Publicul e ingenuu, doritor să participe – copiii dau nonșalant și binevoitor o mână de ajutor, preluând roluri de Superman sau de God/Dumnezeu pe scenă. Privitorii sunt seduși de promptitudinea, naturalețea, rapiditatea și umorul pe care le necesită acest schimb artistic. Numerele de clovnerie – probe de echilibru, de îndemânare, dar mai ales interacțiunea cu publicul apasă tare – și cu efecte imediate – pe pedala comicului. Copii răspund necondiționat la provocările și la munca de echipă propuse de interpret și au chiar inițiative (reduse la tăcere sau încurajate). Acțiunile par simple, dar le ghicești complexitatea, pregătirea fizică și emoțională pe care le presupun (de la mersul pe sfoară și jonglerii la înălțime, la dialogurile construite ad-hoc și hrănite din energia copiilor care acceptă jocul).
Contraponderea la spectacolele pentru publicul foarte tânăr sunt spectacolele de seară. Confruntările violente au fost la baza unora dintre montări. Așa e Toată liniștea din lume (Teatrul Replika, regia Radu Apostol), un one woman-show zguduitor, în interpretarea de excepție a Katiei Pascariu care obligă la reflecție pe teme precum limite, tabuuri sociale, autism, eutanasie. La fel, Gardenia (Teatru Odeon, București, regia: Zoltán Balázs) care pictează un portret de familie, cu patru generații de femei care invocă atât povești personale, cât și o istorie a traumei, a vindecării, a acceptării. Formula de spectacol propune rigoare geometrică, tăieturi ascuțite, distanțări interpretative vizibile (arii de operă sunt intercalate în discurs, accentuând sentimentul voit de nenatural al construcție). Conflictul armat nu putea lipsi, iar războiul a fost fundalul pentru Maidan Inferno – care a amintit de cutremurătoarea stare de fapt, dincolo de ficțiune și de sala de spectacol. Jucat cu actori și cu păpuși, a atras atenția, a obținut, cu siguranță conștientizări, a lăsat privirea să alunece până la protestele de pe (Euro)Maidan, în Ucraina și totodată, a semnalat coborârea în infernul războiului care s-a dezlănțuit mai apoi.
E de menționat un important aspect formativ dat și de seria de carte apărută sub egida festivalului, sub coordonarea directorului artistic, Oltița Cîntec. Anul acesta, volumul bilingv Sub vremi/Sign of the Times include texte care aleg conflictul/confruntarea/războiul ca punct de plecare în relația cu montările, textele, spectatorii de teatru și cuprinde articole scrise de criticii de teatru Oltița Cîntec (care realizează și un interviu cu dramaturga Neda Nezhdana), Irina Wolf, Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu, Mirella Patureau, Iulia Popovici, Cristina Rusiecki, Oana Stoica și subsemnata. Tot sub semnul formării, trebuie semnalată o componentă nouă a festivalului – prezența unor spectacole realizate de facultățile de teatru: Sinergii. Interacțiuni stilistice (secția actorie în limba germană a Facultății de Muzică și Teatru Timișoara), Strigoii (Facultatea Artă Teatrală, Coregrafică și Multimedia Chișinău), Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama (Facultatea de Teatru, UNAGE). Acest mic showcase universitar a fost dublat de o dezbatere cu titlul Spectacolul studențesc, între estetic și pedagogic.
FITPTI este un festival care are o identitate puternic trasată, cu o direcție artistică clară, cu un program care vizează întâlnirile artistice de calitate și care își asumă o creștere împreună cu spectatorii săi.
Foto: Dinel Teodorescu
