Festivalul Internațional „George Enescu”: povestea continuă mai departe!

După ce pandemia a reușit să oprească în loc toate manifestațiile artistice și să ne aducă aminte că libertatea e un lucru cât se poate de efemer, anul ăsta pare că ne lasă să ieșim ușor-ușor din cochiliile noastre formate din frici și atacuri de ipohondrie. Teatrele și cinematografele și-au redeschis porțile, iar festivalurile au găsit modalități de a se organiza în așa fel încât să respecte siguranța sanitară a publicului. 

Unul dintre evenimentele artistice cele mai așteptate de publicul meloman a fost Festivalul Internațional „George Enescu” care anul acesta are cea mai lungă durată din istoria sa: patru săptămâni, având ca participanți 3500 de artiști români și străini. Așa cum ne-a obișnuit și până acum, atât în cele patru săli consacrate evenimentului – Sala Mare a Palatului, Ateneul Român, Sala Radio și Sala Auditorium –, cât și în Filarmonicile din țară (Sibiu, Timișoara, Cluj, Iași, Pitești, Ploiești, Bacău, Râmnicu Vâlcea, Constanța, Satu Mare și Păulești) am avut parte de concerte absolut încântătoare, cu orchestre recunoscute la nivel mondial și cu repertorii diverse, incluzând partituri și din muzica clasică internațională, dar și din cea românească. Categoriile serilor de concerte s-au păstrat ca până acum, publicul având posibilitatea de a alege între Marile orchestre ale lumii, Concerte și recitaluri, Muzica secolului XXI (secțiune introdusă în ediția precedentă) și Enescu și contemporanii. În paralel cu cele patru serii principale de concerte, multe instituții muzicale bucureștene se alătură Festivalului cu evenimente incluse în seria Bucureștiul creativ: Muzeul Național „George Enescu”, Muzeul Național Cotroceni, Opera Națională București, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. 

Pe lângă toate acestea, iubitorii de muzică au mai avut parte și de conferințe ținute în cadrul secțiunii Forumul Internațional al Compozitorilor, unde profesorul și compozitorul Dan Dediu a coordonat discuții care au avut scopul de a „prezenta fenomenul muzical contemporan din spațiul cultural internațional și de a facilita comunicarea dintre compozitori celebri, muzicieni renumiți și tineri aflați la începutul parcursului lor muzical.” 

Festivalul Internațional „George Enescu” – al treilea din lume situat în topul celor mai prestigioase festivaluri de muzică clasică – a debutat pe 28 august, cu un concert la Sala Palatului, unde actantul principal a fost Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată de cunoscutul dirijor Parvo Järvi. Solista serii a fost Hilary Hahn, laureată a trei premii Grammy și descrisă de specialiști drept una dintre cele mai rafinate violoniste ale generației sale datorită expansivității sale, dar și a tehnicii impecabile pe care o îmbină cu muzicalitatea și expresivitatea. Despre concert și despre atmosfera serii inaugurale, Corina Bura a mărturisit că „ceea ce s-a petrecut în seara de 28 august la Sala Mare a Palatului ține de miracol: s-a dat startul la marea sărbătoare a muzicii care are loc în România din 2 în 2 ani, întrupată de acest măreț (credem că este puțin spus) Festival închinat personalității lui George Enescu. (…) Programul a început cu Rapsodia a II-a în Re major op. 11 de Enescu, într-o interpretare originală, încărcată de o expresie particulară. Față de „sora ei mai mare”, Rapsodia în La major (în care temele sunt contaminate de ritmul general al dansului), aceasta are ca element predominant ideea de Cântec. Poate și de aceea dirijorul i-a schimbat oarecum alura, cu ajutorul unui tempo mai reținut, transformând-o într-un poem.” Hilary Hahn, pe care publicul a avut plăcerea de a o cunoaște din ediția anterioară, a fost „aceeași apariție grațioasă și delicată, cu o violonistică, putem spune fără greș, diabolic de controlată, dublată de un simț artistic excepțional”, interpretând absolut divin Concertul pentru vioară și orchestră op. 47 al lui Jean Sibelius.

Pentru că anul acesta s-au împlinit 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, mulți dintre participanți au pregătit momente muzicale inedite pentru a celebra memoria compozitorului, atingându-se un număr record de lucrări enesciene prezentate în festival: 37. Așadar, am putut asculta, pe 23 septembrie, în primă audiție, oratoriul Strigoii în interpretarea Orchestrei Filarmonicii George Enescu, condusă de dirijorul Gabriel Bebeșelea, un Te Deum compus de José Cura dedicat ediției aniversare, prezentat la Sala Palatului pe 5 septembrie și am putut lua parte, la Ateneul Român, la evenimentul The Enescu Project organizat de violonistul francez Nicolas Dautricourt. O altă primă audiție a unei lucrări enesciene a fost Fantezia pentru pian și orchestră interpretată de câștigătoarea Concursului Internațional Mozart (2016), Saskia Giorgini despre care criticii spun că „tehnica sa este fără greșeală, un sunet frumos și emoționant, o formulare plină de fantezie și muzicalitate pură” (Salvatore Accardo).

Un alt eveniment care aduce în prim-plan un alt compozitor este împlinirea a cincizeci de ani de la trecerea în eternitate a lui Igor Stravinski, moment omagiat printr-un număr important de lucrări ale acestuia incluse în repertoriul muzical al Festivalului precum Potopul, Variațiunile „In memoriam Aldous Huxley”, Simfonia pentru instrumente de suflat, Vulpea și Nunta, lucrare prezentată în premieră.

Printre artiști, festivalul s-a bucurat de o serie de prezențe aflate în premieră în România precum Sonya Yoncheva, Sir Simon Keenlyside, Andrés Orozco-Estrada, Gil Shaham, Lahav Shani, Daniel Harding, Baltic Sea Orchestra, Filarmonica din Atena și cea din Zagreb, Alisa Weilerstein, Santtu-Mattis Rouvali, Nemanja Radulovic, London Mozart Players, Felix Klieser, Ramon Vargas, Avishai Cohen și Gabriela Montero, dar și de revenirea unor soliști care au avut concerte sold out în edițiile precedente ca Joshua Bell, Joyce DiDonato, Yuja Wang, Diana Damrau, Philippe Jaroussky, Jean-Yves Thibaudet, Maxim Vengerov, Valery Gergiev sau Daniele Gatti

Cea mai așteptată prezență a fost cea a pianistei Maria João Pires care a susținut, pe data de 30 august, la Ateneul Român, un concert împreună cu Orchestra Filarmonicii Mării Baltice și un recital solo pe 1 septembrie, în Cluj-Napoca. Despre concertul de la București, Cristina Sârbu a notat următoarele: „Solista concertului a fost legendara Maria João Pires care, în urmă cu șapte decenii, a debutat în public, la vârsta de șapte ani, tot cu o partitură mozartiană. De la primii pași pe care i-a făcut pe scena Ateneului Român, publicul a salutat-o cu aplauze și ovații pe care artista le-a primit cu modestie și sinceră emoție. Apoi… s-a așezat la pian. Maria João Pires respiră muzica lui Mozart, și o face natural, fără efort, ca și cum pasajele complicate ar fi o joacă de copil, iar momentele dramatice, o poveste de spus cu speranță. Fiecare notă are sens, fiecare frază duce undeva, fiecare accent are ceva de spus într-un tot unitar de o armonie perfectă. Simplu și senin, cu o uluitoare aparență de lipsă de efort.”

Un alt concert care a impresionat publicul a fost cel a violonistului Maxim Vengerov unde, pe 13 septembrie, la Sala Mare a Palatului, a vrăjit publicul cu Concertul pentru vioară și orchestră în la minor op. 77, nr. 1 de Dmitri Shostakovich. Despre această lucrare, violonistul a declarat următoarele: „Dacă ne referim la Concertul său nr. 1 pentru vioară, vorbim despre o lucrare uimitoare – și am în vedere formele contrastante ale mișcărilor sale. Prima e precum o meditație ce te poartă într-adevăr în plină Nocturnă, o Nocturnă a temerilor cosmice – ai perspectiva cuiva aflat într-o navetă spațială. Cunoști culori de sunet nemaiîntâlnite la vreun alt compozitor de până la el, din perspectiva concertelor pentru vioară. Partea a doua vine cu un scherzo emblematic pentru spiritul secolului XX, cu caracterul său agresiv, alienat, sarcastic, vioara devenind aici cu mai mult decât un simplu instrument cu coarde – se transformă într-un mijloc de expresie de o forță extraordinară în mâinile compozitorului. Cea de-a treia mișcare se plasează în topul capodoperelor secolului XX, un adevărat Everest. Britten a spus despre acest concert că este una dintre marile realizări ale repertoriului violonistic din toate epocile și da, sunt de acord cu el. Passacaglia include atât de multe straturi suprapuse ale textului muzical, există atâta profunzime acolo! Este o partitură cu adevărat unică. Noi, violoniștii, suntem foarte norocoși că avem un asemenea concert fenomenal în repertoriul nostru.” (interviu realizat de Ștefan Costache pentru site-ul Festivalului).

Pianista Yuja Wang, cunoscută în lumea muzicală pentru tehnica sa fără cusur și pentru virtuozitatea cu care execută unele dintre cele mai dificile partituri, a interpretat, pe data de 15 septembrie, la Ateneul Român, alături de Orchestra de cameră Mahler, o lucrare inedită: Capriccio pentru mâna stângă și ansamblu de suflători a lui Leoš Janáček, compusă pentru un pianist care își pierduse mâna dreaptă în Primul Război Mondial. „Interpretarea din concertul de față s-a bucurat de aportul artistei Yuja Wang, o stea de primă mărime a pianisticii chineze contemporane, deținătoare a unor premii internaționale și colaborări de referință. Intrarea eruptivă a pianului a anunțat o muzică antrenantă, de factură modernă, dar cu un limbaj contemporan moderat. Fluxul muzical a cunoscut episoade lirice urmate de izbucniri contrastante, cu momente de fugato, variaționale sau exprimate prin întrebări și răspunsuri. Chopiniană apare interpretarea solistei, alternând cu aparițiile puternice ale suflătorilor, pentru ca discursul să se calmeze treptat, revenind la expunerea visătoare de la început. În mișcare următoare, materialul tematic expus de suflătorii gravi s-a desfășurat pe fondul arpegiatelor pianului, răspândite pe întreaga claviatură. O mișcare moderată reunifică pânza sonoră a pianului cu intervențiile orchestrei în dezvăluirea unui peisaj sonor liniștit și plăcut. Intervențiile variaționale dinamizează discursul și conduc spre o concluzie luminoasă, stenică. Publicul a aplaudat cu entuziasm atât lucrarea, cât și interpretarea acesteia.”, declară Lavinia Coman pe site-ul oficial al Festivalului Internațional „George Enescu”.

Așa cum o face dintotdeauna, Festivalul Internațional „George Enescu” ne bucură inimile și ne înalță sufletește cu fiecare concert, oferind publicului muzică de calitate și ocazia de a vedea interpreți de talie mondială. Un lucru bun pe care l-a adus această pandemie a fost și posibilitatea ca toate evenimentele din cadrul festivalului să poată fi vizionate gratuit, pe site-ul oficial, muzica clasică ajungând, astfel, în casele tuturor celor care nu au putut achiziționa bilete din diverse motive. Așadar, să ne bucurăm că, în România, există un festival de asemenea anvergură, care aduce prestigiu atât țării noastre, cât și memoriei lui George Enescu!

Sursă foto: George Enescu Festival (Facebook)

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Print
Cristina-Claudia Ciobotaru

Metamorfozele mefistofelice ale cotidianului

Când citești prozele lui Florin Iaru, e imposibil să nu rămâi șocat și să nu te întrebi încontinuu: cum e posibil așa ceva? Indiferent de

Print
Silviu Romaniuc

Așteptând ca moartea să se întâmple

Publicat la sfârșitul anului 2020 (Polirom), (micro)romanul lui Bogdan Răileanu, Să nu lași moartea să te găsească, propune, la o primă vedere, povestea conceperii baladei

Print
Codrin Dinu Vasiliu

Lecturi de vacanță și post-vacanță

Unul dintre cele mai importante momente de fractură în macro-economia lecturii este reprezentat la noi de începutul școlii. Un început al școlii, cu flori și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *