Festivalul Internațional „George Enescu” și bucuria revelațiilor

M-a uimit și încântat peste măsură răspunsul domnului Mihai Constantinescu la întrebarea mea despre momentele memorabile ale muncii sale de 30 de ani ca director al Festivalului George Enescu: ,,Mie îmi plac într-un festival oamenii care ies de la un concert, în momentul în care le vezi fețele, în momentul în care le vezi mulțumirea de la ceea ce au ascultat și fericirea că au avut această ocazie să intre în sală și să asculte. Pentru mine e mai mult decât o interpretare.”

Iată, fără îndoială, unul din motivele capitale pentru care Festivalul „George Enescu” merită să fie organizat, pentru care statul român trebuie să susțină în continuare acest festival. Ar putea părea un motiv exclusivist, elitist sau egoist, pentru cele câteva mii de melomani care merg în sălile de concert, însă, aș zice, este un motiv cât se poate de întemeiat. Cred că în total sunt câteva zeci de mii de participanți la evenimentele festivalului, oameni care, dintr-un anumit punct de vedere, chiar reprezintă elita României, sau, mă rog, o parte a elitei. 

Am observat și eu, de-a lungul anilor, fețele melomanilor la finalul concertelor și am văzut că erau complet transfigurate – bucuria deplină li se citea în ochi, iar aplauzele îndelungi reprezentau doar o mică formă de a le mulțumi artiștilor. Este vorba, până la urmă, de bucuria extraordinară de a avea o experiență estetică ieșită din comun, un adevărat ritual care, pentru unii oameni, dă cu adevărat sens existenței. 

Dar am văzut, de asemenea, și mulțumirea și bucuria artiștilor de pe scenă atunci când 4-5000 de oameni îi aplaudă pentru minute întregi în picioare. Nu cred că este puțin lucru ca cei mai renumiți artiști din lume să povestească mai departe experiența lor la Festivalul Enescu, modul cum au fost primiți în România. Aș crede că doar acest motiv, al bucuriei spectatorilor și artiștilor, și tot ar fi suficient pentru a organiza Festivalul George Enescu.

Însă mai sunt și alte multe și întemeiate motive. Pentru că, totuși, întrebările rămân și sunt uneori puse cu insistență: ,,La ce bun Festivalul George Enescu, un festival organizat o dată la doi ani, care costă câteva milioane de euro?” ,,Pentru ce ne trebuie un festival de muzică clasică într-o perioadă de criză financiară și pandemică?”

Festivalul este o modalitate absolut necesară de a promova opera lui Enescu, mai ales în acest an când se împlinesc 140 de ani de la nașterea artistului. Multe alte țări investesc masiv în promovarea valorilor lor culturale. Din păcate, la noi, aș spune că după decesul ICR-ului, doar festivalul Enescu a mai rămas să promoveze câte ceva din cultura română. Și, cel puțin în privința lui Enescu, o face în mod foarte eficient. Opera lui Enescu a început să fie cântată pe marile scene ale lumii de către cele mai bune orchestre și cei mai buni interpreți. Mecanismul este simplu: în cadrul festivalului o mare parte dintre orchestrele participante este practic obligată să interpreteze o lucrare de a compozitorului român. Ulterior, aceste lucrări sunt interpretate și în filarmonicele unde activează. 

Un alt mare avantaj al organizării festivalului ține de promovarea interpreților români, filarmonici sau soliști, care interpretează împreună cu alte orchestre, dirijori, soliști din străinătate și care continuă apoi colaborarea pe diverse planuri. Aici, un rol important îl are și Concursul George Enescu, organizat din doi în doi ani. Faptul că avem festivalul și concursul organizat în România dă o șansă extraordinară tinerilor români să se remarce și să acceadă pe scenele internaționale. 

Nu în ultimul rând, Festivalul George Enescu este un bun prilej de a face reclamă României, ca destinație turistică. În anii de dinaintea pandemiei, mai mult de 25% din spectatori erau străini veniți să vadă concertele marilor orchestre. Dacă adăugăm și cele câteva mii de interpreți străini, putem spune că festivalul este unul dintre cele mai bune tactici de PR pentru România ca brand turistic. 

Efervescența care are loc în jurul Festivalului George Enescu, atmosfera extraordinară de sărbătoare a muzicii clasice, bucuria de a vedea interpretând live marile orchestre și marii artiști ai lumii, toate aceste elemente fac ca acest incredibil eveniment să fie un fel de panaceu la problemele complexe și presante ale lumii moderne. Vladimir Jurowski, directorul artistic al Festivalului, are dreptate când afirmă că: „În aceste vremuri dificile, marcate de pandemie, lumea are nevoie de frumuseţe, de muzică, de cultură. Lumea are, de aceea, nevoie de Festivalul Enescu. Nu doar în România, ci pretutindeni”.

Sursă foto: George Enescu Festival (Facebook)

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Print
Cristina-Claudia Ciobotaru

Metamorfozele mefistofelice ale cotidianului

Când citești prozele lui Florin Iaru, e imposibil să nu rămâi șocat și să nu te întrebi încontinuu: cum e posibil așa ceva? Indiferent de

Print
Silviu Romaniuc

Așteptând ca moartea să se întâmple

Publicat la sfârșitul anului 2020 (Polirom), (micro)romanul lui Bogdan Răileanu, Să nu lași moartea să te găsească, propune, la o primă vedere, povestea conceperii baladei

Print
Codrin Dinu Vasiliu

Lecturi de vacanță și post-vacanță

Unul dintre cele mai importante momente de fractură în macro-economia lecturii este reprezentat la noi de începutul școlii. Un început al școlii, cu flori și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *