Scriitorul Lucian Dan Teodorovici este din 2017 manager general al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iași. În această calitate, este și coordonator al FILIT, program iniţiat în 2013, un festival care are ambiţia să ofere orașului și judeţului Iași, dar și zonelor învecinate, întâlnirea cu valoroși scriitori contemporani români și străini. Anul acesta, FILIT reverberează până în Republica Moldova și Ucraina. Interviul următor prefaţează ediţia 2022 a FILIT, punctând și momentele importante întâmplate la ediţiile anterioare.
Dragă Lucian, noi ne știm de muuuulţi ani, când evenimente de amploarea FILIT erau de neimaginat în România. Cum s-a aprins scânteia? Când aţi avut prima oară nebunia să credeţi că e posibil?
N-a fost neapărat o scânteie, au fost momente și momente adunate. Am tot fost invitat, alături de Dan Lungu și Florin Lăzărescu, la festivaluri impresionante în afară. Când n-aveam evenimente, făceam și noi ce face tot omul: ne întâlneam, discutam și făceam planuri. În general, impresionaţi de ce vedeam, porneam de la întrebarea: la noi s-ar putea face, oare, așa ceva? Iar cum întrebările repetate riscă să devină obositoare, la un moment dat ne-am apucat să căutăm niște răspunsuri. Ne-am întâlnit noi între noi să facem un proiect, ne-am întâlnit și cu oameni de afaceri, dar dacă vrei să revenim totuși la ideea de „scânteie”, aceea ar putea fi o întâlnire întâmplătoare, pe strada Ștefan cel Mare din Iași, cu fostul președinte al CJ Iași Cristian Adomniţei. Nu vreau să duc discuţia înspre alte aspecte, chiar n-are rost, însă în privinţa asta strict așa s-a întâmplat: m-a întrebat, în acea scurtă întâlnire pe stradă, dacă am sau avem niște proiecte care să conteze cu adevărat pentru cultura ieșeană. I-am spus că da, sunt, și am programat o primă discuţie concretă, alături de Dan Lungu și de Florin Lăzărescu. Pe scurt, așa au pornit lucrurile. Pe urmă acel proiect iniţial s-a dezvoltat, am format o echipă, iar când Dan Lungu a devenit manager al MNLR Iași, a apărut și mijlocul instituţional prin care proiectul să treacă de pe hârtiile noastre către realitate.
Entuziasm, spirit de echipă, prietenie
Câtă muncă implică un festival precum FILIT? Cum lucrează colegii tăi din Muzeul Naţional al Literaturii Române din Iași: au în fișa postului asta? Cât e entuziasm? Cât e spirit de echipă și chiar prietenie? Cât e lucru peste program?
Toate cele pomenite de tine trebuie să existe, căci ar fi foarte, foarte dificil să meargă înainte FILIT-ul fără entuziasm, spirit de echipă, prietenie. Dar, sigur, festivalul le apare membrilor echipei inclusiv în fișa postului, de vreme ce FILIT se află în proiectul de management al directorului MNLR Iași. La fiecare început de an, echipa e desemnată și confirmată de Consiliul de Administraţie al instituţiei, iar de-acolo începe lucrul. Cu entuziasm, cu prietenii, uneori chiar cu enervări și reproșuri, n-am de ce să ascund asta. Cu multă muncă, per ansamblu. Colaborările cu agenţii literari, cu editorii mari din lume, cu manageri ai altor festivaluri sau, uneori, relaţiile directe cu importanţi scriitori din ţară și din lume fac munca asta destul de greu de descris și foarte imprevizibilă, dar important e că se încheie, în fiecare an, așa cum știm deja.
FILIT e la a zecea ediţie (Oau! Am fost la toate!). Moment de bilanţ. O întrebare lipsită de imaginaţie: statistic cum staţi? Câţi scriitori? Câte evenimente? Cât public? Hai să întreb, totuși: câţi bani?
Încep cu ultima parte, căci întrebarea asta ne-a tot pus la încercare de-a lungul vremii. Căci răspunsul nu poate fi simplu. Trebuie spus, de pildă, că festivaluri mult mai mici din Europa au la dispoziţie sume comparabile sau mai mari. Iar festivaluri la fel de importante, destul de puţine de altfel, au și de patru-opt ori bugetul nostru. Asta în timp ce cheltuielile nu diferă. În fine, o întreagă poveste. Apoi, ar mai fi de spus că acel buget de 500 de mii de euro, vehiculat în primul an, n-a fost niciodată de 500 de mii, ci mai mic, căci cheltuielile n-au ajuns niciodată acolo. Acum bugetul se învârte undeva la jumătatea sumei pomenite, să zicem, dar e greu de spus clar, căci el face parte din bugetul general al MNLR Iași, până la urmă, chiar dacă e alocat în mod special FILIT-ului. E foarte complicat, nu mă ascund să spun o sumă, dar știi și tu prea bine că sunt o sumedenie de aspecte de care ţii cont în managementul unei instituţii de cultură. Unele cheltuieli din FILIT, de pildă, se duc înspre bunuri care sunt necesare evenimentului, dar care rămân apoi în folosinţa instituţiei. Altele se duc înspre o bună vizibilitate a evenimentului: ele trebuie legate exclusiv de FILIT sau și de MNLR în general? Căci, de pildă, noi facem anual evenimente sau expoziţii în FILIT care cresc foarte mult vizibilitatea instituţiei. Nu există bani suplimentari, apoi, cu care sunt plătiţi cei din echipă, ei doar își iau salariile normale, fie că ar exista, fie că n-ar exista FILIT.
Ce facem, îi trecem la socoteală atunci când trebuie să dăm răspunsul la această întrebare sau nu? Una peste alta, bugetul FILIT nu e mai mare, de pildă, decât bugetele altor festivaluri din Iași. Și el poate fi consultat public de fiecare dată când se votează bugetul general al judeţului. Iertare că am prelungit atât demult răspunsul ăsta, dar e sensibil, pentru că cifrele sunt reci și, din păcate, generează de multe ori răspunsuri fierbinţi, dar care nu ţin cont de nenumărate aspecte.
Pentru răspunsul la celelalte întrebări, mă obligi la aritmetică. Au existat două ediţii mult mai mici, ultima generată de pandemie, dar în medie vorbim de 300 de invitaţi pe ediţie. Nu doar scriitori, ci și traducători, oameni de cultură, manageri culturali, editori, critici literari… Oameni care aparţin spaţiului cărţii. S-au adunat spre o mie de evenimente în toţi acești ani. Iar în privinţa publicului, au existat două ediţii în care voluntarii noștri au numărat peste 30.000 de participanţi – și crede-mă că au fost număraţi corect, căci am ţinut la asta. Nu ne ajută cu nimic să umflăm raportările. E adevărat că în acei ani a fost vorba și despre târguri de carte asociate. În rest, vorbim despre cel puţin 20.000 de participanţi la evenimentele din cadrul FILIT, referindu-ne la ediţiile care s-au putut desfășura în normalitate, fără tot felul de catastrofe locale sau mondiale care să le afecteze.
„Cum ştiu europenii să organizeze un festival literar”
Sunt convins că s-au adunat multe povești. Care a fost, din punctul tău de vedere, cel mai frumos moment FILIT? Dar cel mai dificil?
Cel mai puternic sentiment pe care îl am în urma celor zece ani de FILIT e că oamenii care sunt deja adevărate „instituţii” sunt extrem de plăcuţi în particular. E foarte reconfortant să vezi că mari scriitori ai lumii, printre ei chiar și laureaţi Nobel, sunt oameni de o simplitate și o modestie care merită o frază apăsată în dialogul nostru. N-au venit cu pretenţii, s-au bucurat de întâlniri, au fost firești și i-a încântat firescul. Dacă te referi însă strict la un moment, nu mă lasă inima să nu amintesc două: mai întâi, o discuţie cu Jeff Lindsay, creatorul celebrului personaj (de carte, dar și de serial TV) Dexter, care mi-a zis că speră din suflet să mai fie invitat, căci e indiscutabil cel mai bun festival la care a participat, deși a fost la câteva zeci, poate chiar sute de festivaluri mari din lume. Spectaculos e că a repetat și public aprecierea. Apoi, am fost foarte impresionat când Richard Ford, un alt mare scriitor al lumii, a spus că va vorbi cu alţi scriitori americani, care trebuie să vină să vadă, iar aici citez, „cum știu europenii să organizeze un festival literar”. Sunt multe alte momente, dar trebuie să mă limitez la ce am spus deja.
Cel mai dificil e un anumit tip de eveniment care se întâmplă aproape la fiecare ediţie: anume când un invitat e nevoit să-și anuleze, dintr-un motiv sau altul, prezenţa. E foarte greu să faci faţă dezamăgirii, mai cu seamă dacă ai apucat deja să anunţi public că acel scriitor va fi prezent. Și anul ăsta s-a întâmplat același lucru, astfel încât structura Serilor FILIT s-a tot schimbat. Consolarea e că, de astă dată, anulările s-au produs ceva mai devreme, așa că au putut fi invitaţi alţi scriitori foarte importanţi. Sigur, mai avem la momentul dialogului ceva vreme până la începerea FILIT, așa încât aproape că-mi vine să anulez eu răspunsul de mai sus, ca nu cumva să fie unul de rău augur. Vezi deci că am devenit și un pic superstiţios când e vorba de FILIT…
S-o lămurim și pe-asta, nu că am reuși să estompăm rumoarea nemulţumiţilor. Care sunt criteriile după care alegeţi participanţii? Discuţii apar în cazul scriitorilor români, firește. Cine? Cum? De ce? De câte ori?
Nu vom reuși să estompăm rumoarea asta niciodată. FILIT a ajuns un festival foarte important, la care mulţi dintre scriitori își doresc enorm să participe. Nu uita că suntem însă la o instituţie publică: nu pot veni eu să spun că am chef să vină scriitorul X sau scriitorul Y. Știu că mai toată lumea își închipuie că fac asta, dar mai știu și că cei care-și imaginează că așa merg lucrurile sunt departe de adevăr. Avem criterii. Multe, clare, pe care nu-ţi poţi permite să nu le ai. Uite un lucru ușor de verificat: MNLR Iași a avut în ultimii cinci ani, de când sunt eu aici, cel puţin zece controale. Din partea Curţii de Conturi, a Auditului CJ, a Corpului de Control al Președintelui CJ, ba chiar și din partea ANAF. Nu știu câte alte instituţii se mai pot „lăuda” cu o asemenea atenţie. Eu însă sunt mulţumit, îţi zic sincer, căci așa dorm liniștit. E adevărat că un control, care durează uneori și mai mult de o lună, ne cam încetinește munca la diverse proiecte, căci ești nevoit să te axezi pe ceea ce ţi se cere din partea echipei de audit. Dar, repet, prefer să fie așa, decât să aud tot felul de suspiciuni care n-au cum să nu-ţi provoace o imensă frustrare. De ce am adus controalele în discuţie? Pentru că aceste criterii de selecţie sunt sau pot fi ţinta lor.
Nu poţi aduce invitaţi fără să ai o justificare clară, bazată pe criterii cuantificabile. Ai cheltuieli cu invitaţii, iar echipele de audit vor să înţeleagă de ce ai făcut aceste cheltuieli, cum le justifici. Astfel încât avem comisii care stabilesc criteriile – echipa vine cu propuneri, dar selecţia se face ţinând cont strict de cele stabilite de comisie. N-am cum să-ţi înșir acum toate criteriile, sunt foarte multe. Și da, uneori scriitori care se consideră foarte buni nu ajung pe lista invitaţilor noștri. Și da, ei vor spune că e un sistem clientelar, știu deja toate reproșurile astea. Eu spun doar că fac tot ce pot, managerial vorbind, să fie o selecţie cât mai corectă. Cât privește întrebarea „de câte ori?”, FILIT nu e un festival la care să nu poţi participa de mai multe ori. Pentru că numărul scriitorilor foarte buni și care se înscriu în acele criterii cam birocratice despre care am vorbit nu e uriaș. Dar echipa ţine cont și de faptul că publicul își dorește ca unii scriitori să revină, iar ei revin. Însă și aici discuţia e mai amplă: mulţi revin în calitate de moderatori, în alţi ani. Și se poate crea senzaţia că se repetă des unele nume. Dar cei care vin cu ideea asta nu se obosesc să observe că e vorba de moderarea unor evenimente de către un scriitor sau altul, de către un critic sau altul, astfel încât nu e invitat de multe ori în calitate de creator, nu vine să se promoveze pe sine, ci promovează un eveniment susţinut de alţi creatori. Or, să inventezi an de an alţi moderatori e imposibil: cei care au confirmat, cei care sunt cu adevărat buni și au susţinut foarte bine evenimentele pe care le-au moderat sigur că vor apărea și în alte ediţii. Oriunde în lume se întâmplă la fel.
Digitalizare şi educaţie muzeală
Iașul are acum un Muzeu al Literaturii cum n-am îndrăznit niciodată să credem că vom avea și un festival de literatură și traducere care este, fără dubiu, unul dintre principalii factori de imagine ai orașului. Ce urmează? Ce mai pregătiţi?
Mulţumesc, mai întâi, pentru ce-ai afirmat. La începutul celor cinci ani de când sunt la MNLR Iași, pot să recunosc că mi-am creat chiar o frustrare: se vedea foarte bine FILIT, însă nu se vedea instituţia din spatele festivalului. Or, prin proiectul meu de management îmi asumasem prioritizarea refacerii unor clădiri de patrimoniu, care aveau mari probleme, precum și extinderea MNLR Iași. Azi avem, în urma unei foarte bune colaborări cu Consiliul Judeţean, patru clădiri muzeale restaurate pe proiecte europene, printre care și Bojdeuca. Am reușit să refacem câteva expoziţii permanente, să venim uneori cu un alt mod de expunere, de valorificare a patrimoniului. Și avem Casa Muzeelor, care cuprinde cinci muzee noi, extrem de bine primite de publicul care ne vizitează, dar și de presa din ţară. Deci da, instituţia asta lucrează și pentru alte proiecte decât FILIT și mă bucură mult când se observă acest lucru. Ce avem în plan nu mai sună, poate, la fel de spectaculos, dar e extrem de important. Pentru că sunt pe punctul de a începe un al doilea mandat pe cinci ani, o să-ţi spun că noul proiect de management e axat în special pe digitalizare și pe dezvoltarea proiectelor de educaţie muzeală. Digitalizarea e necesară, căci, din punctul de vedere al valorificării patrimoniului, am început să ne adaptăm la secolul XXI, însă lucrăm încă în interior, eufemistic spus, cu multe dosare cu șină. Și nu e deloc simplu să reușim această digitalizare. Apoi, am pomenit de educaţie muzeală: e un aspect care a devenit definitoriu, ca activitate, pentru instituţiile de același tip din străinătate. Am început deja și noi în ultimii ani să ne preocupăm în mod deosebit de educaţia muzeală, iar în următoarea perioadă programele noastre în sensul acesta vor fi prioritare. Dincolo de asta, sigur, sun multe lucruri care trebuie îmbunătăţite. Va trebui, de pildă, să dezvoltăm în continuare patrimoniul, chiar să creăm patrimoniu pentru viitor prin colaborarea cu artiști. Un mare of, îţi zic sincer, e faptul că impresionanta colecţie a „Istoriei teatrului românesc” pe care o avem la MNLR Iași nu are un spaţiu de expunere (și de depozitare) cu adevărat relevant, după ce instituţia a pierdut, în 2009, Muzeul Teatrului prin retrocedare. Așa că demersurile noastre vor merge și în această direcţie, căci ne dorim să putem redeschide cândva Muzeul Teatrului într-o clădire care să-i fie dedicată în totalitate.
Avem tot felul de planuri legate de spaţiul virtual, de realitate virtuală și augmentată, de Metaverse, dar aici trebuie să vedem, sigur, felul în care se dezvoltă toate acestea la nivel mondial.Mizăm foarte mult și pe festivalul Șotron, pe dezvoltarea lui. Va fi o schimbare și în privinţa modului în care se organizează expoziţiile permanente, unde aș prefera să reducem cantitatea, în favoarea calităţii. Și multe altele, dar risc câteva lucruri spunându-le: mai întâi, să sune electoral, iar eu chiar nu am deloc nevoie de așa ceva; apoi, risc să anunţ ceva ce poate să nu se îndeplinească totuși, căci nu toate ţin de dorinţa sau chiar de putinţa noastră; în fine, cel mai grav, risc să plictisesc cititorul și nu-mi doresc deloc asta.
Singurul lucru pe care mi-l doresc e ca muzeele noastre să fie vizitate, căci noi chiar încercăm să facem în așa fel încât să merite, iar evenimentele pe care le organizăm să fie vizionate de public, căci noi facem tot ce putem să oferim conţinut de valoare. Dincolo de intenţii însă, următorii ani sunt o mare necunoscută. Și când spun asta mă refer la multe lucruri, printre care și la contextul internaţional, cel care ne ţine pe toţi într-o tristă incertitudine. Inclusiv cu privire la cât demult ne permitem să ne mai întindem cu propriile proiecte, chiar cu propriile vise.
