Oana Toderică își adună energia într-un demers artistic conturat după o absență ceva mai lungă de pe scena artistică locală. Astfel, miercuri, 18 0ctombrie 2023, s-a deschis la galeria Casei de cultură Mihai Ursache din Iași expoziția – Dezveliri/Împletituri terapeutice.
Cu o formare solidă în zona artelor decorative, dar și a practicilor artistice contemporane, prin explorarea diverselor tehnici neconvenționale, artista propune publicului ieșean o expoziție despre puterea lucrului nemijlocit cu materialul textil, despre puterea terapeutică a regăsirii de sine și despre fragilitatea efemerității. Așa cum artista însăși afirmă: „Dezveliri se referă, din punct de vedere formal, la expunerea (inaugurarea) unor „monumente” efemere, dar e și un proces de introspecție, de deschidere și conștientizare a unor emoții și trăiri, de renunțare la niște straturi protective în dorința de a ajunge mai aproape de esență, de a da formă și semnificație unor experiențe personale, cât și, poate, de a pune în discuție anumite realități sociale.
Între îndeletnicire casnică și terapie ocupațională, împletitul devine proces de resemnificare iar obiectele textile rezultate, adunate în grămăjoare sau împrăștiate, documentate fotografic sau expuse în cutii, rămân metafore ale vulnerabilității și puterii de transformare.
Terapeutic a fost atât procesul împletirii, dar, mai ales, demersul autoreflexiv, de acceptare și re-aranjare ale acestor elemente textile în sculpturi efemere. ”
Figurile realizate din fire de lână colorată, evocând o forță a feminității, evocă un discurs structurat pe straturi bine delimitate. Ritmul produs de dinamismul liniei și de acordul cromatic mereu descompus și regăsit, devine un element de aglutinare vizuală esențial. Ritmurile vibrante ale materialului împletit vorbesc cu siguranță despre apropierea intimă între vizualul manifestat în timp real și vizualul recompus prin intermediul mediului fotografic. Texturologiile Oanei Toderică construiesc arealul unui limbaj artistic multiplu, iar obiectele împletite expuse pot fi deopotrivă elemente de construcție compozițională, elemente psiho-motorii, purtătoare a tensiunilor lirice sau elemente evocatoare ale muncii domestice caracteristice feminității, așa cum se pot regăsi, de pildă, în intențiile artei feministe. Feminitatea Oanei Toderică este una esențializată, iar componenta feminină este mereu sublimată de o matrice a materialității transfigurate.
Oana Toderică evocă cu propriile cuvinte cadrul tehnic în care au fost produse lucrările: „Fragmentele împletite sunt dintr-o perioadă în care arta nu mai era o prioritate în viața mea, din lipsă de timp, energie, disponibilitate; mă simțeam copleșită de rolurile pe care le aveam (de mamă, soție, salariată). Nevoia, în schimb, de a face ceva cu mâinile, m-a condus în alte zone, meșteșugărești, experimentale, aducându-mi un echilibru temporar.
Proiectul expozițional are la bază o îndeletnicire feminină, milenară- împletitul, abordat spontan, naiv, re-descoperit după o formare în pedagogia Waldorf, în cadrul căreia am experimentat diverse tehnici artistice și artizanale care aveau la bază materiale naturale cum ar fi lâna, lutul, lemnul.
Am ales fire având diferite culori (calde, dulci, pastelate) și consistențe, texturi variate și am realizat piese textile mici, medii, fără finalitate practică, reprezentând doza cotidiană de relaxare, odihnă, auto-reglare.”
Culoarea, forma sau structurile aparent spontane ale împletiturilor rămân încărcate de o funcție importantă – aceea de a face vizibil invizibilul, impalpabilul. Imaginile nu mai trăiesc prin ele însele, ci mărturisesc despre cunoașterea de sine, despre forța terapeutică a lucrului cu materia brută, despre regăsirea prin manualitatea practicată spontan. Ne întâlnim astfel cu o imagine construită mereu echilibrată în care semnul vizual care poartă parcă în surdină memoria unor straturi psihologice și atemporale despre existența noastră spirituală, esențială și vitală, concretă deopotrivă.
Lucrările recente ale Oanei Toderică alcătuiesc o mare instalație artistică, care deconstruiește fragmentar o lume întreagă, o lume a materiei și a spiritului, a credințelor și a unui ethos regăsit. Fie că vedem o lucrare – o fotografie a unui fragment împletit, fie un perete întreg de imagini sau o succesiune a lor, asemenea unor diapozitive, acestea devin afirmații generate de contactul cu lumea noastră interioară. Artista nu caută stări sau momente, ci eternități fixate în cadrele unor detalii concrete. Un element distinctiv al creației sale rămâne desăvârșita armonie cromatică, cel mai adesea practicată pe baza gamelor calde de culoare și a tonurilor deschise. Lumina capătă aici un rol important, un liant al obiectelor capabil să concentreze atenția privitorului către zonele de interes ale imaginii. Monumentalitatea structurilor compoziționale rămâne de asemenea mărturie a mediului pe care artista l-a practicat în tinerețe.
Așa cum artista ne mărturisește ar dori „continue aceste explorări artistice sau artizanale cu valențe terapeutice”. Oana Toderică este, de asemenea, interesată de „cultivarea bună-stării, prin diverse practici de consolidare a sănătății mintale” și visează la „transformarea acestor experiențe comune, cotidiene, feminine chiar, pe care e necesar să le scoatem la suprafață, să fie recunoscute, expuse și depășite, în artă contemporană care transmite o emoție și un mesaj, în același timp”.
