„Friedrich Nietzsche – 176 de ani de la naștere” – un eveniment eclatant de tipul „Masă Rotundă” cu o multitudine de perspective

Oscilația dintre nihilism și existențialism, percepția unui „Dionysos modern” și reverberațiile psihopatologiei sunt toate coordonate principale ce pot fi asociate, în mod individual, cu Friedrich Nietzsche. Deși ele reprezintă tematici complexe, oarecum diferențiate, ele s-au regăsit adunate și discutate intens în cadrul evenimentului de tipologia unei „mese rotunde”, organizate în cinstea celor 176 de ani de la nașterea marelui filosof.

Invitația a fost lansată de formațiunea triplă alcătuită din Centrul de Filosofie Aplicată, SCIRI şi Cafeneaua Existențialistă, iar în centrul acțiunii s-au aflat Mihaela Frunză și Ştefan-Sebastian Maftei, având rolul de organizatori principali. Lista de invitați a fost întregită de alte nume sonore, precum George Bondor, Ștefan Bolea și Paul Chetreanu-Don, „experți în Nietzsche”, care au fost astfel supranumiți încă de la începutul evenimentului.

Un element important din cadrul evenimentului desfășurat într-o seară de vineri, 16 octombrie, a fost multiplicitatea subiectelor abordate, toate gravitând în jurul filosofiei nietzscheniene. Cuprinzând referințe, dar și prezentări elaborate din spectrul filosofiei, psihopatologiei și al mitologiei, ritmul evenimentului a fost antrenant datorită acestor schimbări frecvente de subiecte.

Evenimentul a debutat cu secțiunea dedicată analizei complexe a unui „Dionysos modern”, prezentarea frontală aparținându-i lui Ștefan-Sebastian Maftei. Radiografică istorică a personajului Dionysos a fost punctul de plecare, urmând a fi conturat drept un adevărat „simbol” în artă. Mitul dionisiac a devenit, apoi, un pilon de influență universal, fiind ilustrate modurile sale de intervenție atât în cadrul filosofiei, unde a marcat alte nume de mare anvergură, precum Hegel, cât și în teritoriu spriritual, intereferând cu mitul apariției creștinismului. Maftei a încheiat cu o recapitulare amplă, facând trimitere la „Amurgul Idolilor” drept o operă copleșită de note dionisiace. Precum confirmă și Nietzsche în „Ecce Homo”, unde se și declară „primul filosof tragic”, întreaga filosofie nietzscheniană poate fi asemuită mitului dionisiac. Filosofia sa este o „filosofie care transformă, așa cum se transformă mitul dionisiac tradițional, care transformă suferința existenței în bucuria existenței”, precum a explicat primul invitat al evenimentului.

Urmând traiectoria prestabilită, evenimentul a continuat cu o exemplificare veritabilă legată de nihilismul și existențialismul prezent în filosofia lui Nietzsche, segment aflat sub dominanța lui Ștefan Bolea. Distincția dintre nihilismul activ, pasiv și „anti-nihilism” a fost făcută de la începutul comunicării, caracterisiticile aferente fiecăreia fiind prezentate detaliat. „Moleșirea, epuizarea, narcoza, fixitatea obsesivă a privirii” au fost aduse de către invitat în prim-plan drept simptome ale nihilismului pasiv, opunându-se agresiv nihilismului activ, care a fost descris succint drept „maniacal”. Discuția a atins un climax filosofic când paleta de nume s-a răsfirat semnificativ, incluzându-i pe Cioran și Schopenhauer în meandrele nihilimsului, fiecare cu aportul său distinctiv. Pe un făgaș paralel, a fost introdus și conceptul existențialismului cu „eterna sa reîntoarcere”, nuanțarea sa fiind îngroșată în momentul traversării imaginare de la opera lui Schopenhauer la Nietzsche, precum a subliniat și Bolea.

Experiențele lui Nietzsche, intenționat denumite la plural, au reprezentat, în mod succesiv, următorul topic din cadrul evenimentului, segmentul fiind moderat de George Bondor. În viziunea sa, experiența lui Nietzsche este una de natură hermeneutică, cauzată de filosofia sa a „interpretării” ce a izvorât din tangența cu filologia. Extinderea acestor interpretări la nivelul macrouniversului, sentimentul suspiciunii, cercetarea obsesivă a originii, fixația asupra semnelor, „dizolvarea” ideilor date „de-a gata” au fost toate amintite de către invitat drept elemente decisive ce au schimbat cursul existenței lui Nietzsche. Imperativul existențial a fost nota puternică, de închidere a acestei discuții. Amploarea masivă a fost plasată pe ideea că „totul trebuit trăit ca și cum ar reveni de o infinitate de ori, adică trebuie trăit radical”, precum a subliniat simțitor Bondor.

Finalitatea evenimentului a fost conferită de Paul Chetreanu-Don, care a inserat o terminologie neașteptată și neconvențională în domeniul filosofiei nietzscheniene. Analizând și despicând în detalii impresionante biografia marelui filosof, ținta finală a fost stabilirea unui diagnostic veridic pentru starea mentală precară manifestată de Nietzsche. Urmărind tragediile de la începuturile fragede ale vieții lui Nietzsche, calculând metodic medicamentele agresive, ulterior dăunătoare ce i-au pătruns în corp și considerând simptomatologia mărturisită în anumite scrieri, invitatul a oferit o imagine globală, cu adevărat închegată referitoare la o posibilă alienare psihică. Chetreanu-Don a alternat acest proces complicat, de temei pragmatic cu fragmente din mărturisirile personale ale lui Nietzsche, introducând subtil o doză de emoție.

Per total, evenimentul a constat într-o serie de discuții intense ce au abordat o multitudine de perspective, cu actantul Nietzsche drept figura centrala. Ideile au curs liber și cât se poate de limpede. Balansul dintre analitică și realism, și tonul informativ au încadrat și au menținut perfect izul filosofiei nietzscheniene, un topos definit radical și crud considerat drept o claustrare unde „a trăi înseamnă a suferi, a supraviețui înseamnă a găsi un sens în suferință.”

Sursă foto:

https://www.facebook.com/photo/?fbid=10157772859118691&set=gm.2044828792316175
Publicat în EvenimenteRecomandat1 recomandare

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag