GEORGE ENESCU – INTEGRALA CREAȚIEI PENTRU VIOLONCEL ȘI PIAN

La cea de a 140-a aniversare a lui George Enescu (1881-1955), pianista Raluca Știrbăț și violoncelistul austriac Rudolf Leopold propun publicului meloman un nou proiect amplu dedicat creației și personalității compozitorului român: Integrala creației pentru violoncel și pian. Albumul discografic a fost lansat în luna august la casa de discuri vieneză Paladino Music, având ca parteneri Bösendorfer Viena și Institutul Cultural Român.

Proiectul s-a născut ca o continuare firească a preocupărilor, cercetărilor și realizărilor discografice enesciene ale pianistei Raluca Știrbăț: Integrala creației pentru pian solo (triplu CD, Hänssler Classic), editarea și îngrijirea partiturilor noii ediții Urtext a creației pentru pian solo (Editura Grafoart, București), traducerea în limba germană a volumului Capodopere enesciene de Pascal Bentoiu (George Enescu. Meisterwerke, editura Frank & Timme, Berlin), campania de salvare și restaurare a Casei Enescu de la Mihăileni, jud. Botoșani, ș.a.

Discul include:

Allegro pentru pian și violoncel în fa minor ([1898?], cu o coda întregită de Rudolf Leopold)

Nocturne et Saltarello pentru violoncel și pian (1897)

Sonata pentru pian și violoncel op. 26 nr. 1, în fa minor (1898)

Sonata pentru pian și violoncel op. 26 nr. 2, în Do major (1935)

Albumul dezvăluie melomanilor un arc peste timp al creației enesciene, debutând cu strălucitoarele compoziții de tinerețe, definitivate în anii de studii la Paris, dar profund „vieneze” în spirit, atât prin prisma scriiturii instrumentale și a arhitectonicii muzicale, cât și printr-un suflu aparte profund impregnant de „marile umbre” și idoli enescieni: Beethoven, Brahms, dar și Schubert ori Mendelssohn. 

Punctul culminant al albumului se relevă, desigur, în cea de-a doua Sonată op. 26 în Do major, scrisă în vara-toamna lui 1935 între București și (lucru puțin știut) Purkersdorf, lângă Viena. Capodoperă enesciană de căpătâi, lucrarea se naște într-o perioadă grea din viața compozitorului, marcată de evenimente triste, chiar tragice, cauzate de o cădere nervoasă puternică a partenerei sale de viață, viitoarea soție Maruca Rosetti-Tescanu. Recomandarea unor somități medicale de la București a fost tratamentul în Sanatoriul Westend din Purkersdorf, de lângă Viena, una dintre cele mai performante și nobile instituții de acest gen la acea epocă din Europa. Enescu avea să-și anuleze turnee și alte obligații, oprindu-se cât putea mai mult în Purkersdorf pentru a fi alături de Maruca. Aici a definitivat părți ale Sonatei op. 26 nr. 2, compoziție plămădită din același aluat tematic și armonic cu cel al operei Oedipe (a cărei premieră avea să aibă loc câteva luni mai târziu la Paris, în 13 martie 1936).

Raluca Știrbăț:

„La Enescu – poate mai mult decât în cazul altor creatori de renume – mă surprinde senzația palpabilă a misterului și a sondării infinite. Fără îndoială, aceasta este amprenta geniului autentic. George Enescu a devenit pentru mine, la fel ca pentru mulți alții care – ce șansă! – i-au fost contemporani, absolutul la care raportez totul, muzical și uman.”

Rudolf Leopold:

„Creațiile romantice, de tinerețe ale lui George Enescu mă încântă, dar sunt fascinat de maniera aparte prin care, în lucrările sale târzii, extinde tonalitatea până la ultimele ei limite și demonstrează o măiestrie ritmic-contrapunctică desăvârșită. Din acest punct de vedere îl găsesc comparabil doar cu Bartók.”

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Print
Anastasia Fuioagă

Radu Vancu – Răul

Upon the instruments of death/ The sunlight brightly gleams. (King Crimson – Epitaph) Răul, jurnalul lui Radu Vancu apărut vara aceasta la editura Humanitas, are

Print
Ana-Maria Roșca

Când nedreptatea îi este stavilă morții

În pofida titlului care și-ar putea purta cititorii cu gândul la vechiul mit al jertfei pentru creație, romanul Înger de piatră devine cu ușurință o

Print
Cristina-Claudia Ciobotaru

Metamorfozele mefistofelice ale cotidianului

Când citești prozele lui Florin Iaru, e imposibil să nu rămâi șocat și să nu te întrebi încontinuu: cum e posibil așa ceva? Indiferent de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *