Gustul artistic al elitelor românești în secolul al XIX‑lea

Mărturii despre arta decorativă, într‑o expoziție de la Muzeul Unirii din Iași

Funcția unui muzeu este de a spune o poveste cu ajutorul obiectelor, de a pune în scenă un eveniment, expoziția reprezentând principala formă de creație muzeală. În prezent se caută metode noi de expunere, muzeul nu mai este un loc static; el tinde să devină un spațiu al creativității, deschis spre dialog și interdisciplinaritate.

Expoziția de la Iași, Arta decorativă în colecțiile Muzeului Unirii. Patrimoniul în imagini, reprezintă o altă formă de prezentare, care, prin intermediul fotografiei, invită la cunoașterea unor valori de artă decorativă și a istoriilor celor care le‑au deținut.

Fotograful de la New York

Deschisă la Muzeul Unirii în perioada 29 decembrie 2022 – 5 martie 2023, expoziția este rezultatul unui proiect, început în anul 2022, ce a implicat colaborarea pro bono în premieră a instituției muzeale cu artistul fotograf Călin Șerban. Jurnalist freelancer, artistul este absolvent al New York Institute of Photography. A desfășurat proiecte fotografice având ca temă dansul modern, baletul și circul, reportaje având ca subiect dansurile lamaiste în Nepal, în mănăstirile budiste. Obiectul fotografiilor sale au fost și chipurile unor artiști contemporani sau competițiile sportive (dintre acestea putem aminti competițiile nautice pe mare), de asemenea operele de artă ale unor artiști plastici sau ceramiști.

În luna octombrie a anului trecut, timp de o săptămână un studio de fotografie performant a fost montat în spațiile Muzeului Unirii. Folosindu‑se tehnici speciale de fotografiere, peste o sută de obiecte din sticlă, porțelan și metal au fost selectate și au devenit vedetele acestui proiect, care, inițial, și‑a propus să faciliteze accesul publicului la patrimoniului acestui muzeu. Fotografiile rezultate pun într‑o lumină nouă, specială piesele alese, fiind reliefate contururi, forme, transparențe, culori. Demersul expozițional actual constituie doar o primă etapă din punerea în valoare a rezultatelor proiectului. Vor urma editarea și tipărirea unui catalog sau prezentarea lor în mediul on line (baze de date, site‑uri).

Fotografiile alese au fost mărite, printate pe un suport din hârtie prețios, înrămate special pentru a fi scoase în evidență forma, culoarea, decorul. Alături de ele, în sala de expoziție, au fost așezate simbolic câteva obiecte de mobilier pentru a sugera interiorul unei încăperi: un bahut pe care stă așezat un ceas francez de șemineu care a aparținut domnitorului Unirii, o masă Napoleon III și un gheridon cu scaune.

Obiectele care fac obiectul expunerii au aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Casei Regale a României, unor familii ale aristocrației românești sau unor personalități din secolul al XIX‑lea (Sturdza, Bibescu, Rosetti, Beldiman, Kogălniceanu, Alecsandri) și începutul secolului XX. O parte dintre acestea, cum sunt cele care au ca și comanditar Familia Regală a României, nu au fost expuse niciodată.

Muzeul Unirii din Iași este o instituție înființată după cel de‑al Doilea Război Mondial, adăpostită într‑o clădire cu rezonanță istorică: la jumătatea secolului al XIX‑lea a fost reședința domnitorului Alexandru Ioan Cuza, iar în timpul Primului Război Mondial casa a fost locuită de regele Ferdinand. În perioada interbelică, câțiva ani, în șase camere ale casei a funcționat sub conducerea ziaristului Rudolf Suțu un mic muzeu de istorie și artă „Cuza Vodă”.

Anul 1956: vinzi ca să trăiești. Valoroasele obiecte ale Elenei Brătianu

La deschiderea sa, în anul 1959, noua ordine comunistă a dorit să celebreze cei o sută de ani de la actul Unirii Principatelor. Din acest motiv tematica muzeului și patrimoniul adunat până în anul 1989, dar și după acesta etapă, au avut ca scop principal ilustrarea acestor evenimente istorice. Discursul istoric naționalist a fost unul „de recuperare” a imaginii domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în care rolul maselor populare în actul Unirii a fost supraevaluat. Perioada 26 decembrie 1916 ‑ 23 aprilie 1919, când regele Ferdinand a condus țara de aici, a fost trecută sub tăcere.

Începând cu anul 1956, în zestrea muzeului au intrat prin cumpărare obiecte aparținând aristocrației sau intelectualității românești care era exclusă din viața publică și trăia la limita sărăciei fiind nevoită să vândă obiecte de familie. Colecționari precum filatelistul Iosif Bogdan, filologul Petre Nistor, Nicolae Scriban, Dumitru Furtună, numismatul Dimian Erimia se găsesc și ei printe ofertanți.

Cele mai valoroase obiecte Cuza sunt achiziționate de la Elena Brătianu, soția istoricului și omului politic Gheorghe Brătianu. După experiența domiciliului forțat, a morții soțului ei la Gherla și a întemnițării sale, ea a vândut începând cu anul 1956, pe rând, timp de doi ani, obiecte și documente prețioase provenite de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza și familia sa. Gheorghe Brătianu le moștenise de la mama sa, Maria Moruzi, nora domnitorului Alexandru Ioan Cuza și la păstrase mult timp în casa sa din Iași (astăzi Casa Pogor, Muzeul Literaturii Române). Alături de obiecte de artă decorativă (servicii de masă din cristal, porțelan sau metal), ea vinde muzeului un fotoliu aparținând domnitorului (primind suma de 12.000 lei), geanta servietă (5.000 lei), documente privind familia Cuza, foi volante, decorații, cărți, planul Deltei Dunării, Arborele istoric al românilor editat în anul 1863, covoare, ceasul de aur de buzunar al domnitorului, mobilier. Ea a făcut toate demersurile către muzeu avându‑l alături pe vărul său, Constantin Ghica, nepotul domnitorului Grigore Alexandru Ghica, care semnează actele de ofertă, procesele verbale de vânzare‑cumpărare sau alte acte privind plata obiectelor. Vinderea acestor obiecte către muzeu se pare că a facilitat obținerea pașaportului și a permisiunii plecării în străinătate a Elenei Brătianu.

Obiecte valoroase din familia Sturdza aparținând domnitorului Mihail Sturdza au fost achiziționate de la Ileana D. Sturdza, nora Olgăi Sturdza și mama istoricului Mihai Sturdza. Radu Rosetti oferea și el spre vânzare sau se ocupa și de intermedierea vânzării unor obiecte din colecția Cuza, precum sigiliul Elenei Cuza.

Orsola Petrovici vindea mantia străbunicii sale, Cocuța Vogoride.

Obiectele constituind colecția Vasile Alecsandri au provenit de la Elena Ivănescu, nepoata Paulinei Alecsandri sau au fost donate de Gheorghe Ungureanu, directorul Arhivelor Statului Iași. Portretul Mariei Obrenovici, născută Catargi, a fost vândut muzeului de către pictorul Henri Catargi, la 25 iunie 1958, pentru suma de 2.000 lei.

În alcătuirea patrimoniului de artă decorativă a Muzeului un rol important l‑au avut și așa „transferuri”. Conducerea de atunci a muzeului, cu ajutorul partidului, a pornit de la ideea ca la Muzeul Unirii din Iași să se centralizeze toate „vestigiile de importanță istorică” de la alte instituții de stat din țară, interesând perioada 1829‑1866. Cadrul legislativ (decretul numărul 409 din anul 1955) a făcut posibil transferul unor obiecte de la alte instituții ale statului precum: Muzeul de Artă al RPR, Casa de Creație Mogoșoaia, Sfatul Popular al Regiunii București, Institutul Pedagogic București, (fostul Azil „Elena Doamna”), Muzeul de Istorie din Turnul Severin, Arhivele Statului Iași.

Pahare și farfurii cu stema Principatelor Unite; rolul arhitectului Iacob Melic

Serviciul de masă cu stema Principatelor Unite, atelier francez (Servres) a trecut în anul 1957 din inventarul Casei de Creație Mogoșoaia în cel al Muzeului Unirii. El face parte dintr‑un amplu set de porțelan comandat în anul 1864 de administrația palatului domnesc a lui Alexandru Ioan Cuza. O parte din aceste piese au fost livrate României în anul 1866, când pe tronul țării se afla principele Carol și astăzi ele se găsesc în depozitele Muzeului Național Peleș.

Garnitura de pahare (în expoziție paharul de șampanie și sticla de vin) care are gravată stema Principatelor Unite și a fost comandată la un atelier francez a ajuns în gestiunea Muzeului Unirii, fiind adusă de la Muzeul de Artă al RPR din anul 1962 printr‑o dispoziție a Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă.

Prin intermediul imaginilor, expoziția vorbește despre educația și, implicit, despre un gust artistic al elitelor românești din secolul al XIX lea și începutul secolului al XX‑lea. Nu întâmplător obiectele care au servit palatului domnitorului Alexandru Ioan Cuza au fost comandate la firme de prestigiu: serviciile de masă la manufacturi franceze, precum Sevres sau Vierzon, cristalele sunt Baccarat, iar metalul englezesc. Arhitectul Iacob Melic este unul dintre oamenii care se ocupă de amenajarea palatului domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la București. Cu studii la Paris, având comenzi lucrări de arhitectură, dar și de amenajări interioare atât în Țările Romane, cât în Imperiul Otoman, îl găsim în documentele epocii semnând notele de plată pentru diverse obiecte de uz personal a domnitorului, dar și pentru mobila palatului.

Piesele de cristal aparținând Casei Regale a României au ajuns printr‑o întâmplare în posesia Muzeului Unirii. Nu credem că s‑a intenționat organizarea unei expoziții care să amintească de prezența regalității la Iași. Ele sunt transferate de la Casa de Creație Mogoșoaia și Sinaia (1957, 1973) sau Muzeul de Artă al RPR (1962). Sunt produse în ateliere franceze, engleze, italiene sau în Boemia. Au cifrul regelui Carol I, reginei Elisabeta sau al regelui Ferdinand. Unele nu au fost expuse niciodată.

Expoziția cuprinde și fotografiile unei carafe și a unui clopoțel comandate în anul 1853, la firma Schiffer din Viena de Marițica Văcărescu, măritată cu domnitorul Gheorghe Bibescu. Ele fac parte dintr‑un set de toaletă din argint cu stema reunită a celor două familii, format din peste 20 de piese.

Aglae Rosetti, fiica domnitorului Grigore Alexandru Ghica, este prezentă cu o imagine a unei o farfurii din ceramică și o carafă din cristal cu cifrul său, comandate în ateliere europene.

Sub lumina reflectoarelor au fost puse și vasul pentru cărți de vizită aparținând lui Mihail Kogălniceanu, trusa de birou a lui Vasile Alecsandri, caseta de călătorie a Elenei Cuza, ceainicul lui Nicolae Pisoski, apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lămpi de gaz din epocă.

În expoziție avem și fotografiile țigaretului Sultanei Cozadini, mama domnitorului Cuza și al unei tave prețioase de aramă produse în ateliere orientale din prima jumătate a secolului al XIX-lea, care exemplifică faptul că gustul protipendadei din acestă perioadă era într‑o tranziție de la Orient la Occident.

Sperăm ca acest demers al Muzeului Unirii din Iași să ofere vizitatorilor o imagine a modului cum trăiau românii, racordați la cultura europeană, adoptând felul de viață occidental.

*Brîndușa Munteanu este muzeograf la Muzeul Unirii Iași și a fost curatoarea expoziției Arta decorativă în colecțiile Muzeului Unirii. Patrimoniul în imagini.