În fiecare zi

în fiecare zi îţi spui stinge sticla,
deconectează naibii
compul ăsta, scoate din priză
magnetofonul, şi
ieşi afară
În fiecare zi îţi spui,
dă-le dracului de ştiri,
nu mai pune atâta
botul la ce spun ăştia şi ieşi
naibii
din casă
și
ia-o orbeşte pe alei, aşa, hai-hui,
fără nicio ţintă
În fiecare zi îţi spui
nu mai cere nimic de la
nimeni, pentru că nimeni
nu e dator să-ţi facă ţie
viaţa mai frumoasă, să te
amuze, să-ţi ridice
buna dispoziţie şi să te
facă mai încrezător
în tine şi în ziua
de mâine
În fiecare zi îţi spui,
închide uşa după tine şi
încearcă să-i dai dracului şi să
trăieşti aşa cum te
duce capul
În fiecare zi îţi spui
dezlipeşte-te de pe
scaun, nu te mai
boldi atâta în ecran,
şi nu mai fă din compul acela
din faţa ta o
icoană
În fiecare zi îţi spui,
da măcar azi nu mai porni
radioul, aruncă ziarele la
gunoi,
deconectează televizorul,
şi nu mai aştepta atâta emailul ăla
de aur, emailul ăla unic,
emailul de vis,
în care să fii anunţat că ai devenit
marele câştigător,
pentru că, oricum,
nimeni nu ţi l-a trimis şi nu o să ţi-l
trimită niciodată
În fiecare zi îţi spui
nu mai intra pe reţelele de
socializare, nu mai căuta
cine şi ce-a mai scris sau a mai spus
despre tine,
salvează-ți măcar câteva ceasuri din viaţă.
Din viaţa ta.
În fiecare zi îţi spui,
nu încerca să te justifici în faţa celor ce te
detestă şi fă
un efort să le
zâmbeşti celor care se uită
chiorâş la tine.
În fiecare zi îţi spui,
nu te mai aşeza cu o
farfurie expandând peste margini
în faţa compului şi nu mai
deschide textele tale pentru a vedea
câte vizualizări şi comentarii au avut
şi au trezit astăzi.
Măcar azi
dă-l dracului de rating.
Măcar azi
nu mai încerca să le intri oamenilor sub piele.
Măcar azi
Nu mai încerca
să scoţi senzaţionalul din piatră seacă.
Măcar azi
Nu mai încerca să afli
Ce spun ăștia despre tine.
Măcar azi
Lasă-i să spună orice.
Orice vor.
măcar azi,
închide uşa după tine şi încearcă
să nu-ți pese.
În fiecare zi îţi spui,
în loc să deschizi dracului televizorul ăla,
mai bine ai lua telefonul în mână
şi ţi-ai suna rudele tale de la ţară,
ca să afli cum o mai duce tatăl tău
bolnav de leucemie sau Maria, care a
rămas văduvă la patruzeci şi şase de ani, cu
trei copii de mână.
În fiecare zi îţi spui,
nu mai lua troleul, dacă te
deranjează reclama teve din salon,
nu mai intra în magazinul din curte,
dacă nu-ţi place de vânzător,
nu mai cumpăra prăjituri,
dacă ştii că acestea sunt stricate.
În fiecare zi îţi spui,
de azi o să încep să trăiesc altfel.
Dar nu începi.
Dar nu închizi televizorul.
Dar nu stingi magnetofonul.
Dar nu deconectezi internetul.
Dar nu arunci ziarele la gunoi.
Dar nu ieşi afară.
Dar nu treci strada.
Dar nu-ți întorci capul
şi
urli în timp ce stai pe scaun
în troleu sau minibuz,
asurzindu-i pe cei din jur.
Dar nu încerci să le zâmbeşti celor
care te privesc chiorâş şi cauţi să-i bagi
sub covată,
să te răzbuni,
să le provoci durere şi suferinţă,
ca să treacă şi ei prin ce ai trecut tu.
Dar nu ridici receptorul
și nu-ți suni tatăl de la țară
care se chinuiește în picioare
E ora şapte şi te aşezi cu o
farfurie plină în faţa sticlei.
E ora opt şi zapezi de pe un canal
Pe altul.
E ora nouă şi porneşti netul,
cu o cană de iaurt alături.
Deschizi netul sau televizorul şi aştepţi ca viaţa ta
să se schimbe radical şi
să devină foarte frumoasă.
O barbă.
Aceeaşi barbă.
În fiecare zi.

Foto: Ion Cucu

Publicat în PrintRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *