Scriitorul Florin Lăzărescu este în grupul celor trei ieșeni scriitori care au pornit FILIT în 2013. Florin Lăzărescu a fost prezent în echipa de organizare la fiecare ediţie, având funcţia de director artistic. Florin Lăzărescu este angajatul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iași, instituţie care pregătește, organizează și produce FILIT. Am vrut să aflu de ce s-a implicat, de ce și-a dorit să existe la Iași FILIT, un festival care a ajuns și sărbătorește a zecea ediţie. Timp de cinci zile, 19-23 octombrie 2022, la Iași, sunt o multitudine de manifestări, de întâlniri cu scriitori, de lecturi publice, atât în locuri special amenajate pentru FILIT, cât și în licee, facultăţi, biblioteci și la Teatrul Naţional, unde se ţin Serile FILIT.
Florin Lăzărescu, de ce te-ai băgat în toată nebunia asta cu FILIT? Nu puteai să refuzi și să fii participant, să te vadă lumea pe scenă și la licee?
De vreo câteva ori mi-a venit și mie gluma asta pe care am spus-o colegilor de echipă ori de breaslă: tare mi-ar plăcea să fiu și eu odată invitat la FILIT. Dar e doar o glumă. Și sar de la aceasta la ceea ce o să pară o laudă de sine: înainte de a mă implica în festival, aveam un roman publicat în șapte limbi străine, premiat la cel mai mare târg de carte din lume, scrisesem povestirea și scenariul unui film cu zeci de premii câștigate în afara ţării, ani în șir deja mă bucurasem de atât de multe invitaţii în festivaluri, încât nu le puteam face faţă. Nu o spun cu aroganţă, ci vreau să arăt că ar fi fost absurd să mă implic în hăţișul fondării și organizării unui asemenea festival acasă, la Iași, pentru a mă putea autoinvita mai apoi pe scena acestuia.
De fapt, ideea FILIT a prins contur tocmai pentru că eu, Dan Lungu și Lucian Dan Teodorovici am fost invitaţi la multe evenimente de acest gen din străinătate și ne-am întrebat cumva firesc dacă – de ce nu? – ar putea exista așa ceva acasă, la Iași. Public, iubitori de literatură știam deja că există, orașul fiind în topul vânzărilor de carte din România. Mai știam că în Iași există foarte mulţi oameni capabili de a lucra împreună pentru un eveniment de anvergură. Dacă a existat vreun orgoliu ca punct de pornire, în niciun caz nu vorbim de acela de scriitor, ci de ieșean, de convingerea că Iașul nu e cu nimic mai prejos în privinţa asta decât orice alt loc din lume. Și, odată ce o instituţie precum Muzeul Naţional al Literaturii Române Iași și-a asumat organizarea festivalului, FILIT s-a transformat dintr-o idee într-o realitate. Din care e foarte greu să ieși, după ce ai intrat cu trup și suflet.
Ce înseamnă să fii director artistic?
La prima ediţie, am coordonat promovarea și marketingul festivalului. De la a doua, sunt implicat în coordonarea activităţilor de selecţie a invitaţilor, de trimitere a invitaţiilor, de comunicare cu invitaţii, de realizare a programului. Asta neînsemnând niciodată că eu singur am făcut selecţia, am trimis toate invitaţiile, am comunicat cu toţi invitaţii și amrealizat programul. Lucrămîn echipă, ne consultăm asupra invitaţilor și decidem împreună pe cine invităm în festival.
E mai ușor acum decât la primele ediţii să faci FILIT?
Da, senzaţia mea e că e mai ușor acum decât la primele ediţii. Asta pentru că fiecare dintre noi și-a rafinat metoda de lucru de la an la an. Dar, chiar și așa, lejer nu a ajuns și nici nu are cum să fie. Cert e că-mi place foarte mult ceea ce fac.
Cum vă alegeţi invitaţii? Spune-ne câteva cuvinte despre alegerile de anul acesta.
Încă de la prima ediţie, există criterii foarte clare, obiective, puse pe hârtie. Sunt atât de multe și atât de bine definite, încât dacă le-am publica în revistă, cu siguranţă ar ocupa mai mult spaţiu decât interviul de faţă. Dar, simplu spus, totul pornește de la interesul cititorilor, de la dorinţa noastră de a le oferi an de an cât mai mult posibil din spectacolul literaturii vii. Pe cine și-ar dori aceștia să vadă pe scenă și cum îţi dai seama? Nu-i chiar așa complicat: există topuri de vânzări care pot fi consultate, există nominalizări și premii literare, poate fi alcătuită chiar și o statistică – atât cantitativă, cât și calitativă – a impactului unui autor asupra publicului și a breslei, poate fi măsurată importanţa editurii, e simplu de urmărit numărul de traduceri în străinătate ș.a. În privinţa fiecărui scriitor invitat putem oricând oferi argumente obiective. De asemenea, ţinem mult să aducem de fiecare dată nume noi, din toate generaţiile, din cât mai diverse zone ale ţării și ale lumii. În zece ani de FILIT, au fost peste o mie de invitaţi în festival. Marea lor majoritate e reprezentată de fiecare dată de nume noi, alţi și alţi scriitori. Dau exemplu situaţia de anul acesta: dintre prozatorii români invitaţi, doar unul singur a mai fost la FILIT, în 2013. Dintre poeţi, doar unul singur, în 2014. Dintre scriitorii străini, niciunul nu a mai fost prezent. Situaţia e un pic diferită în cazul traducătorilor din limba română într-o limbă străină, a jurnaliștilor, a editorilor, a criticilor literari și a moderatorilor. Aici este normal să reapară aceleași nume de mai multe ori, la două trei-ediţii diferite. Pentru simplul motiv că nu sunt atât de mulţi ca scriitorii, baza de selecţie fiind mai redusă. Despre invitaţii de anul acesta, ca și despre cei dintotdeauna, mi-e imposibil să vorbesc în câteva cuvinte. Sunt peste 150. Nici n-ar fi etic să-i pomenesc doar pe câţiva. Cum să-i aleg? Ce-ar spune ceilalţi invitaţi neamintiţi demine? Pot fi văzuţi pe siteul nostru www.filit-iasi.ro. Doar atât să spun, de teasing: după ce amanunţat invitaţii, reacţia generală a publicului a fost că se anunţă una dintre celemai bune ediţii FILIT.
Ce te nemulţumește și ce temulţumește la FILIT?
Ceea ce mă mulţumește la FILIT e mult peste ceea ce mă nemulţumește, altfel nu aș mai lucra la festival. Dacă e să aleg una dintre marile mulţumiri, aș menţiona bucuria de cunoaște an de an,mereu alţii, sute de oameni spectaculoși. Pe unii dintre ei nici n-aș fi îndrăznit să visez că o să-i văd vreodată în Iași, darămite să stăm de vorbă. Dintre marile nemulţumiri, fără niciun dubiu, pe primul loc e birocraţia presupusă de organizarea festivalului. Am uneori senzaţia că jumătate din energia mea e consumată de birocraţie. Am învăţat să o accept și încerc să o respect ca pe un rău necesar, acolo unde e în litera legii. Dar în anumite situaţii – nu puţine, de genul, trebuie să refac un teanc de hârtii, pentru că nu le-am semnat cu pix neapărat de culoare albastră –, recunosc, îmi vine să mă urc pe pereţi.
Ai o amintire dragă ţie de la ediţiile anterioare?
Sute, mii. Fără exagerare. Simt că pot scrie un roman cât Război și pace, cu întâmplări și personaje spectaculoase, cu răsturnări și transformări incredibile, cu bune și rele, de la începuturile festivalului și până azi. Să povestesc una singură nu are farmec.
Ce înseamnă, pentru Iași, acest festival?
Dincolo de orice subiectivism, se poate demonstra matematic, după calcule pe hârtie, că FILIT e pe departe cel mai mare festival de profil din România. Apoi, trecând de hârtie – scepticii ar trebui să meargă, să vadă și să compare cu ochii lor –, FILIT e un festival de măcar top zece din Europa. În câte domenii e Iașul pe primul loc din ţară și într-un top zece european? Subiectiv, cred că FILIT-ul dă Iașului o prestanţă de mare oraș al lumii civilizate. N-am spus-o doar eu, au zis-o și foarte mulţi dintre cititorii și invitaţii festivalului din afara orașului. Au zis-o și doi laureaţi Nobel care au fost aduși de FILIT în Iași.
