Războiul înseamnă și dezrădăcinare cu de-a sila, alungare de acasă, pribegie punitivă. Putin nu are niciun scrupul să preschimbe Ucraina într-o Sirie a încă unui popor alungat din teritoriul său. Am răsfoit, pe internet, fotografii cu copii refugiați ori ascunși de groaza războiului din Ucraina. Uneori, imaginea unui copil abătut e mai emblematică decât un tanc explodat ori un edificiu arzând. Întrucât nu este nevoie de o rană deschisă ori de sânge ori de un trup făcut bucăți ca să înțelegem oroarea războiului. Ajunge numai și chipul unor copii ascunși într-o subterană, de teama bombelor, într-un adăpost, înghesuiți unii în alții, neînțelegând de ce viața lor s-a schimbat drastic. Războiul înseamnă brutalitate, distrugere și malformare intenționată a vieții celor mai mici.
*
Planul de invazie a Ucrainei datează de la începutul lunii ianuarie; din ultimele informații furnizate de mass-media reiese că foarte puțini din apropiații lui Putin au cunoscut existența lui (unul dintre cei necunoscători fiind chiar ministrul apărării). Speculațiile actuale pun tot mai mult în evidență râvna neoțaristă a lui Putin de a extinde teritoriul rus (nu în sens sovietic și comunist, ci într-unul imperialist). Articole despre Noua Rusie, în care Rusia și Ucraina, sunt considerate a fi aceeași țară au apărut ritualic în presa din Federația Rusă, unul din propagatori fiind chiar neoțarul de la Kremlin. Încălcarea fără scrupule a granițelor Ucrainei indică limpede faptul că Putin nu recunoaște de fapt suveranitatea Ucrainei, considerată țară adiacentă a Rusiei sau chiar relativ inferioară acesteia. Faptul că unele coridoare umane, de evacuare a civililor (în ultimele zile), erau direcționate (de soldații ruși) doar spre Rusia și Belarus indică
de asemenea faptul că se dorește înghițirea populației ucrainene de către mama-căpcăun Rusia. Sună ca într-un basm cu zmei, căpcăuni, zgripțuroaice, dar nu am cum să evit aceste metafore inerente. Totul indică nu vreo posibilitate de pace ori de negociere reală, ci foamea liderului de la Kremlin de a canibaliza Ucraina.
Condițiile actuale, puse de Rusia, la a treia rundă de discuții între Rusia și Ucraina, sunt inacceptabile și totalitare: 1. Ucraina să recunoască Crimeea ca teritoriu rusesc; 2. Ucraina să recunoască Donețk și Lugansk ca zone independente; 3. Modificarea Constituției ucrainene.
*
Dacă va fi război de uzură în Ucraina atunci cu adevărat Ucraina va deveni a doua Sirie. Putin cunoaște culisele și intrigile de manipulare ale războiului de uzură, căci mercenarii săi au acționat ca atare în fostele republici sovietice unde Rusia a râvnit să-și păstreze controlul și a instalat guverne-marionete și președinți pe măsură (după varii războaie civile în zone tensionate și contestate de o parte sau alta a combatanților). Eventuala asemănare a Ucrainei cu Siria este legată, însă, mai ales de marea masă a refugiaților civili și de uciderea lor (la hazard sau nu). Încă nu este limpede (nici analiștii evenimentelor de acum nu s-au putut pronunța cu certitudine) dacă uciderea civililor (în timp ce se retrag din orașele bombardate și asediate de armata rusă) este una aleatorie sau, dimpotrivă, una cu miză țintită. Dar sigur este că efectul asupra civililor se dovedește a fi nociv, căci oamenii aceștia, care fug (majoritatea sunt bătrâni ori mame cu copii), sunt înspăimântați și, adesea, nu au cu ei decât o sacoșă, abandonându-și complet orice alte bunuri doar ca să scape cu viață.
Astăzi este 8 martie, eu nu sărbătoresc de obicei această zi a mamei, pentru mine zilele esențiale ale lunii martie sunt 1 martie (când începe primăvara) și 10 martie (când e ziua de facto a mamei mele Aurora, chiar dacă ea a pierit în 2019), Dar astăzi, în această zi de martie, din 2022, mă gândesc la toate femeile acestea disperate (bunici, mame, mătuși, fiice, surori), care fug lipite de copiii lor, nădăjduind să aibă norocul să nu le lovească vreun glonț (rătăcit ?!) sau vreo bombă. La femeile care trec granița sperând că vor găsi o casă (și un acasă) în altă parte a lumii, după ce au pierdut totul în afară de viață. La toate aceste madone ucrainene înlăcrimate pe care le zărim, zi de zi, la televizor, cu povestea lor dramatică de pribegie. Mă gândesc la bătrânii care nu își vor mai găsi rostul în altă parte decât pe pământul lor și care vor fi mutilați pe dinăuntru de înstrăinarea silită. Este ca un bocet ceea ce scriu acum, dar așa sunt vremurile pe care le trăim (noi, ca spectatori; ceilalți, ca actori ai tragediei ucrainene), așa încât pe lângă observațiile socio-politice și mentalitare de război, iată, includ aici acest lamento.
*
O ucraineancă întrebată ce așteaptă de la noi, ceilalți, vecinii (românii, moldovenii, polonezii) ori occidentalii a răspuns așa: Ajutați-ne să rezistăm! Mi se pare esențial acest Ajutați-ne să rezistăm! Nu doar prin solidaritate politică ori prin cuvinte (acestea se manifestă din plin acum), ci Ajutați-ne să rezistăm concret, prin tot ceea ce înseamnă lucrul acesta. Ucraina nu are de gând să dispară de pe harta lumii (așa cum râvnește Putin), dârzenia ucrainenilor este excepțională și îi uimește inclusiv pe rușii atacatori. Verbul acesta, a rezista, a fost pe buzele tuturor și în România între 2017-2018. Dicționarul român de sinonime pentru verbul a rezista este bogat: a ține piept, a face față, a se ține tare; a sta pe poziții; și ar mai fi variantele simple, clare și sobre: a se opune, a se împotrivi, a nu ceda, a nu se lăsa învins, a se menține; plus variantele colaterale: a dura, a persista, a dăinui. Nu știu câte dintre sinonimele acestea există în ucraineană, dar sper că toate.
Am tot spus și am tot scris despre lucrul acesta: A REZISTA a însemnat și înseamnă a nu te lăsa lobotomizat de condițiile absurde, brutale și injuste ale unui regim (politic corupt, totalitar).
*
Intenția lui Putin de a face o altă Sirie din Ucraina este tot mai fățișă. Uciderea civililor și bombardarea locuințelor ori chiar a spitalelor și școlilor nu este aleatorie (decât rarisim). Armata rusă invadatoare în Ucraina râvnește de fapt să marcheze concret ideea că civilii pot fi ținte într-un război de uzură și că acest lucru nu constituie o problemă (morală). Chiar dacă Ucraina nu va fi cucerită (sper să fie așa), un război de uzură oricum ar distruge Ucraina la nivel de teritoriu (mai cu seamă urban) și clădiri etc. Faptul că civilii sunt în număr mare doritori să fugă și să se refugieze în alte țări nu face decât să puncteze exact experimentul belic al liderului de la Kremlin, acela de a copleși Europa (mai cu seamă occidentală) cu refugiați care ar fi guri în plus de hrănit și întreținut în economia (și așa vulnerabilizată de pandemie) a multor țări. Iar dacă acești civili sunt și traumatizați extrem, lucrul acesta nu face altceva decât să instaureze o panică atât printre ucraineni, cât și printre populațiile unde aceștia se refugiază. Ceea ce dorește Putin este ca lumea să îi știe de frică. Iar dacă civilii și uciderea lor pot să catalizeze acest lucru, președintele rus nu se dă în lături de la așa ceva, oricât ar fi de sancționat, blamat, boicotat internațional. Căci tocmai demonstrația în forță este miza lui. Mă încred în rezistența ucrainenilor: s-au dovedit până acum determinați, motivați, curajoși, obstinați, impetuoși – iar acestea sunt calități de războinici.
*
A treia întâlnire (de negociere) dintre Rusia și Ucraina (găzduită de Turcia) nu a ajuns la vreun acord de încetare a focului. În opinia experților militari occidentali, Putin mizează pe descurajarea conducerii Ucrainei prin uciderea intenționată a civililor. Dacă Ucraina nu poate fi cucerită militar (căci rezistența împotriva invadatorilor ruși este realmente eroică), atunci Ucraina poate fi șantajată emoțional prin numărul tot mai mare de victime din rândul civililor (mai ales femei și copii) și prin bombardarea spitalelor și școlilor (deși, astfel, sunt încălcate legile de război). Rusia acuză absurd Ucraina că aceasta ar găzdui și tutela laboratoarelor de arme chimice în colaborare cu SUA. E o acuză (confecționată) prin care, consideră tot experții occidentali, Putin se pregătește să utilizeze arme chimice în Ucraina, netezind terenul (teoretic, de culise) pentru o asemenea acțiune abominabilă. Nimic nou pe frontul de Est! Războiul cu hidoșenia sa și cu toate pierderile de vieți umane merge înainte. Recent, Serghei Lavrov (ministrul rus de externe) a declarat că Rusia… nu a atacat Ucraina!
*
Putin. Am observat că foarte mulți (chiar dacă nu toți) dintre politicienii occidentali și din jurnaliști nu îl mai numesc pe președintele rus cu numele întreg. Nu mai auzim neapărat referințe la Vladimir Putin, președintele rus, președintele Putin, ci mult mai laconic: doar la PUTIN. Nu este vorba despre vreo chestiune de impolitețe, ci de cu totul altceva (cred). Scurtimea numelui președintelui rus, rostită laconic, aduce limpede aminte de numele lui Stalin și chiar de acela al lui Hitler. Desigur, legătura ombilicală (inclusiv sonor) este gândită mai ales între Putin și Stalin, dar figura lui Hitler nu rămâne deloc pe dinafară. Destui experți internaționali au făcut comparație între invadarea, în februarie 2022, a Ucrainei de către trupele ruse, cu invadarea Poloniei, în septembrie 1939, de către trupele Germaniei naziste. A-l numi pe Putin doar Putin, fără alt nume ori alte atribute, înseamnă de fapt a arăta cu degetul un dictator la fel de periculos precum Stalin și Hitler. Dictator care, în plus, practică în discursurile sale amenințări nucleare, mizând tocmai pe spaima pe care eventuala declanșare a unui al treilea război mondial ar provoca-o în rândul populației lumii, mai ales a celei europene. Așa încât, numindu-l pe Putin doar Putin, numele președintelui rus a devenit de fapt o echivalență a substantivelor dictator, tiran, opresor, cărora li se alocă inclusiv o patologie foarte periculoasă pentru libertatea și siguranța lumii întregi.
Ilustrație realizată de Mihai Tarași
