Lumea în care trăim, lumea de lângă noi.
Paranoia din mass-media rusească: oameni de televiziune care anunță că Marea Britanie, fiind o insulă mică și izolată, ar putea fi stârpită de o rachetă rusească, provocatoare a unui val uriaș de 500 de m înălțime, care ar mătura Marea Britanie de pe fața pământului. Să nu se pună englejii cu noi, amenință rușii ideologizați în sens putinist, care vociferează în instituții publice.
Apoi afirmațiile aberante ale lui Serghei Lavrov cum că Hitler a avut sânge evreiesc, iar Zelenski, chiar dacă este evreu, tot nazist ar fi. Lavrov în delir, afirmând că evreii sunt antisemiți ei înșiși…. Patriarhul Kiril acționează ca un oligarh (e miliardar, de altfel, afirmă câțiva dintre foștii săi apropiați), de aici susținerea necondiționată a războiului, a putinismului și a intereselor mafiotice – Comunitatea Europeană a propus sancționarea lui, întrucât statutul de patriarh nu îngăduie o asemenea atitudine non-creștină și pro-război. Alergia Rusiei putiniste la Israel e deja vizibilă, dar, cu toate acestea, prim-ministrul israelian acceptă scuzele penibile și improvizate ale lui Putin. Liderul de la Kremlin ar fi trebuit să își ceară scuze de la poporul evreu (pentru afirmațiile aberante ale lui Lavrov), nu de la prim-ministrul israelian, gestul lui a fost minimal, dar a fost acceptat de politicienii din Israel, din păcate. Papa Francisc își pune problema să se deplaseze la Moscova și să discute cu Putin, dar e conștient că nu există voință politică, în Rusia actuală, pentru încetarea războiului. Pontiful l-a tachinat pe patriah, numindu-l băiatul de altar al lui Putin…, iar patriarhul rus a replicat că vorbele pontifului sunt deplasate.
*
Celebrul șahist Gary Kasparov a făcut o afirmație tulburătoare, aceea că asistăm, prin masacrele comise de armata rusă în Ucraina, la un genocid transmis on-line, care e documentat de mass-media imediat după ce e comis. Printr-o asemenea documentare imediată și prin transmiterea ei on-line se cuantifică astfel dovezi despre crime împotriva umanității. Atrocitățile celor două Războaie Mondiale sunt depășite, astfel, prin această transmitere imediată, în direct, a faptelor abominabile comise de armata rusă. Știu că lumea din România (și nu numai) e sătulă de violență și de ingurgitarea veștilor aspre despre războiul din Ucraina, dar în continuare cred că, dacă ni s-ar atrofia compasiunea și solidaritatea, am renunța, de fapt, tocmai la statutul nostru și la capacitatea noastră de a fi oameni.
*
Supraviețuitorii din Bucha au ajuns să cerșească leșurile celor dragi, ca să le poată înmormânta. Parcă li s-a tocit durerea din cauză că a fost atât de mare. Esențial pentru ei este doliul, ritualul de bocire și de însoțire al celor pieriți. Ceea ce este înspăimântător e faptul că moartea nu mai provoacă durere, oamenii din Bucha (și probabil din întreaga Ucraină) s-au obișnuit cu lucrul acesta. Durerea și mai ales spaima acestor oameni îndoliați sunt provocate de imposibilitatea de a-i boci pe cei pieriți, cu ceremonial, dacă nu le sunt înapoiate cadavrele celor dragi ca să poată iniția ritualul înhumării. Este sinistru că trebuie să te lupți și să te zbați să ai dreptul la cadavrul celui drag, ca să îl poți înmormânta. Parcă acestor oameni vii care își cerșesc morții le e teamă ca trupurile pieriților să nu fie masacrate de fapt a doua oară (simbolic) dacă nu vor avea parte de o ceremonie funerară după cutume. Lucrul acesta, spaima că nu vor primi cadavrele celor dragi, s-a manifestat de fiecare dată când în lumea noastră omenească-neomenească a avut loc un genocid, un război, un masacru, o crimă în masă.
*
Putin își antrenează „avionul Apocalipsei” (așa este poreclit avionul unde este gestionată miza nucleară amenințătoare) pentru parada din 9 mai, dar futurologii nu prevăd, totuși, un război nuclear declanșat între Federația Rusă și lume. Diplomați din SUA și din alte zone occidentale au revenit la ambasada din Kiev, ceea ce ar putea fi un semn că războiul se va sfârși. Până acum, Kievul a fost vizitat de îndeajuns de mulți politicieni din străinătate în așa fel încât susținerea cel puțin morală și psihologică a Ucrainei să fie vizibilă. Bono, liderul trupei U2, a improvizat un concert într-o stație de metrou din Kiev și a cântat faimoasa melodie STAND BY ME (mesajul adresat lumii e limpede).
Putin nu își poate permite să piardă războiul invaziv în Ucraina, deși deocamdată îl pierde. Armata rusă s-a dovedit a fi mult mai puțin performantă și instruită decât renumele ei și acesta este motivul pentru care Putin apelează la o serie de manipulări prin mass-media și la a face din civilii ucraineni o țintă fixă.
Liderul de la Kremlin a felicitat poporul ucrainean, de Ziua Victoriei împotriva Nazismului, dar a precizat că mesajul său este adresat strict poporului și nu liderilor politici ai țării vecine. Ce paradox și ce insolență crasă (dar suntem deja obșinuți cu aceste maniere perfide): Putin îi felicită, prin urmare, tocmai pe civilii ucraineni pe care îi consideră țintă fixă în a șantaja liderii de la Kiev.
Nici măcar un secol nu a durat sintagma „Niciodată să nu se repete”, sintagmă vehiculată după Al Doilea Război Mondial și după ororile petrecute în lagărele naziste de concentrare și exterminare. Videoclipul în alb-negru cu liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski (care e un comunicator strategic și performant) pe fondul orașului Mariupol, în ruine și în devastare totală, e gândit ca și cum ne-am afla încă în Al Doilea Război Mondial, de fapt!
*
9 mai 2022 – două discursuri despre Ziua Victoriei împotriva nazismului. Discursul plat și într-o limbă de lemn ținut de Putin (în cadrul unei parade osificate) și discursul emoționant (pentru că era marcat de trauma invaziei ruse asupra țării sale) ținut de Volodimir Zelenski.
Numărul ucrainenilor morți este mult mai mare decât cel declarat oficial (numai la Mariupol ar fi murit 20.000 de oameni). Apar informații tot mai multe despre deportările pe care armata rusă le aplică pentru civilii ucraineni din orașele ocupate.
Președintele francez reales, Emmanuel Macron, pledează pentru ideea ca Rusia să nu fie umilită asemenea Germaniei după cel De-al Doilea Război Mondial. Bizară solicitare din partea lui Macron care pierde din vedere că Putin și Rusia putinistă nu sunt victime, ci agresor.
Reiese tot mai limpede că este vorba despre un război de uzură. La această nuanță participă și felul în care Putin încearcă să provoace o criză alimentară în Ucraina. A făcut-o și Stalin, între 1932-1933, când în Ucraina au murit câteva milioane de oameni, de foame și mizerie.
Orașul Odesa, până acum iertat de armata rusă, a început să fie bombardat. Putin are voluptatea distrugerilor care urâțesc și schilodesc.
*
Un tren frigorific cu cadavre ale soldaților ruși morți în Ucraina nu este primit în Rusia. Autoritățile ruse ar trebui să explice în fața populației (și a rudelor celor morți) motivația acestor cadavre. Putin nu își respectă de fapt soldații, nici măcar moartea lor nu o respectă, soldații sunt (vii ori morți) doar carne de tun pentru liderul de la Kremlin.
Militarii ucraineni din regimentul Azov și-au asumat moartea. E impresionant cât de calmi sunt în a muri, dacă va fi cazul, pentru Ucraina. Nici nu clipesc acești militari, sunt impecabili. Orice li s-ar reproșa (naționalismul de odinioară), demnitatea lor în fața morții impune un respect uriaș. Fără cuvinte, de fapt.
Rusia vizează să activeze, ca un cal troian, Transnistria, subminând și șantajând astfel Republica Moldova. E un butoi cu pulbere acolo, psihologic vorbind.
*
Rusia curăță orașul Mariupol, cu buldozerele. Printre ruine se găsesc cadavre și obuze neexplodate. Uzina Azovstal care a rezistat aproape 3 luni, în labirintul de buncăre și tuneluri, a cedat în cele din urmă: 265 de luptători ucraineni s-au predat (iar ce va urma e o nebuloasă: interogatorii și maltratări sau, totuși, prizonierii vor fi tratați civilizat?!; în orice caz, acești 265 de oameni sunt o monedă forte de schimb). În același timp, armata rusă a fost alungată din Harkov, iar liderii militari ruși își ajustează ofensiva.
Este o uriașă bătălie imagologică între Rusia și Ucraina, războiul e la fel de important de câstigat și în plan mediatic.
Finlanda și Suedia solicită ferm aderarea la NATO, iar lucrul acesta zgândăre pielea deja iritată, politic vorbind, a lui Putin. Dacă Ucraina l-a deranjat pe liderul de la Kremlin din cauza unei eventuale aderări la UE și la NATO, iată că lucrul acesta se va întâmpla tranșant cu Suedia și Finlanda, iar Rusia se va găsi în fața a 1500 de km de graniță cu NATO! Deocamdată, însă, Turcia se opune ca Suedia și Finlanda să devină membre NATO, motivul fiind acela că cele două state au acordat azil politic multor kurzi considerați „teroriști” de către statul turc.
Destul de inadecvate vorbele președintelui Emmanuel Macron care face apel internațional ca Rusia să nu fie umilită. E o gafă a președintelui francez, aceea de a solicita clemență pentru agresor, pentru călău. Cum ar fi fost dacă Franța s-ar fi aflat în locul Ucrainei?! Unii jurnaliști ruși și foști ofițeri de carieră (acum în rezervă) încep să recunoască, pe ici-colo, eșecul armatei ruse în acest război de invazie.
Estimp, statele din UE nu s-au pus de acord asupra unui embargo total aplicat Rusiei, din motive de petrol și gaz. Probabil nu se va ajunge la o decizie francă și definitivă, niciodată. Europa e încă oscilantă și va tot fi.
„Ucraina are nevoie de eroi ucraineni în viață”, a afirmat președintele Zelenski, referindu-se la ultimii militari ucraineni baricadați în Azovstal. Dixit! Numai că între timp aceștia s-au predat armatei ruse, iar ce va fi mai departe nu se știe. 80 la sută dintre ucraineni (după sondajele de opinie) declară că nu sunt dispuși să accepte nicio cedare teritorială a Ucrainei. Au murit prea mulți oameni, s-au petrecut prea multe distrugeri ca să mai fie cineva dispus la vreo cedare teritorială.
La Shanghai, chinezii supuși unui regim de claustrare a metropolei, din motive pandemice, s-au răzvrătit: edificiile sunt înconjurate de sârmă ghimpată ori de gratii, iar foametea e fățișă, aceasta fiind cauza principală a revoltelor. Există inclusiv lupte de stradă (care au fost filmate). Unii analiști speculează că este vorba și despre un experiment social și psihologic aplicat de statul comunist chinez.
Foto: Ciprian Măceșaru
