Gropile comune de la Izium: ce e cumplit e faptul că nu mai suntem mirați de nimic, nici chiar de atrocități. E ca și cum ne‑am fi obișnuit cu ororile săvârșite de către soldații ruși, așa încât nu mai suntem
mirați, chiar dacă suntem tulburați și indignați. Banalitatea răului, ce formulă ritualică de fiecare dată când are loc ceva abominabil care nu mai șochează! Gropile comune care conțin corpuri executate, legate cu mâinile la spate, unele torturate – nu mai miră pe nimeni. Președintele Ucrainei a declarat chiar că se aștepta la astfel de lucruri, ca represalii ale armatei ruse față de civilii pe care invadatorii nu îi pot nici lobotomiza, nici supune prin forță.
Anunțul lui Putin de a pune pe tava războiului 300.000 de rezerviști a produs fuga din Federația Rusă a tot atâția tineri, mai bogați ori mai săraci, care nu au de gând să moară din pricina orgoliului putinist neo‑sovietic. Aceștia caută orice fel de mijloace pentru a trece granița. Este o fugă tranșantă și în masă împotriva deciziei liderului de la Kremlin. Dar mai ales e o fugă pentru viață, împotriva unei pieiri asigurate și absurde din pricina unui război injust. Șoselele de la graniță sunt luate cu asalt de fugari, Rusia a devenit un țarc de sârmă ghimpată. Protestatarii din marile orașe rusești (câteva mii) sunt tot mai curajoși și își asumă arestarea – sunt mai ales oameni tineri, admirabili (unii opun rezistență, se zbat, alții acceptă cu o responsabilitate fățiș etică arestarea). Nu știu dacă numărul lor va ajunge vreodată la câteva zeci de mii, dar aceste mii (care în urmă cu câteva luni au fost doar sute) merită aplaudate, susținute.
Patriarhul Kiril a făcut afirmații șocante: el i‑a îndemnat pe ruși să se înroleze și să se sacrifice în război, precizând că orice lucruri abominabile ar făptui împotriva ucrainenilor, acestea le vor fi iertate, iar păcătoșii vor fi absolviți de păcate. Este ca și cum i‑ar asmuți pe soldați să comită torturi, maltratări și cine știe ce alte fapte cumplite, în virtutea faptului că, odată morți, aceste crime vor fi șterse cu buretele. Patriarhul Kiril este un soi de pitbull putinist, dar un lup în blană de oaie, apage Satanas! Ce scandalos este de fiecare dată când vezi religia aliindu‑se cu ideologia extremistă și tirania!
Dictatorul bielorus Lukașenko îl alină pe Putin, în chestiunea rușilor fugari care nu vor să se înroleze, precizând că astfel de oameni nu ar fi utili dacă ar rămâne în Rusia. Ursul masiv Lukașnko îl alintă pe șarpele Putin – e o fabulă grotescă a vremurilor noastre, o tachinare inter‑dictatorială…
*
Anexarea forțată și ilegală a patru teritorii ucrainene a fost anunțată cu surle și trâmbițe de Putin. Pentru prima dată, dictatorul de la Kremlin nu mai este terifiant, ci ridicol. E un caraghios. Pompa cusută cu ață albă și fanfaronada cu care a anunțat aceste anexări abuzive și ilegitime sunt penibile. Retorica triumfalistă rusească este ridicolă cu atât mai mult cu cât luptătorii ucraineni continuă să recucerească teritorii și să îi alunge pe soldații ruși (care dezertează, abandonându‑și tancurile, ori se predau). Pe lângă această retorică fals triumfalistă, de fapt, Putin și camarila sa nu uită să pluseze pe bau‑baul nuclear, dar parcă deja aceste amenințări par să fie în continuare retorice. Putin avea nevoie de o declarație a unei victorii mimate și false, căci victorie reală nu este. Pregătindu‑se să împlinească 70 de ani, Putin vrea să fie încoronat măcar simbolic pentru presupusul triumf al armatei ruse în Ucraina. Dar mâinile sale sunt pline de sânge, prin declanșarea unui fratricid marcat nu doar de morți cu nemiluita, ci și de orori.
Victoriile trupelor ucrainene împotriva armatei ruse nu stimulează doar încrederea poporului ucrainean, ci catalizează și încrederea popoarelor occidentale în susținerea cu armament (și susținerea morală) a armatei ucrainene. Poate astfel, popoarele occidentale vor îndura (și asuma) ceva mai spartan frigul din iarna care se anunță, din pricina penuriei gazului și a prețului ridicat al energiei, fără să crâcnească sau, oricum, cu mai puține proteste decât până acum. Este limpede că armata ucraineană s‑a dovedit capabilă să se perfecționeze și să învețe rapid limbajul armelor sofisticate, predat de instructorii occidentali, iar acesta a fost cel mai mare avantaj asupra armatei ruse, retardate din punctul de vedere al tehnicii militare de luptă. Victoriile ucrainene le demonstrează popoarelor occidentale că efortul lor financiar nu a fost în zadar și că a meritat. Roadele tehnicii avansate de luptă și a instructajului performant de care a avut parte armata ucraineană în ultimele luni sunt acum vizibile. Tocmai de aceea, liderul de Kremlin a înțeles că singura sa amenințare reală care îi face vulnerabili pe occidentali este butonul nuclear. E ultima lui carte de jucat prin care ar putea sfida ironia occidentalilor față de sărăcita și învechita armată rusă, incapabilă să câștige războiul pe care l‑a declanșat stăpânul de la Kremlin. Curajul și dedicația armatei ucrainene au demitizat puterea și infailibilitatea armatei ruse. Războiul lui Putin este doar al lui Putin, nu este și al rușilor, în schimb cel al armatei ucrainene este al poporului ucrainean, este un război de apărare națională. Diferența este uriașă și este fățișă inclusiv pentru poporul rus și cel ucrainean. Planul imperial putinist este fisurat deja și se va prăbuși în curând.
Putin e tot mai izolat de lume, cumva autist și maniac în încrâncenarea sa de a considera că a câștigat războiul din Ucraina. Există deja răzvrătiți între membrii Dumei care solicită adevărul despre război, sătui de minciună și manipulare. Dar toate lucrurile acestea nu înseamnă că liderul de la Kremlin nu ar fi capabil de un gest scelerat legat de declanșarea unui atac atomic. Poate că m‑am înșelat atunci când l‑am considerat a fi doar caraghios; poate că este un obstinat caraghios care vrea cumva, oricum, să pară a fi învingător. Iar pentru această aparență este dispus să facă orice. Deocamdată, a decretat centrala atomică de la Zaporojie ca fiind o avuție a Federației Ruse, afirmând, în același timp, că respectă poporul și limba ucraineană. E un paradox specific unui dictator care nu mai știe cum să păstreze aparențele, e un tabiet specific de cameleon. Pentru caraghioslâcul său pledează faptul că, la cei peste 70 de ani împliniți, a primit în dar un munte de pepeni și un tractor. Pepenii și tractorul spun totul despre etapa penibilă în care se găsește liderul de la Kremlin, care trăiește într‑o realitate paralelă. Nu cred că s‑ar mai cuveni un dialog diplomatic cu acest personaj rizibil. Tirania sa este tenebroasă, adevărat, dar ridicolul îl face pe Putin să fie un lider hilar, necredibil. Ce s‑ar mai putea negocia cu el?! Ultimele luni au lăsat în Ucraina gropi comune, oameni torturați, femei violate, copii răpiți și luați ostateci, familii deportate. Putin nu a respectat nicio regulă internațională, prin urmare de ce și ce să mai negociezi cu el?! Nu există nicio garanție că va respecta vreodată ceva. Doar sunetul armelor îl poate reduce la tăcere, stopând tromba de minciuni, ipocrizii și abuzuri pe care stăpânul Rusiei, care aspiră să fie echivalentul unui țar, nu se sfiește să le emane.
*
Bombardarea podului de la Kerci (considerat un obiectiv strategic maxim) a fost resimțită de Putin ca un afront – o crimă de lezmajestate – așa încât răzbunarea lui s‑a materializat din nou împotriva civililor din Ucraina. O serie de orașe ucrainene (Kiev, Lvov, Odessa și altele) au fost ținte ale rachetelor și dronelor, Putin amenință ritualic cu atacuri și declară că miza sa este infrastructura energetică a Ucrainei și devastarea treptată a țării vecine. Barbarie e termenul cel mai exact. Dar barbaria putinistă nu face decât să sprijine ajutorul militar și umanitar acordat Ucrainei. Nu ai cum să rămâi indiferent la aceste lucruri, chiar dacă în România încă mai există grupuri și voci care consideră că ar trebui să ne vedem de ale noastre (chestiuni, treburi, probleme) și nu să ne implicăm în războiul din Ucraina. Dacă vecinul de apartament ar fi jefuit și înjunghiat ar trebui să ne prefacem că nu s‑a întâmplat nimic?! Tocmai asta refuz întotdeauna: să fiu ignorantă și indiferentă.
Între timp, propaganda rusă continuă să acuze aberant Ucraina de… terorism. Aceeași propagandă rusă consideră că uciderea civililor ucraineni nu constituie o problemă gravă, ci una pasabilă! Putin mizează pe mizeria iernii care va bloca avântul militar al ucrainenilor și va paraliza confortul lor de viață (oricum deja fisurat), prin distrugerea locuințelor, întreruperea furnizării de gaz, atacarea sistemului energetic al Ucrainei. Furia liderului de la Kremlin e legată de faptul că Rusia se află în penurie la nivel de soldați și muniție. 700.000 de ruși au trecut granițele ca să nu fie înrolați cu de‑a sila în armata putinistă. Distrugerea podului de la Kerci a zgândărit vizibil orgoliul neo‑sovietic sau neo‑țarist al lui Putin, iar dictatorul rus are nevoie de țapi ispășitori (din propria armată) și totodată de victime (mai cu seamă dacă e vorba de civili). Până acum, armata rusă a pierdut aproape 2000 de tancuri, 15 nave, 800 de drone, 200 de avioane și 50.000 de militari. Pentru Putin sunt doar niște cifre.
*
Am fost tulburată de gestul de închinăciune al ucrainenilor din orașe, la trecerea pe stradă a convoaielor (camioane, furgonete) cu cadavrele soldaților care au murit pentru Ucraina. Cei vii ieșeau din mașinile lor și cădeau în genunchi. Un gest simplu, poate minimal, dar atât de tulburător de fapt. În vreme ce cadavrele tinerilor recruți ruși zac adesea abandonate, neștiindu‑se care va fi soarta lor, vor ajunge vreodată să le fie înapoiate părinților, vor avea parte de vreo îngropăciune?!
Pieirea atâtor oameni, mai ales tineri, este o catastrofă, cuvântul acesta e acoperit sută la sută, din păcate. Putin, însă, nu are nicio remușcare, dimpotrivă, este în continuare obstinat în a afirma că nu regretă deloc declanșarea războiului din Ucraina care ar fi fost necesar, dacă nu cumva… obligatoriu – cinismul liderului de la Kremlin este emblematic. Între timp, după explozia care a avariat podul de la Kerci, autoritățile ruse și‑au adaptat discursul, trecând de la acuza de nazism (adusă autorităților ucrainene) la cea de terorism. Ucraina e proiectată ca stat terorist (întrucât acuzele de nazism, ridicole fiind, au fost demontate), iar Putin mizează pe această nouă acuză ca să își poată desfășura chiar el demersul oficial terorist (pe care l‑a sesizat, de altfel, președintele Zelenski). Războiul a ajuns într‑o altă etapă.
Amenințările verbale legate de arma nucleară continuă: Putin și NATO își arată, ritualic, bicepșii punitivi. Putin solicită rachete din Iran, ceea ce bifează o alianță anti‑occidentală. Drone kamikaze s‑au năpustit peste Kiev, oamenii mor ca dintr‑o conductă spartă, miliardarul Elon Musk pozează în politician și e jalnic (sau poate e pur și simplu idiot) în afirmațiile sale pro‑putiniste. Între timp, Uniunea Europeană a aprobat un plan de antrenare a 15.000 de militari ucraineni, dar și Arabia Saudită ajută (voalat sau nu) Rusia, întrucât saudiții au redus (fără nicio explicație logică) producția de petrol, ceea ce avantajează Rusia în vânzările scumpite ale petrolului pe piața mondială. Atât de multe lucruri se întâmplă într‑o singură zi, încât nu ai cum să le analizezi pe toate. Tot timpul are loc o moarte, un dezastru, un atac, un abuz, o criză.
*
Putin a declarat legea marțială în zonele ocupate din Ucraina, iar acest lucru înseamnă că oricine poate fi declarat anti‑rus, orice jaf poate avea loc, orice mașină‑locuință‑teren pot fi confiscate, oricine poate fi arestat (în urma oricărui pretext) etc. Și mai ales, înseamnă că oficialitățile ruse pregătesc deportări în masă din zonele ocupate. Până acum au dispărut (relocați) peste două milioane de ucraineni (despre care nu se mai știe nimic, dacă au fost internați în lagăre, trimiși în Siberia etc.). Sunt câteva mii de copii între acești relocați dispăruți. Planul putinist indică o amplă acțiune de reeducare care va avea loc. În vederea acestei reeducări și încercări de rescriere a istoriei, Putin și‑a hibridat discursul: a revenit la acuza de nazism imputată autorităților ucrainene, dar a combinat presupusul nazism cu acuza de terorism. Până acum alternase cele două acuze, dar acum le‑a combinat. Putin e iritat de contraofensiva Ucrainei, probabil pregătește chiar el atentate teroriste și însămânțează terenul pentru viitoare înscenări în care vor pieri civili cu nemiluita.
Experții occidentali consideră că Putin nu poate fi eliminat de la putere decât de către armata sa ori de serviciile sale secrete; nimeni nu creditează o insurecție populară. Niciodată nu îl va răsturna o singură voce (Putin și‑a eliminat constant adversarii, fără niciun scrupul), ci doar o grupare din anturajul său, cu putere de decizie și de acțiune. În mod cert, este supravegheat de ai săi (generali și membri ai FSB), e monitorizat cu tendință, dar nu e limpede dacă va folosi la ceva această supraveghere (în virtutea credinței că ar putea ajunge la putere niște moștenitori ideologici) cât mai ascultă de sfaturile din anturajul său. Putin își este mai degrabă propriul sfătuitor, așa cum face orice dictator care ajunge la paranoia și care se teme, totuși, de un puci care s‑ar ivi pe nepusă masă.
*
Experții occidentali consideră că Putin nu poate fi eliminat de la putere decât de către armata sa ori de serviciile sale secrete; nimeni nu creditează o insurecție populară. Niciodată nu îl va răsturna o singură voce (Putin și‑a eliminat constant adversarii, fără niciun scrupul), ci doar o grupare din anturajul său, cu putere de decizie și de acțiune. În mod cert, este supravegheat de ai săi (generali și membri ai FSB), e monitorizat cu tendință, dar nu e limpede dacă va folosi la ceva această supraveghere (în virtutea credinței că ar putea ajunge la putere niște moștenitori ideologici) cât mai ascultă de sfaturile din anturajul său. Putin își este mai degrabă propriul sfătuitor, așa cum face orice dictator care ajunge la paranoia și care se teme, totuși, de un puci care s‑ar ivi pe nepusă masă.
Retorica nucleară a lui Putin e un pectoral lingvistic umflat. Dar este vorba, totuși, și de o teroare psihologică reluată contrapunctic, ca bau‑bau la îndemână și cu efect asupra populațiilor occidentale și totodată asupra acelora din fostele țări‑satelit ale Moscovei. Ofensiva Kievului continuă, în vreme ce armata rusă se retrage, iar Putin, într‑un discurs absurd, de ore întregi, acuză Ucraina de șantaj nuclear. Este exact pe dos: Rusia șantajează nuclear lumea din jur.
*
Iranul susține armata rusă cu drone performante și rachete balistice, amestecul iranian e tot mai acut și periculos. Coreea de Nord a anunțat, la rândul ei, că va susține militar Rusia. Putin e concentrat mai ales pe distrugerea infrastructurii ucrainene și pe șantajul psihologic prin intermediul atacurilor asupra civililor (e principala sa tactică). Au fost afectate toate centralele electrice din Ucraina, așa încât ucrainenii se fortifică mental pentru o iarnă dificilă. Ucraina se pregătește pentru frig și beznă, pentru condiții de subzistență, pentru o criză umanitară. Putin nu a renunțat nici la șantajul legat de transportul cerealelor prin Marea Neagră, chiar dacă președintele Turciei încearcă să îl tempereze. Unii analiști vehiculează ideea că Putin e prezent mediatic prin intermediul a diferite sosii, întrucât e extrem de prudent față de eventuale atentate la viața sa. Nu mizez pe vreun atentat și nici pe vreo revoltă a generalilor, nu știu dacă există vreo soluție definitivă ori definitorie de a fi eliminat de la Kremlin. Doar dacă soldații vor fugi de pe câmpul de bătălie, cu sutele de mii: dar, evident, la un moment dat Putin va dispărea, măcar pentru faptul că încă nu a fost inventată nemurirea. Soldaților ruși li se oferă, la înrolare, între 3000 și 5000 de euro, ca să moară. Autoritățile ucrainene le oferă minimum 25.000 de euro ca să se predea (dacă e posibil și cu armele din dotare, tancuri, blindate etc.). Probabil că dezertarea va fi una din ofertele de destrămare a armatei ruse.
Kievul se pregătește pentru o iarnă fără apă caldă și fără căldură, evacuarea totală este exclusă, dar parțială ar putea avea loc. Anumite surse americane indică faptul că Washingtonul consiliază regimul de la Kiev să accepte așezarea la masa de tratative cu regimul putinist. Nu să accepte condițiile unei păci defavorabile Ucrainei, ci doar să crediteze ideea de eventuale negocieri. Între timp, Putin mizează amplu pe destabilizări oriunde este posibil: Republica Moldova este una din ținte, dar și provincia Kosovo. Moldova este însă cea mai la îndemână, inclusiv ca șantaj la adresa României. Iranul a admis o colaborare strânsă cu Kremlinul, iar Coreea de Nord a trimis trenuri militare, cu armament, către Rusia. SUA se pregătește de alegeri, iar poziția lui Biden e șubredă, Trump își va anunța în curând candidatura, fără nicio jenă politică, Trump căruia nu îi pasă nici cât negru sub unghie de războiul din Ucraina. Scriu telegrafic toate aceste lucruri, căci sunt atâtea nuanțe, se întâmplă atât de multe, războiul din Ucraina a declanșat implicit și un întreg carusel de schimbări, negocieri, alianțe, mize în lumea noastră de acum. Nu pot ține pasul, nici măcar stenografic, cu tot ceea ce se întâmplă, cu puhoiul de știri. Mulți soldați ruși se revoltă împotriva comandanților militari corupți ori ipocriți, dar nu cred că de aici va începe disoluția lui
Putin și a regimului de la Kremlin.
