Armata rusă se retrage din Herson, armata ucraineană înaintează consistent. Pierderi umane sunt de ambele părți. Nu cred că e o retragere pașnică a rușilor, ci una ipocrită și perfidă, cu multe bombe și capcane plantate de militarii ruși, în așa fel încât regăsirea Hersonului de către ucraineni să fie cu morți și răniți. Putin pregătește ceva pe celălalt mal al Niprului, altfel ar fi prea rușinos ca armata rusă să se retragă la 40 de zile după ce anexarea Hersonului a fost anunțată cu surle și trâmbițe. În orice caz, Rusia râvnește să negocieze ceva, o mică pace, un armistițiu, dar nu direct cu Ucraina, ci mediat de SUA sau Turcia sau de cine știe cine… Alegerile din SUA, urmărite cu sufletul la gură, căci de bătălia dintre republicani și democrați depinde și menținerea sau scăderea susținerii militare și umanitare a Ucrainei în războiul măcinător de acum. Tabăra Trump este relativ perdantă, tabăra Biden e încă pe baricade. Totuși, Trump nu e încă istorie depășită. Hersonul a fost abandonat de ruși, dar clădirile și canalele au fost minate. E un oraș mort, deocamdată. Deminarea orașului va fi foarte dificilă pentru ucraineni. Armata putinistă a fugit cu coada între picioare, dar fuga se dorește a fi, în același timp, o armă letală. În același timp, sunt tot mai multe semnale că occidentalii s-au săturat de război și vor un soi de pace: președintele Zelenski a fost sfătuit să negocieze cu Moscova și să își facă vizibilă intenția constructivă în tratative, chiar dacă Ucraina nu e dispusă să cedeze nimic din punct de vedere teritorial. Cum ar fi să-i spunem vecinului nostru de bloc să renunțe la una din odăile apartamentului său în favoarea unui infractor, după ce casa i-a fost oricum devalizată de hoți și după ce familia i-a fost amenințată cu moartea?
***
Putin, lider al unei armate în retragere: umilit militar, furia sa poate determina decizii nucleare fatale. Nu este paranoic, nici nebun, ci cinic. E foarte calculat și fără scrupule. Dar Hersonul a fost cucerit de ucraineni, iar rușii s-au retras doar parțial, lăsând capcane cu mine în tot orașul. Mă bucur pentru bucuria ucrainenilor care au reocupat orașul Herson. A fost tranșantă afirmația unui locuitor care a declarat că locuitorii nu au curent, nici apă, trăiesc cu lipsuri majore, dar că nu mai contează nici cât negru sub unghie că nu mai au nimic, atâta vreme cât armata rusă de ocupație s-a retras. Chipul omului radia de fericire (la propriu). La fel de important precum ceea ce se întâmplă în Ucraina sunt știrile legate de Republica Islamică Iran: o țară în care vedem proteste fără precedent; regimul reprimă extrem de violent protestatarii și, cu toate acestea, tinerii mai ales sunt dispuși să moară: liceeni, studenți, fete, băieți. Femeile au fost cele dintâi care s-au radicalizat împotriva mulahilor, iar bătălia lor durează de mulți ani deja. Acum este vorba despre o societate civilă impresionantă prin curajul ei împotriva conducătorilor Iranului islamic fundamentalist. Moartea tinerei de 22 de ani, Mahsa Amini (supusă bătăii și torturilor de poliția moralei, pentru că ar fi purtat vălul incorect legat), a declanșat maratonul de proteste actuale. Regimul nu e dornic să cedeze însă, astfel încât, zilele trecute a avut loc prima condamnare la moarte a unui protestatar antiguvernamental, decisă de tribunalul din Teheran. Ucraina și Iran sunt, în această perioadă, țări în care oamenii care înțeleg ce e libertatea și democrația sunt dispuși să moară fără să regrete. E mare lucru, nu știu ce altceva să spun, căci cuvintele sunt inexacte de fapt.
***
Discuțiile dintre Joe Biden și Xi Jinping au validat ideea că S.U.A. și China sunt superputerile actuale, care domină economia mondială (și nu numai). Cele două au căzut la înțelegere în privința Rusiei, în legătură cu opoziția lor față de orice folosire a armelor nucleare. Taiwanul însă, a rămas măr al discordiei între americani și chinezi. Între timp, Putin a ordonat testarea unor rachete și torpile (șantajând din nou, psihologic, liderii occidentali și populațiile occidentale), dar este vorba, probabil, tot de o retorică a mușchilor pompați cu steroizi. 400 de cadavre de militari și civili au fost găsite în Hersonul eliberat de ucraineni, după retragerea armatei ruse; cifra militarilor ruși pieriți în război se ridică, după ultimele estimări, la 80.000. Efectivele sunt terifiante: nu vorbele, ci cifrele sunt cele realiste, de fapt, și oripilează. Din păcate, nu cred că pacea e aproape. Războiul nu se va încheia datorită războiului (sau prin război), ci doar dacă Putin va fi răsturnat de la putere (într-un fel sau altul). În același timp, nu cred că Rusia va ceda teritoriile anexate și va negocia amiabil. Putin nu are niciun scrupul în a sacrifica zeci de mii de militari ruși; liderul de la Kremlin intenționează să își mențină imaginea de dur. Am mai spus-o (și scris-o aici), nu îl mai consider irațional și patologizat (așa cum îl percepeam la începutul războiului din Ucraina), ci sută la sută calculat și cinic; și parcă imperturbabil măcar în aparență (piară lumea, nu e nicio problemă, doar Putin să rămână bossul!).
***
Explozii la Sankt Petersburg și la Moscova, precum și la Novorosiisk – bănuite că ar fi atacuri ale ucrainenilor (cu ajutorul dronelor), căci au fost afectate conducte de gaz și elemente de infrastructură, iar milioane de ruși au rămas în frig. Între timp, la Harkov sunt descoperite atrocități lăsate în urmă de armata de ocupație rusă (dar lu mea e deja obișnuită cu astfel de masa cre, torturi etc.). Putin e tot mai decis să baricadeze militar Crimeea, comasând acolo zeci de mii de soldați: e limpede că, pentru el, Crimeea este pământ rusesc de necedat vreodată. Lucrurile se desfășoa ră cu o repeziciune nemaivăzută în toate cele patru puncte cardinale. Între timp, Elon Musk i-a redeschis contul de Twitter lui Donald Trump, în ciuda anchetei legată de atacul asupra Capitoliului din ianuarie 2021… Kievul a fost bombardat, zeci de rachete rusești au fost lansate spre capitala ucraineană. Putin terorizează Ucraina prin două metode cunoscute și testate: frig și beznă. Acestora li se adaugă ținta favorită a liderului de la Kremlin – afectarea, rănirea, înspăimântarea civililor ucraineni. Rusia a fost declarată la ONU stat terorist. Analiștii ezită: unii consideră că războiul va fi de durată, alții, că războiul se va sfârși curând, datorită dezertorilor din armata rusă. Cred că există și o a treia variantă, ca Putin să fie eliminat (chiar dacă e enigmatic modul cum s-ar putea petrece acest lucru).
***
New York Times estimează că armata ucraineană gestionează tragerea a 6000 de obuze pe zi, iar armata rusă, 40.000 de obuze. Cifrele sunt înspăimântătoare și sugerează pierderi umane și distrugeri mult mai mari și mai multe decât cele declarate. Kievul și întreaga Ucraină au parte doar patru ore pe zi de curent și căldură, condițiile de trai devin tot mai dificile; unii analiști se tem să nu se ajungă la o foamete precum cea dintre anii 1932-1933, gestionată sadic de Stalin. Românii au fost preveniți să aibă în casă un bidon cu apă, lanterne și mâncare neperisabilă pentru trei zile, în caz că hackerii vor încerca și vor reuși să paralizeze sistemul de electricitate din România. Sunt vremuri de război, clar, chiar dacă la noi nu a ajuns încă decât pe calea undelor. După cele mai recente estimări, 97% din țintele rușilor au fost civile (în cele nouă luni de război care au trecut) și probabil vor rămâne civile și de acum înainte. Putin a înțeles că a pierdut supremația militară, așa încât mizează la propriu pe împuținarea (prin măcel) a populației ucrainene. Cinismul lui este ritualic, de fapt, se repetă ca un ceremonial de disc stricat, dar încă letal. Orașele ucrainene sunt aproape în beznă, oamenii trăiesc în mizerie, dar acceptă acest lucru împăcați, pentru că o fac pentru libertatea țării lor. Toți și-au asumat moartea, la o adică. Acesta e lucrul care mă impresionează și mă determină să-i admir pe oamenii aceștia curajoși și obstinați. Reuniunea NATO de la București nu a adus lucruri noi, ci doar întărirea ideii (concrete) de a salva lumea de acum de Putin și putiniști. Va fi rolul României mai vizibil și mai stimat de aliații săi? Suntem o țară la buza războiului, orice fel de ajutor adus Ucrainei va trebui să fie mediat de România. NATO va sprijini Ucraina atât cât va fi nevoie, a declarat Jens Stoltenberg. Marea Neagră are o importanță strategică crucială. Oficialitățile americane anunță că armata S.U.A. va antrena 2500 de militari ucraineni, pe lună, într-o bază operativă din Germania.
Între timp, aflăm despre averea uriașă a patriarhului rus Kiril (de circa două miliarde de dolari). Despre mesajul (cam tardiv, al) papei Francisc, oripilat de masacrele comise de armata rusă în Ucraina. Masacrele sunt puse în cârca mercenarilor ceceni și buriați, dar adevărul este că fratricidul este comis mai ales de creștini ortodocși. Imperialismul neostoit al lui Putin pregătește un amplu bombardament aerian asupra Ucrainei, solicitând și crearea unor instanțe federale în zonele anexate.
Capitala Ucrainei se pregătește pentru zile de mizerie, având în spinare și fatalitatea iernii. Iar războiul psihologic și mediatic continuă să funcționeze la maximum. Dmitri Rogozin, propagandist putinist, se crede în al doilea război mondial, afirmând în mod ridicol (sau cinic!) că Moscova va cuceri Kievul așa cum a cucerit Viena, Berlinul, Budapesta … Emmanuel Macron gafează recidivist, revenind cu ideea că Rusiei trebuie să i se dea garanții ca să pună punct războiului. E absurd. Garanții ar trebui să îi fie date Ucrainei, nu Rusiei. Dar, cine știe, poate președintele francez e marcat de o dublă gândire. Nu există altă soluție, logic și rezonabil vorbind, decât ca Rusia să își retragă trupele din Ucraina. Macron ar trebui să se gândească, mai degrabă, la cum ar putea fi reconstruită Ucraina, nu la cum să fie protejat (politic și psihologic) Putin. Poate Macron ar înțelege mai tranșant lucrurile, dacă Putin ar ataca sudul Franței, să zicem…
Am spus și scris adesea (ca mulți alți analiști), că România nu e o țară perfectă, ci are multe cusururi care o slăbănogesc ca imagine de țară (în afară și înăuntru). Dar ceea ce s-a întâmplat acum, prin opoziția Austriei la intrarea în Schengen a României, nu mai ține de defectele noastre (reale) de țară, ci de culisele pro-putiniste ale opțiunilor cancelarului Karl Nehammer. E jalnic. Și ce e cel mai jalnic e felul în care opoziția cancelarului austriac se bazează pe o minciună (România proiectată și acuzată că ar fi o platformă de invadare a migranților în spațiul Schengen). Nu e doar ipocrizie și manipulare prin minciună, e vorba chiar de nemernicie politică. Opoziția cancelarului Nehammer față de România e un cadou făcut lui Putin (și altor simpatizanți ai acestuia, Viktor Orban, de pildă). Și o subminare a Uniunii Europene, de fapt. Documentare recente indică Viena drept un cuib de viespi și spioni, manageriat din umbră de oligarhi ruși apropiați lui Putin. E atât de jenantă această poziție de slugărnicie a autorităților austriece față de liderul de la Kremlin, încât chiar Uniunea Europeană poate fi pusă, fie și numai parțial, sub semnul întrebării.
