La ce bun încă o revistă de cultură(?)

În general, cultura se referă la toate activitățile umane și ceea ce rezultă din ele, dar dintodeauna, civilizațiile au avut grijă ca din cultura lor să facă parte și preocupări mai abstracte, cum ar fi pictura, muzica, poezia ș.a.m.d. Astăzi, când vitalitatea intelectuală care a mai rămas la Chișinău se scufundă în adâncuri tot mai sumbre, riscăm – De ce să nu spunem lucrurilor pe nume? – să devenim o cultură marginală, care nu va mai fi în stare să producă altceva decât necesitățile practice. În aceste condiții, apariția unei noi reviste culturale poate părea o întreprindere naivă, un proiect sortit eșecului, din start. Obișnuințele moldovenilor nu s-au schimbat prea tare de la Dimitrie Cantemir încoace. Și astăzi „moldovenii nu sunt iubitori de învățătură, ci chiar le e urâtă aproape la toți. Ei vorbesc fără cuviință zicând că învățătura e treaba popilor.”

Nu este nevoie de studii serioase pentru a ne convinge că astăzi majoritatea moldovenilor nu citesc. Cărțile se prăfuiesc prin biblioteci, iar librăriile sunt nevoite să vândă și jucării, ceai, biscuiți sau ciocolate, ca să supraviețuiască. În acest caz, la ce bun încă o revistă de cultură? Răspunsuri ar fi multe, dar răspund cu o altă întrebare: La ce bun încă o ploaie peste o regiune afectată de secetă?

Republica Moldova este „anatomia unui faliment” geopolitic și nu doar, iar atunci când nu mai dispui de logistică, iar resursele s-au epuizat, îți rămâne doar curajul. Fie capitulezi, fie lupți până la capăt, având la îndemână curajul, credința, demnitatea și voința de a schimba ceva. Dacă e adevărat că bătaia din aripi a unui fluture îndepărtat poate declanșa, în altă parte de lume, un uragan, apariția unei noi reviste culturale ar putea provoca o schimbare de paradigmă în societatea basarabeană. Desigur că am exagerat folosind această metaforă, însă entuziasmul celor implicați în acest proiect este destul de puternic pentru a deveni contagios.

Avem câteva atuuri care ne fac încrezători în viabilitatea unui asemenea demers. Revista Timpul din România se impune cu succes. Un alt argument puternic este rețeaua revistei: Timpul Belgia, Timpul Irlanda, Timpul Germania etc. În Republica Moldova sunt deja câteva reviste Timpul, dar în viitor ne dorim să existe și mai multe. O astfel de conexiune ne permite să credem că vom putea deveni o platformă puternică pentru cei din Chișinău, din alte orașe ale țării sau din Diasporă. Vom munci până când această platformă va reuși să facă auzită vocea oamenilor valoroși și să rupă lanțul marginalizării care sufocă cultura basarabeană. Să ne auzim unii pe alții, să ne cunoaștem, să credem în noi, în cultura română și în viitorul nostru, care, inevitabil, va fi unul frumos, cu Timpul…

Alexandru POPESCU

Publicat în Fără categorie, Print MDRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *