Lansarea volumului „Artă și societate în România modernă. Cercetări studențești de Istoria artei”

Recent a fost lansat un nou volum apărut la Editura ARTES a Universității Naționale de Arte George Enescu Iași. Este vorba despre Artă și societate în România modernă. Cercetări studențești de Istoria artei, editat de lect. univ. dr. Oana Maria Nae Nicuță, volum finanțat de Primăria Municipiului Iași și UNAGE Iași în cadrul proiectului „160 de ani de Învățământ Artistic Ieșean”.

Volumul reunește o serie de micro-cercetări realizate în ultimii 5 ani, de 5 generații de studenți (2017-2021), în cadrul cursului universitar de Istoria artei românești, parcurs de studenții de la specializarea Istoria și Teoria Artei alături de lect. univ. dr. Oana Maria Nae Nicuță. „Astfel se materializează activitatea din cadrul cursului nostru, printr-o consemnare a exercițiilor de seminar pe care le-am realizat împreună…”, mărturisește Oana Maria Nae Nicuță.

Volumul structurat în 3 capitole, plus două articole introductive, urmărește „aspecte diverse ale arhitecturii, picturii și sculpturii românești realizate în perioada de tranziție și început al modernității, focalizându-se pe analiza unor lucrări sau pe studiul personalității unor artiști semnificativi pentru această epocă. Din punct de vedere cronologic, volumul acoperă o arie largă – de la secolul al XVIII și până la perioada interbelică, dar cu o focalizare pe deceniile din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cele două articole introductive pun scena de artă locală în relație directă cu factorul de influență extern. Fie că este vorba despre Franța sau Germania, arta românească resimte, după mijlocul secolului al XIX-lea, din ce în ce mai intens mixajul dintre temele, motivele sau tehnicile occidentale și specificul național.

Capitolul dedicat Arhitecturii românești moderne pornește fie în căutarea unui monument pierdut, păstrat doar în lumina scrierilor de epocă și a fotografiilor rămase dinaintea demolării – Jokey Club din Iași, fie în revitalizarea unui monument prin prisma unui personaj cheie al existenței sale – Palatul Mogoșoaia și Martha Bibescu. Ambele texte reînvie o epocă pierdută, o atmosferă energică și dinamică a istoriei noastre moderne. Aspectele picturii moderne naționale pornesc a fi discutate de la tema identității naționale (Rosenthal), la pictura istorică (Aman) sau la tema socială, adesea tragică, încărcată de emoție (Tonitza). Sculptura este poate analizată în cadrul cel mai larg din punct de vedere temporal – de la Barocul transilvănean până la Brâncuși, cu popasuri în Iașul lui Asachi sau la creația lui Medrea.

Volumul de față conturează astfel câteva aspecte relevante ale istoriei artei moderne românești fără a fi însă supus unor rigori academice fixe, ci mai degrabă reflectă acea atmosferă de lucru de seminar, dinamică, entuziastă și mai presus de toate cu dorință de cunoaștere, de exercițiu în ale scrierii. Le mulțumesc pe această cale studenților participanți la acest volum, dar și tuturor studenților specializării Istoria și teoria artei, care an de an își aduc aportul la procesul educațional prin participări active la cursuri, prin întrebări pertinente și prin spiritul mereu proaspăt”, explică editorul în argumentul lucrării.

Prefața volumului este semnată de conf. univ. dr. Cristian Nae. În rândurile ce însoțesc volumul, Cristian Nae subliniază faptul că „adesea, studiile concentrate asupra artei moderne din România se confruntă cu o serie de dileme care privesc atât definirea obiectului de studiu, cât și alegerea perspectivei de analiză. Dacă acceptăm faptul că opțiunea pentru o anumită metodologie de analiză istoriografică determină în mare măsură caracteristicile epistemice ale obiectului cercetat – bunăoară, relevând aspecte formale sau semantice care, în afara utilizării acelui cadru interpretativ, ar putea trece neobservate -, atunci lucrurile se complică și mai tare. Incertitudinea pe care această instabilitate metodologică o poate provoca este însă benefică. Ea poate descătușa o anumită cercetare considerată a se concentra asupra unui subiect deja cunoscut de diferite convenții nechestionate și prejudecăți interpretative perpetuate necritic, sau o pot pur și simplu feri de ignoranță. (…) O primă întrebare ce se ridică în mod evident este cea a delimitării artei moderne – atât a periodizării, cât și a delimitării corpusului de lucrări pe care le putem defini drept moderne. Aceasta presupune însă operarea cu un concept bine definit al modernității artistice, o noțiune suficient de stabilă pentru a ne permite să identificăm operele pe care le poate descrie și totodată suficient de suplă pentru a se adapta variațiilor formale și iconografice ce pot apărea pe un anumit teritoriu geografic aflat în afara modernității occidentale care este de obicei utilizată drept reper. (…) Alături de acestea, studiul modernității socialiste, a designului și a culturii vizuale în România antebelică și interbelică constituie tot atâtea direcții potențiale de analiză, pe care sunt sigur că volumele din această serie ce se anunță a fi pe cât de necesară, pe atât de incitantă, le vor aborda pe viitor”.

Lansarea s-a desfășurat online, pe 27 noiembrie, prin intermediul platformei Zoom, luând forma unei reuniuni a studenților și absolvenților specializării Istoria și Teoria Artei din cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design / UNAGE Iași, cu lect. univ. dr. Oana Maria Nae Nicuță, care le-a ghidat pașii prin istoria artei românești și totodată în realizarea lucrărilor publicate în volum.

– – –

Foto – Oana Maria Nae Nicuță

Publicat în Actualitate, Arte vizuale, CulturăRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Evenimente viitoare