„Lungul drum al Aumei”- despre lupta cu viața a familiilor defavorizate

Titlu: „Lungul drum al Aumei”

Autor: Eucabeth Odhiambo

Anul apariției: 2019

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

Număr pagini: 256

Nota recenzorului: 4,5/5

„Lungul drum al Aumei” este o poveste foarte emoționantă care are ca primă sursă de inspirație, viața autoarei și problemele prin care trece aceasta în adolescență. Auma este o fetiță din Africa, Kenya, care trăiește o viață simplă, într-un sat sărac, alături de mama acesteia, bunica, sora sa și cei doi frați. Din cauza sărăciei aceștia duc o viață foarte grea și cu multe lipsuri. Pentru a le putea plăti școala și pentru a-i putea crește, tatăl acestora pleacă să lucreze în oraș de unde o dată la câteva luni le aduce câte ceva dulce, acestea fiind singurele cadouri pe care le primeau de-a lungul anului.

Cea mai mare pasiune a Aumei este alergatul și doar acesta o mai poate salva de o viață tipică sătenilor, fata este promisă de către bunica ei unui băiat, dintr-un sat vecin, cu o stare financiară mult mai bună, dar dacă aceasta câștigă bursa de pe urma rezultatelor bune la atletism poate pleca în alt oraș pentru a-și continua studiile și pentru a-și împlini visul de a fi medic. „Eu voiam să vorbesc. Chiar dacă nimeni nu știa răspunsurile, voiam să pun un milion de întrebări. Și să le rostesc cu voce tare.”

În cel mai important an al ei, anul în care aceasta are toate examenele și proba sportivă pentru intrarea la liceu, o epidemie de SIDA invadează satul. În urma acesteia tatăl ei moare, iar în ziua în care a susținut probele la atletism, unde a obținut cel mai bun timp, mama ei moare și ea, tot din cauza acestei boli, aceasta fiind nevoită să fugă acasă și, totodată, să piardă și toate ofertele de la celelalte licee de unde ar fi primit bursa pentru studii. Deoarece banii nu le mai ajungeau, iar cheltuielile erau mari, aceasta renunță la visurile ei și pleacă să muncească în oraș pentru a-și putea întreține restul familiei.

Cartea este una foarte emoționantă, parcurgi unele capitole, cu ochii în lacrimi, iar altele te fac să realizezi că nu mereu lucrurile sunt așa cum ne dorim noi.

Acum, când totul pare rupt de ceea ce știam noi că înseamnă viața normală, ar trebui cu toții să învățăm să fim mai mult ca Auma, să fim alături de familie și prieteni, să fim atenți la natura din jurul nostru și să învățăm să fim mult mai prezenți în viețile noaste și să trăim fiecare clipă cât de intens putem pentru că la final doar cu asta mai rămânem. Să fim mai simpli și mai curați la suflet, mai plini de empatie și iubire, mai ales în aceste vremuri grele, când binele și frumosul par a fi pe cale de dispariție…

Publicat în Literatură, RecenziiRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag