Marcă nemțească

Ușor, un firicel. Un susur. Un rest, un semn de noapte bună. Ha!

Și-un plici? Mic… Tot plici!

Programat să înghit.

Ei, o nimica toată, doar că nu se face asta la ore așa târzii…

Poc-Poc? Serios?

Un puf odorizant, te rog!

Ușa rămase întredeschisă, iar el – puțin

cam îmbufnat.

La sfârșitul unei zile diferite, Domnul Vas-WC își constată încă o dată intoleranța la dezordine. Abaterile de la rutina zilnică îl destabilizau. În astfel de zile, rare  totuși, ceva în spiritul mecanismului său se modifica sensibil. (Când spunem ”spirit”, o spunem numai pentru a justifica prezența unor elemente de specificitate perturbatoare temporară pe care le consemnăm spre

a proceda ulterior la unele ameliorări ale modelului tehnologic).

Respira cu tot volumul bazinului din dotare.

Ia te uită ce viață bună duce! gândi, trăgând cu ochiul larg deschis la Domnul

B-Deu, situat ceva mai la stânga lui și căzut de cu seară într-un somn adânc.

Rămas treaz, domnul Vas-WC rememoră, ca de fiecare dată înainte de culcare, momentele cele mai dificile de peste zi. O făcea dintr-un soi de nevoie de igienizare și de reconfigurare, dar mai ales pentru a-și dovedi sieși că poate fi mai bun. Ziua aceea fusese una într-adevăr diferită, deși

vederile erau aceleași de când părăsise depozitul și până acum; fusese scos din serie – lucru care-l făcuse să se simtă atunci util, special și eficient. Plici! o dată, dimineața, plici o dată dup-amiaza, un șipot, un susur, iar un șipot, iar un susur. Rutina poate să scoată din minți pe orișicine, dar nu și pe Domnul Vas-WC. Produs în Germania, longevitatea lui era asigurată. Implicită. La

reuniunile de seară cu Doamna K-Da și cu Domnul B-Deu, el nu se sfia să-și etaleze puritatea tehnologică – originea nobilă – și o făcea cu regularitatea mecanismului perfect proiectat.

Relațiile dintre cei trei ocupanți ai camerei se construiau progresiv, previzibil, în limita a ceea ce presupunea o coabitare politicoasă. Proiectați tehnologic în chip total neasemănător și destinați unor servicii diferite, colocatarii își dezvoltaseră în timp un fel de conștiință proprie a utilității lor,

altfel spus, a sensului propriilor existențe: erau responsabili de starea de bine a tuturor celor care le treceau pragul.

Uneori se întâmpla ca frustrarea Domnului Vas-WC să ia forme îngrijorătoare.

Accesele sale nu se puteau cataloga decât casemne de uzură prevestitoare de moarte. Pe

de altă parte, un aparat de un calibru ca al său… destinat unor utilizări așa umilitoare…? Cum era posibil?

Uite meteahna! își constata Domnul Vas-WC defectele de proiectare.

Se făcu liniște în toată casa. Domnul B-Deu începu să sforăie de câteva minute bune în urechea vecinului său treaz. Avea să-i reproșeze multe, inclusiv acest deranj continuu, în noapte, din cauza, probabil, a vreunei țevi montate defectuos. Dar ceea ce îl chinuia cu precădere era altceva.

Ceva organic, ceva de fond, ceva… în fine, nu știa prea bine în ce termeni să explice

Domnul Vas-WC cauza precisă a ranchiunei sale împotriva vecinului din stânga. Se

prea poate să fi fost ceva mai mult și mai grav. Ceva legat de demnitate și de funcții,

aha! parcă se apropia de esența problemei.

Demnitate, deci, asta era! Dem-ni-ta-te!

De ce adică el, domn onorabil, era astfel proiectat încât să înghită totul, dar absolut totul, mereu!… în vreme ce Domnul B-Deu – un domn de aproximativ aceeași formă-dimensiune-alură, poate ceva mai tânăr, să se spele pur și simplu pe mâini de toată mizeria umană și să-și vadă senin de liniște și somn?

Acest aspect al realității acaparase prezentul Domnului Vas-WC în ultimele zile mai ales. Căci una e complexitatea funcțiilor din planul de proiectare, și alta demnitatea. Nemulțumirile sporeau în sufletul său și azi, chiar azi, era să dea totul afară. Să dea pe dinafară. Tot răul, tot

chinul, toată frustrarea! Da. Căci ceea ce i-a fost dat să înghită în seara acelei zile depășise orice închipuire. Întregul orizont al existenței sale fuse dramatic obturat de un eveniment din cale-afară de murdar.

Ucigător aproape.

(Testul viza capacitatea dispozitivului de a se autoregla, pe de o parte, iar pe de altă parte –confirmarea fiabilității mărcii, pe parametrul uzură, comparativ cu un model analog al unei firme producătoare din țara vecină, lucru pentru care Domnul Vas-WC nu avea cum să fie avertizat, spre a evita o eventuală corupere a rezultatului experimentului).

*

Vocea străină din seara aceea avea o tonalitate monotonă și o bună capacitate de dispersie – cam așa evalua el lucrurile. La un calcul simplu, Vas-Wc conchise pentru sine: dificultăți de deplasare, greutate peste medie, stomac încăpător.

Ușa camerei celor trei se deschise în tempo lent și…

Au!

Plici! Puh! Plici! Odorizant, te rog!

Plici! Puh! Plici!…

Puuuh!

Închis ermetic, spiritul Domnului VasWC căta cu disperare evadarea. Acum ori niciodată! Întunericul în care se scălda deveni și el de nepătruns.

Iar Plici!

Un plici, un susur – mai treacă!

Sunt obișnuit! Dar asta?!?

Plici! Pleosc! Plici! Pleosc!

Înfulecă.

Funcții normale. E doar un test! Cât duc?

Aha!

Plici! Pleosc! Plici! Pleosc!

Puh!

Să se sufoce!…

Obișnuit cu porții mici, Domnul VasWC fu pus în neobișnuita situație de-a hăpăi rapid un conținut enorm și abundent, lucru cu care nu era deloc deprins.

În mod previzibil, gâtlejul său suferise o constricție urmată de sughiț. Nimic mai alarmant. Era pe punctul de a se îneca sau de-a se sufoca și nici măcar alba Doamnă Ka-Da nu schiță vreun gest de compasiune. (Proiectat tehnologic pentru a calcula raporturi, mărimi, distanțe, stimabilul Domn Vas-WC califică în sinea lui, încă o dată, drept ”anomalie de proiectare” această disproporție dintre dimensiune și utilitate care-o caracteriza pe dalba Doamnă Ka-Da).

Din nou? Puh!

Plici-Plici!

Și niciun spațiu prin care să te strecori,

o, spirite!

Scos violent din somn, Domnul B-Deu salvă viața colocatarului său atunci când nici nu se mai aștepta și într-un mod total involuntar. De-ajuns că exista!

E-atât de simplu, își spuse-n sine.

Și… diafano, tu urmezi! gândi VasWC, redobândindu-și firea.

Doamna K-Da părea însă tot mai neliniștită.

Cu aerul celui trecut prin grele și neașteptate încercări, privea – nu fără oarecare satisfacție – cum Domnul B-Deu se lupta pentru integritate sub enorma greutate a vizitatoarei.

Distribuie acest articol:

Articole recomandate

Arte plastice
Ioana Drăgulin

În dialog cu artista Maria Bordeanu

Arta contemporană servește drept oglindă care reflectă o varietate de expresii. Provoacă privitorul și se dezvoltă în moduri surprinzătoare, legând experiențele umane printr-o înțelegere vizuală

Cultură
Tatiana Ernuțeanu

Poeme (Sentimental)

să nu-ți faci griji că ceva ar putea fi irepetabil din discontinuu se poate face lejer o structură nu te dedai la deliciile celuilalt decât

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *