Matei Vișniec, scriitorul român de expresie franceză „cu rădăcinile în România și aripile în Franța”

Sunt omul care trăiește între două culturi, între două sensibilități, care are rădăcinile în România și aripile în Franța, cuvinte impresionante ce marchează întregul parcurs biografic și literar al renumitului dramaturg, al înflăcăratului poet și al admirabilului romancier de expresie franceză, Matei Vișniec.

S-a născut la Rădăuți, în județul Suceava, pe data de 29 ianuarie 1956, într-o familie cu o situație financiară destul de prosperă, cu mamă învățătoare și tată contabil, fapt care i-a facilitat accesul la o educație de calitate. Înclinațiile acestuia spre universul creației literare încep să iasă ușor la iveală încă de la o vârstă fragedă, în mintea lui înfiripându-se ideea de a se dedica cu predilecție unei cariere în acest domeniu atât de vast. Frecventând în orașul natal sucevean, Rădăuți, cursurile școlii primare, iar mai apoi continuând cu studiile liceale, traiectoria pregătirii sale profesionale îl îndreaptă cu pași repezi și siguri spre culmile succesului literar, ale unui viitor strălucit, tânărul Vișniec trezind o veritabilă admirație prin intermediul primelor sale poeme publicate în revista școlii intitulată „Lumina”, precum și în revista „Cutezătorii”.

Anul 1972 consemnează debutul său remarcabil în sfera creației lirice, renumele său amplificându-se treptat și la nivel național, prin publicarea poemelor în cadrul revistei literare „Luceafărul”. Primul contact cu lumea spectacolului de pe meleagurile natale a reprezentat catalizatorul ce l-a propulsat direct în universul fantastic teatral și care i-a stârnit un real interes pentru a urma o carieră în domeniul dramaturgiei. Astfel, pe „scena” vieții sale „se regizează” o însemnată piesă de teatru, în care el deține rolul actorului principal și al cărei scenariu va fi marcat de traseul sinuos al eminentului scriitor disident din perioada comunistă, care oscilează între două lumi distincte, patria originară și țara care l-a găzduit în timpul exilului său : Am scris între două lumi, între două limbi, între două culturi.

Studiile universitare le urmează la București, absolvind Facultatea de Istorie și Filozofie, iar acest parcurs intelectual îi va conduce pașii spre profesia de dascăl, fiind profesor de istorie și geografie într-o comună din județul Călărași. Înclinația lui spre universul literar îl inițiază încă din perioada studenției în arta scriitoricească și colaborează temeinic în anumite reviste din perioada respectivă. Se numără printre liderii Cenaclului de luni, în fruntea căruia se afla Nicolae Manolescu. Totodată, susține promovarea libertății de exprimare, de creație, precum și a sensibilității artistice, concepte ce au fost acaparate și oprimate de doctrina totalitar comunistă prezentă în acea vreme în spațiul românesc, impunându-se anumite cenzuri asupra operelor scriitorilor autohtoni. Matei Vișniec a avut un rol pregnant în susținerea cu tărie a generației optzeciste, figurând printre reprezentanții de seamă ai literaturii române postmoderniste. A încercat din răsputeri să lupte împotriva rigorilor și a constrângerilor regimului socialist care au împiedicat avântul literar și artistic de pe teritoriul României.

Activitatea sa în domeniul beletristicii este una foarte intensă între 1977-1987, scriind deopotrivă atât piese de teatru, scenarii de film, un roman, cât și poezii, acestea din urmă reprezentând singurele creații artistice care nu au fost acoperite de vălul cenzurii necruțătoare. Printre volumele de versuri cu care se distinge poetul român de expresie franceză figurează „La noapte va ninge” (1980), „Orașul cu un singur locuitor” (1982), „Înțeleptul la ora de ceai” (1984). În ciuda faptului că variile sale opere literare nu supraviețuiesc interdicțiilor dictate de sistemul autoritar, dramaturgul apelează la o metodă destul de ingenioasă, ce presupune fotocopierea textelor sale în nenumărate exemplare, modalitate care oferă posibilitatea difuzării pieselor acestuia într-un cadru teatral și literar mai restrâns.

În timp ce se află la Paris cu ocazia primirii unei burse din partea unei fundații din Franța, reprezentarea scenică a unei remarcabile piese de teatru a lui Vișniec, intitulată „Caii la fereastră”, cunoaște o aspră respingere la Teatrul Nottara din București, acest eveniment pricinuind hotărârea sa de a-și părăsi țara natală la începutul lunii octombrie 1987 pentru a se stabili în țara care îi va fi a doua casă, în Franța, unde acesta solicită azil politic. Aici începe o nouă etapă a vieții sale, care îl transpune în profesia de jurnalist la Radio France Internationale, opera sa cunoscând noi orizonturi, marcate de contactul cu noua civilizație, și anume cea franceză, îmbinând armonios cele două pasiuni. În acest sens, scriitorul mărturisește : N-aş putea să spun de unde mi-a venit această vocație, din faptul că am plecat târziu din România, la 31 de ani, deci, nu m-am desprins niciodată mental nici de România, nici de limba română, că am întâlnit în Franţa o a doua patrie, o patrie mentală, despre care ştiam multe lucruri, care m-a primit cu braţele deschise, unde am reuşit să scriu, să fiu foarte repede jucat, să am piese editate, unde am reuşit să am burse, ajutoare pentru a scrie piese, pentru ca piesele respective să fie montate. În Franța, scrierile lui Matei Vișniec se bucură de un succes strălucit, transformând imaginea poetului într-o importantă figură a culturii române și franceze. Totodată, faimosul dramaturg luptă neîncetat pentru a demonta concepțiile eronate ale francezilor cu privire la spațiul român, indignarea lui față de aceste prejudecăți nefondate fiind generată de faptul că imaginea României în Franţa nu este cea  adevărată sau cea care ar merita să fie, năzuința lui fiind aceea de a le arăta o altă faţă a României, pe care ei, uneori, nu o ştiu.

Imaginea României în Franţa este, puţin aşa, ca o maşină care a stat în parcare şi a fost lovită din toate părţile, puţin boţită, ceea ce, pe de o parte România merită, dar pe de altă parte nu merită, în sensul că există şi alte Românii, România nu e una singură, e ca o prăjitură mille-foille, cu zeci şi zeci de straturi, şi, ca să înţeleagă, să simtă, a trebuit să-i aduc şi să vadă la faţa locului. Ori, eu am avut această experienţă, aduşi la faţa locului, francezii, că sunt oameni de cultură, că sunt oameni simpli, că sunt turişti, descoperă ceva uluitor şi nu uită. Au chiar o revelaţie, prima revelaţie e că au fost dezinformaţi, că au crezut într-o Românie unică, standard, într-o etichetă care nu e cea adevărată sau nu e doar singura, afirmă Vișniec într-un interviu.

Franța îi oferă autorului român multiple oportunități pentru a-și practica cu entuziasm vocația fascinantă pentru arta teatrală, participând plin de fervoare la spectacolele teatrale pariziene: În Franţa am descoperit ce înseamnă teatrul de buzunar, ce înseamnă un Paris plin de teatre de 50-60-70 de locuri şi ce pot face aceste teatre mici pentru creaţia teatrală, ce pot face pentru autorii tineri, pentru autorii în formare. După familiarizarea cu limba franceză, scriitorul atinge un nivel superior în cariera de scriitor, sincronizat cu traducerea propriilor sale texte literare în această limbă, ajungând la performanța de a scrie cu precădere în franceză, publicând piese de teatru precum „Comment pourrais-je être un oiseau?” („Cum aș putea fi o pasăre?”), „L’histoire du communisme racontée aux malades mentaux” (Istoria comunismului povestită pe înțelesul bolnavilor mintal”), „Lettres aux arbres et aux nuages” („Scrisori către arbori și nori”). Astfel, multe dintre aceste creații dramatice vor fi jucate în peste treizeci de țări, printre care se numără Germania, Marea Britanie, Suedia, Turcia, Bulgaria, Argentina, Japonia, Iran, precum și alte state din întreaga lume. 

Străinătatea nu îl izolează, însă, în totalitate de țara natală, bucurându-se astfel de întâlniri cu personalități importante emigrante ale culturii românești, precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tănase. Talentul său incomparabil este răsplătit cu numeroase premii și distincții atât în România, de exemplu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Cea mai bună carte de poezie, pentru volumul „Înțeleptul la ora de ceai”, Premiul de Dramaturgie al Academiei Române, cât și în Franța, unde succesul său admirabil este încoronat cu Premiul de literatură europeană Jean Monnet, pentru romanul „Le marchand de premières phrases” („Negustorul de începuturi de roman”) și Premiul presei la Festivalul de teatru de la Avignon.

Opera sa își extrage esența, originea din lecturile mult îndrăgite ale operelor ce aparțin scriitorilor reprezentativi ai literaturii universale, precum Fiodor Dostoievski, Albert Camus, Samuel Beckett, Franz Kafka, Jorge Luis Borges. De asemenea, manifestă o veritabilă predispoziție spre teatrul absurdului, precum și spre teatrul realist din spațiul anglosaxon, fiind profund ancorat în pasiunea sa înfocată pentru suprarealism și dadaism.

Datorită prestigiului său incontestabil, începând din 1992, piesele sale impresionante sunt reprezentate scenic la fiecare ediție a renumitului Festival Internațional francez de teatru de la Avignon, scriitorul român dobândind un renume răsunător în sfera dramaturgiei, reușind, alături de Eugen Ionescu, să pună bazele unui teatru care depășește granițele naționale, extinzându-se până pe meleagurile franceze.

Matei Vișniec rămâne omul îndrăgostit de cele două patrii atât de dragi sufletului său, pe de o parte țara natală, care i-a conferit șansa de a-și descoperi vocația de scriitor, iar pe de cealaltă parte, statul european care l-a primit cu brațele deschise și care a constituit panta sa de lansare spre înălțimile uluitoare ale triumfului literar, dramaturgul impresionând publicul lector prin intensa dedicare pentru a apropia mai mult cele două lumi atât de diferite, dar care i-au marcat profund traseul existențial și vocațional, însuși scriitorul recunoscând : Efectiv, o bună parte din timpul meu mi l-am investit în această dorinţă de a crea poduri între România şi Franţa, între francezi şi români.

Bibliografie: 

https://www.mediafax.ro/cultura-media/matei-visniec-romania-este-ca-o-prajitura-mille-foille-ce-trebuie-vazuta-si-simtita-la-fata-locului-9447428

https://humanitas.ro/autori/matei-visniec?fbclid=IwAR0RnblOaiLzakmt7eGcanN-XqQTHxKTstEgblwlf0CWYSSl7p72ZqRKyVo

https://www.teatrulmateivisniec.ro/ro/stiri/matei-visniec-omul-care-iese-din-cer/?fbclid=IwAR2kfHHluz3cI92cCHiA6sIfcf3O4M0np8hG37ZDorRRpxvS3-UBPnOnDbE

https://www.tnb.ro/ro/matei-visniec

Surse foto: 

https://www.zdg.md/stiri/stiri-culturale/matei-visniec-dramaturgul-care-a-infruntat-interdictiile-regimului-totalitar/comment-page-1/

http://societatesicultura.ro/2016/01/matei-visniec-conferintele-tnb/

Publicat în CulturăRecomandat1 recomandare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *