ea nu are glas de sirenă. totuși
ne‑acoperim bine urechile
să nu auzim cînd se‑nfige
și se‑ncaieră cu cei din jur.
strîngem bine pleoapele
să nu vedem lupta inegală.
ne gîndim la altele
să nu ne zdruncine
plînsul și vaietele acelora.
sîntem pregătiți cumva:
într‑o zi va ajunge la fiecare.
însă pe rînd și ca o pisică
nu ca un balaur vărsînd foc
din mii de boturi. asta nu!
va veni. fie. pînă atunci ținem
de‑ale noastre mari și mărunte
cu zîmbet pe față. căci pînă atunci
moartea e în altă parte.
