Oxana Gherman, poveste despre urlet

Oxana Gherman este una dintre cele mai pașnice autoare pe care le cunosc. În studiile de istorie literară și în critica de întâmpinare, vocea ei evită orice fel de stridențe. Se pare că poezia îi atinge autoarei sensibilități mai dezgolite și o plasează astfel în miezul autenticității. Personajul liric din cartea ei de debut în poezie, Efect întârziat (publicată în 2021 la Tracus Arte, ca rezultat al câștigării Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”), este o voce urlătoare, care deschide și închide ciclul poetic, ca o acoladă. Între aceste urlete se petrec inspirații și expirații, cu mici variații de ton și de ritm poetic. Stările căutate, dibuite sunt ale corpului profund, ale adâncimilor eului. Tot de acolo, zgomotele difuze ale conștiinței, fantasmele care traversează diminețile modelate „din cutii de chibrituri”. Presentimente și premoniții fac din poezia Oxanei Gherman un fel de zodiac liric, cu semne și indicii, aruncate parcă din mers. Referințele sunt vagi, liniile trasate sunt fragmentare, abia totalitatea elementelor ne arată desenul. Între trezie și somn, vocea capătă accente oraculare, șoptește mici profeții cotidiene. Ca și alți poeți, tulburați de drama pandemică, Oxana Gherman scrie despre „simptologia” comportamentală a prezentului, intuind un viitor marcat de distanță și separare: „în curând totul va ieși din vigoare dar/ vom continua să păstrăm distanța/ ne vom scruta suspiciunea deja știm să citim/ simptome ne vom feri de atingeri/ captivați de șirul altor bilanțuri/ ne vom întrista profund din obișnuință/ economi și din cale afară de sobri/ vom zâmbi doar cu ochii/ irosindu-ne în morgă/ ce vietăți leneșe suntem/ și câte gesturi finale” (să încetăm glumele∕ ciorile demult dau târcoale
lumii
).

Poezia Oxanei Gherman, deși păstrează un ton sobru, nu e lipsită de inserții ludice – marcă mai degrabă a abilităților ei poetice, decât un dat temperamental. O reușită a acestei cărți este jocul abil de perspective, efectul de teatralizare a discursului în registrul unui minimalism stilistic: „habar n-aveam cum să-i uimesc/ (le-am spus că) n-am mers niciodată cu trenul (și s-au mirat)/ dacă aș merge cu trenul m-aș simți un personaj dintr-un film/ alb-negru (am adăugat) aș trăi fiecare cadru pe îndelete/ (mă priveau cu gurile căscate) aș intra cu trenul foarte lent/ în nopți impenetrabile (oooo) iar în zori m-aș oglindi/ în toate geamurile sparte” (27).

Alteritatea din Efect întârziat reprezintă varietatea propriilor ipostazieri ale eului liric, marcat de o neliniște a căutării, a aflării de sine. Poezia dar povestea asta nu mă încape deloc – una dintre cele mai reușite din carte – e o narațiune a identității feminine fluidizate, a trecerii eului prin corpurile succesive ale copilăriei, adolescenței și maturității. Mărimea (l) e periplul oniric prin maturitatea care animă un imaginar anxios, dominat de senzația îmbătrânirii și a morții. În (m), versul capătă o acutizare senzorială, ritmul respirației eului liric se întețește („simțeam că-mi zvâcnește gerul în degete”). Criza stingerii, a dispariției aproapelui materializează realitatea, o face vâscoasă și grea. Sensibilitatea devine somatică la modul acut „aveam fața transpirată părul cleios haina plină de pete”. Transferul de corporalitate este prins în tușe suprarealiste, în care zvâcnește surdinizat angoasa, neliniștea. (s) aduce în scenă fetița, care va deveni peste ani bunica muribundă. În rochia ei verde încă e prematură ajustarea, „e prea largă și foarte verde/ în ea poți luneca poți închide ochii te poți scufunda/ că din rochia asta dispăruse bunica”. Privirea copilului dincolo de pragul morții e mioapă, e doar o ochire a intuiției. În (xs) fetița se retrage în somnul de păpușă, ca într-un uter matern. Palpitul vital al ființei revine în rafale după orice trezire la realitate „după ultimul îngheț iarba va crește nebună/ ridicând putreziciunile”. În (xxs), fetița își strigă copilăria din rochia nouă pe care a văzut-o „strânsă pe raft/ cordonul se spânzurase/ acum ce mă fac”. Semnele fracturii interioare, ale disoluției se citesc în toate straturile metamorfice ale eului.

Stările poeziei semnalează o interioritate adâncă, dilematică, aproape impalpabilă cu instrumentele conștiinței. Din frânturi confuze de gânduri, din gesturi bizare, din asocieri arbitrare reușește să se strecoare combustia emoțională, care atinge uneori fulguranța memorabilă a expresiei. O neliniște vagă traversează peisajele onirice ale poeziei. Realul este sucombat de oniric și fantasmagoric. Somnul este dereglat, discontinuu, într-o atmosferă meteo a frigului, a răcelii, a gerului, care este unul existențial. Emoția nu se exprimă retoric, doar imaginea îi fixează contururile. În poezia dedicată lui Alexei Vakulovski, autorul cărții În gura foametei, care i-a fost poetei profesor la Antonești, narațiunea foametei se comprimă într-o imagine surprinzătoare: „cine a putut ieși din gura foametei nu mai vede luna/ ci un tubercul crud învăluit în priviri apoase”. Strigătul înăbușit, revolta sunt efectul dorinței de ieșire din inerție, dintr-o convenție. E, aici, o tentativă de ruptură de simulacru, o privire către „timpul care va veni” și o sete de autenticitate: „vreau să fiu lipsită de șarm/ despuiată de tot ce nu-mi aparține/ și împinsă în fața lumii”. Întârzierea, amânarea, sentimentul de rateu al timpului bântuie sensibilitatea poeziei din Efect întârziat,cpunând exprimarea sub semnul urgenței.cO dorință de rostire care să exprime revolta poetei acum, fără amânare, încheie cartea în tușă îngroșat-expresionistă „acum (îmi vine să urlu) acuuuuuuum/ fără o secundă de amânare/ în clipa asta/ în punctul de incidență se întrezărește ceva/ în stare să mă răpună și vreau să știu/ cum arată arma îndreptată împotriva mea și/ care o fi unghiul pentru ținta exactă/ tot ce vă spun e doar jumătate din ce nu spun/ am o coardă tăiată va trebui să/ nimeriți în cealaltă acum” (am înghițit niște cuvinte sau poate∕ o lamă cu muchii tocite).

O fi întârziat debutul Oxanei Gherman în poezie, dar e clar – cu efect!

Publicat în PrintRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *