Poezii III

ÎNTREBĂRI

De ce mințim femeile cînd ele știu
Că au într-însele Duhul cel Viu
Făcînd să izvorască apa și-n pustiu?
De ce le tot momim cu mosorele
Și papiote ce au curcubeie-n ele
Și vrem să le aducem căni cu lapte
Albastru de cum se trezesc din noapte?
Și le-ajutăm vicleni să părăsească patul
Spre-a nu le ispiti-n cearceafuri Necuratul
Și le primim în brațe, albe, goale,
Cînd muștele din zori le dau tîrcoale
Și se așază chiar pe sîni și chiar pe șale.
Le gîdilă, dau din picior, nervoase,
Și vor în grabă doar veșminte de mătase,
Ciupici cu vîrfu-ntors și motocei
Să ne jucăm și noi puțin cu ei?

MĂRTURISIRE (2)

M-am prefăcut, m-am tot prefăcut
Că-s poet, pînă n-am mai putut.
Mie-mi plăceau de fapt femeile
Ce-mi șopteau pe-ntuneric: descheie-ne
Bluzele, scoate-ne fustele
Și toate nerușinările gustă-le!
Și-am început și eu să fiu omul
Ce-și bea votca sau romul
Și își iubește nevasta
În timp ce spală fereastra
De lumea asta…

Publicat în Cultură, LiteraturăRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag