PREMATUR, o plachetă de versuri de Miruna VLADA, din care încerc să dezgrop ceva care să-mi fie de folos într-o relație

      Țin în mâini un volum de versuri pe care mi la dăruit Dumitru Crudu la unul din Atelierele de scris „Vlad Ioviță”, o carte care începe cu o dedicație: „Soțului meu, partea cea mai bună din mine, cu toate semnele de punctuație”. Am citit 42 de pagini din „Manifest Extrauterin” (după 16 ani) studiind anatomia și fiziologia omului din mers, având deja cunoștințe care să mă ajute să pătrund în tainele unei istorii care se întâmplă în fiecare zi, dar nu fiecare este în stare s-o digere. O senzație de parcă asta s-ar fi întâmplat cu mine, cinci ani, în urmă când am nimerit, mai bine zis, mi-am dus iubita de mânuță la un medic ginecolog, având careva probleme la organele genitale și cu asta nu e de glumit. Nu e greu să vă dați seama că sunt destul de pregătit pentru a savura din asemenea creație fără a roși. Studiind Artele Plastice, 4 ani de Colegiu la Chișinău și 6 ani la Moscova, am studiat Anatomia plastică: osteologia, miologia și motorica, apoi, timp de 10 ani, am desenat și pictat destule modele vii fără o țoală pe ele, atât feminine, cât și bărbătești la un nivel care astăzi îmi permite să mă aventurez în ale criticii literare de pe poziția unui simplu muritor de rând. Am fost căsătorit, am copii și nepoți, am avut și iubită, așa că nu confund dragostea cu sexul, nici ambele cu curvăria. Ba mai mult, sunt în stare să le deosebesc în orice ipostază pe toate trei, chiar dacă am dat-o în bară de mai multe ori, ultima dată o lună în urmă. Așa e atunci când unul iubește iar altul… i se pare că o face la fel. O viață înveți pentru a-ți da seama că mori ca și cei care n-au deschis o carte. Aceeași casă fără uși, fără ferestre, aceeași cantitate de pământ la aceeași adâncime și aceeași piatră funerară pe care e gravat că ai fost.

     Acest volum de poezie, pe care-l am în față, nu în zădar se intitulează „Prematur” și necesită citit nici prea devreme, dar nici prea târziu, dar tocmai atunci când materia cenușie este pregătită pentru a face față situației, deloc nu ușoare. Cartea se citește în intimitate, pentru a avea acea liniște sufletească care e necesară pentru a-i înțelege conținutul, în unele cazuri, citesc o pagină de câteva ori și mai des mă întorc pentru a descifra o situație la prima vedere banală și numai intrând în esență poți observa câtă sinceritate, pe alocuri dură, conține fiecare cuvânt, fiecare propoziție, fiecare gând scos la mal. Colacul de salvare e în cititor și pregătire sau asiduitatea cu care își exercită funcția. În prim plan iese sinceritatea debordantă cu care autorul încearcă să ajungă la cititor cunoscând lucrurile la fel de bine pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Când am spus pe dinăuntru, m-am referit anume la ceea ce s-a gândit, în primul rând, fiecare din cei care au citit cartea sau vor citi acest material. Autorul pune o noimă de întrebări la care le dă răspuns, iar o parte bună rămâne la erudiția fiecăruia din noi. Maniera în care ea vorbește despre niște ovare pe care nu și le vrea, Vreau doar să mi le ciocnesc ca pe două ouă de Paști, pare a fi una ilară, mai ales când se întreabă sau ne întrebă: a înviat? oare e adevărat că a înviat? Vrei nu vrei, dar autorul scoate în prim plan chipul lui Hristos și o face cu mare delicatețe și tot atâta rafinament că nu apare nicio suspiciune în cele spuse fără sarcasm, că dacă ar fi măcar un pic, s-ar simți din prima. Despre sine: 

eu sunt încarnarea lipsei legăturii dintre mamă și făt.

 eu sunt generația fetițelor cu minte de Barbie,

 ajunsă în Ro în anii 90 fără Ken.

 el a apărut mai târziu și costa mai scump. …

Destul de autocritic, ba aș îndrăzni să afirm… cu o doză mare de ironie. Și mai departe, exact cum e la fiecare a doua familie, tras la indigo de la viața care are regulile ei de joc: 

nu ai job, nu îți poți permite un copil, 

ai job, nu ai timp pentru un copil 

e imnul generației noastre …

și iarăși despre sine, fără pic de compasiune: 

eu sunt un monument dedicat celor din jur și părerile lor. (ale voastre care-s?) plastilină,

osânză și celulită …

La un moment dat, versul intră într-o cădere liberă greu de descris, când circulația sângelui e de jos în sus și el clocotește la temperatura de fierbere a materiei cenușii, (asemeni unui avion asupra cărui pilotul a pierdut controlul) un dramatism aparte, care-ți încorsetează trupul cu funii din care nu scapi atât de ușor. Situații care se întâlnesc la tot pasul, dacă nu peste drum, atunci în ograda ta, în blocul tău, la etajul care locuiești chiar tu, imediat cum intri în odaie după peretele prin care se aude cuvânt cu cuvânt și nu e altceva decât drama fiecărei familii, fiecărei a doua femeie în parte, care trece prin râșnița vremii:

… haide, măi fată, întrerupe ciclul durerii transmise de la o

generație la alta! 

Doar tu ai control asupra corpului tău. …

     Până la urmă, în toată harababura aceasta plină de dramatism se implică și politicul, tangențial, mai mult din greșeală, așa cum e convenabil de trâmbițat. După tăierea curentului electric și a apei calde, pentru a face economii, (ca tras la indigo și peste Prut)

… care au stat la coadă câteva decenii și

tot ce s-au gândit ei să facă mai demn a fost să asculte Europa 

Liberă și să chibițeze

glume inepte șo „șopârlițe” despre un dictator inert

care visa să pună România pe harta lumii lângă Iran

când poporul lui visa doar la puțină căldură în caloriferele

din cutiile lui de chibrituri

s-au amestecat toate în istoria noastră vise mici vise mari

visele cărnii cu

visele geopolitice umede …

     Un banc de pe timpurile lui Nicolae Ceaușescu spune că atunci când mulțimea înfometată făcea cozi în jurul alimentarelor și un cinovnic i-a întrebat cum se simt și i s-a răspuns că e cam obositor să stai în picioare zile în șir, așteptând că poate-ți pică o bucată de carne, le-a promis că rezolvă problema. A doua zi li s-au adus două camioane cu scaune, ca să le fie comod să aștepte și asta în loc de carne. A nu face politică poate că e cea mai mare politică, dar totuși cum să treci cu vederea bârna din propriul ochi?

bine ați venit în viața mea, procurori ai empatiei

trebuie să-mi re-învăț corpul să fie în siguranță

     Nu-i așa că răsună ca un manifest și de ce nu extrauterin (după 16 ani), poeta toarnă destulă lumină pentru a ieși la mal din labirintul unei vieți de care cineva nici nu și-a dat seama că există, cu toate plusurile și minusurile ei, cu micile bucurii și cu groaza de neajunsuri. Viața e scurtă, dar al naibii de frumoasă, hai s-o trăim să nu ne fie rușine și după moarte.

     Pagina 11, începe cu o situație similară la ce se întâmplă astăzi pe tot globul pământesc, o priveliște ca în oglindă „atenție, obiectele din oglindă se văd mai aproape decât par” mottoul Mirunei VLADA.

… Instinctul vital e cealaltă față a instinctului de autodistrugere.

Nu poate fi sucombat cu hormonii.

Și contraceptivele mai dau greș, la fel ca Dumnezeu, …

(aici figura de stil a Creatorului nu e luată în derâdere, fiecare ființă, fie și cerească are dreptul la greșeală, ba din contra ne apropie și mai mult de Dumnezeu)

… companiile farma ne-au păcălit cu experimentele

lor pe șoareci umanoizi …

     Dacă omul s-a deprins să fie ridicat, de data asta e coborât la nivel de șobolan și șoarece, el le ocupă locul, carne pentru experimente cât îți dorește inima. S-a ajuns că acești șobolani pentru a fi aduși la vaccinare sunt momiți cu o porție de mici, e doar începutul. Unde a ajuns puterea cuvântului, convingerii? La râpă și asta e pentru că se minte cu zel, drepturile cetățeanului se încalcă cu regularitate zi de zi, este speriat și apoi faci cu el ce-și place.

„Port în pântecele meu moartea speciei.”

     Sună, mai bine zis răsună ca un verdict, fără drept de recurs, ca un clopot care adună lumea în jurul său pentru a lua o decizie.

  • o supradoză de anticoncepționale te face să vezi totul

                                                           atroce –

… dar o femeie însărcinată „din greșeală”  – ce reprezintă ea? …

     Sunt mulți doritori să se dea cu părerile? Dacă da, îndrăzniți, citiți acest manifest extrauterin, intrați în esență și dezvoltați subiectul mai departe. Toate gravidele vă vor fi recunoscătoare. Mai rămân 38 de pagini pe care aș vrea ca cititorii să le descifreze singuri, ca după să vadă cum privesc eu lucrurile din punctul meu de vedere. Succes!

Publicat în Print MDRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *