Una dintre cele mai de succes producții muzicale din toate timpurile (ecranizată, jucată in toate operele celebre ale lumii), Fantoma de la Operă de Andrew Lloyd Webber, inspirat de celebrul roman cu același nume de Gaston Leroux, va avea premiera la Opera Naţională Bucureşti, in regia lui Răzvan Ioan Dincă. Premiera spectacolului ‒ o poveste de iubire intre o „fantomă” ce bantuie subteranele operei din Paris și o tanără soprană, Christine Daae ‒ va avea loc vineri, 31 martie, de la ora 18:30. Spectacolul va avea reprezentații și pe 1 și 2 aprilie, de la aceeași oră.
Când și de ce v-ați decis pentru regizarea spectacolului Fantoma de la Operă?
Cunosc acest titlu de cand am inceput să fiu interesat de spectacolele muzicale. Pe parcurs m-am atașat de această muzică și am inceput să aprofundez creațiile și producțiile companiei lui Andrew Lloyd Webber. Apoi, in trecut, am produs acest spectacol. Cand a apărut șansa de a regiza acest musical la Opera Națională București, am considerat că este o oportunitate unică in viață. Intalnirea cu muzica lui Andrew Lloyd Webber, precum și cu acest libret cu aspecte psihologice complexe, este o incercare artistică și motivațională majoră pentru mine. Titlul acesta pune la incercare toate abilitățile echipei de creație și de interpretare. Repetițiile, procesul de creație, precum și motivația publicului ‒ spectacolul a fost sold-out in 2015 și devine sold-out și astăzi, in doar cateva ore de la punerea in vanzare a biletelor ‒ au o insemnătate mare, imi determină viața in această perioadă și mă fac să imi reafirm, de fiecare dată, că trebuie să mă definesc in permanență in jurul lucrurilor care au insemnatate reală, care mă caracterizează in mod profund. Conjuncturile trec. Vocația ‒ dacă ea există ‒ rămane.
Ați văzut, in lume, mai multe montări, ați văzut și ecranizările acestui roman semnat de Gaston Leroux? Ce scene, momente v-au inspirat?
M-am documentat destul de temeinic. Am citit cartea, am văzut cateva montări, fie in forma live in diverse teatre, fie online, am văzut și filmele, precum și episodul doi Love never dies. Intr-un anume fel, dacă ar fi să spun ce m-a inspirat major, a fost muzica, iar din filme, interpretarea realizată de Emmy Rossum pentru personajul Christina Daae, femeie de o frumusețe rară și cu o sensibilitate plină de expresivitate, dar și de forță, in filmul din 2004. Este impresionant să afli că la Londra și pe Broadway acest titlu se joacă de peste 35 de ani, in fiecare zi. 365 de zile pe an. Un teatru din centrul Londrei, celebru acum și datorită acestui spectacol (unicul ce se joacă acolo), „Her Majesty’s Theatre”, joacă Fantoma in fiecare zi din 1986! Este un succes al unei industrii muzicale, al unor oameni talentați și pricepuți atat in artă, cat și in business, căci nu vorbim despre finanțări primite din bugete de stat sau locale, ci strict de bani privați. De altfel, dacă nu mă inșel, inclusiv clădirea teatrului este privată, aparținand companiei care a produs spectacolul. Ce vis frumos dacă și-ar găsi locul și in Romania…!
Legat de distribuție, aveați nevoie de doi artiști care să-i intruchipeze pe acea soprană suedeză, Christine, și pe fantoma din catacombele Operei din Paris, indrăgostită de Christine. I-ați ales pe Irina Baianț și Adrian Nour. Care au fost motivele?
Motivele sunt legate de faptul că ambii sunt parte a destinului meu artistic. Ne leagă o lungă experiență comună cu reușite și incercări extrem de… interesante. Ei, de altfel, au făcut și prima versiune din Romania a acestui spectacol, produs de mine. Provocarea este ca, acum, ei să fie diferiți, mai buni și mai profunzi in interpretare. In viziunea mea, regizez acest spectacol urmărind ca sensul psihologic dat caracterelor personajelor să fie unul profund, bine reliefat in spectacol, nu doar pretext pentru ca muzica să meargă mai departe. Straturile muzicale pe care compozitorul le-a creat sunt excelente ancore pentru compunerea caracterizării personajelor. Simbioza aceasta, sinergia intre traseul psihologic și cel muzical al personajelor ne apare emoționantă și frumoasă. Iar cei doi artiști, Irina Baianț și Adrian Nour, știu să iși valorifice atat calitățile muzicale, cat și pe cele de actorie și de mișcare, obligatorii pentru acest tip de spectacol, mai ales pentru acest icon al musicalului mondial. Sper să transmitem ceea ce simțim noi și publicului.
Va fi un spectacol de groază sau un spectacol dedicat iubirii?
Sincer, nici una, nici alta. Sau, mai degrabă, ambele ‒ dar nu doar atat. Cea mai importantă temă este aceea a indeplinirii destinului artistic, respectiv a luptei continue pe care artistul o duce in conflictul dintre a alege calea simplă, a vieții comode, sau cea a frămantărilor artistice, ale creației. E interesant insă ‒ alegerea aceasta, de fapt, este falsă; in realitate este imposibil să te opui propriei vocații! O vei urma, chiar dacă doare, chiar dacă ea costă… emoțional vorbind. Și chiar dacă, uneori, viața aceasta vine la pachet cu multiple neajunsuri sau presiuni, emoții consumate și sentimente rănite. Tensiunea spectacolului se dorește a fi una asemănătoare unui spectacol greu, grav, negru, in sensul explorării unor profunzimi de ordin psihologic și cu construcția unor situații pline de suspans. E atractiv, este in sensul muzicii și al poveștii inspirate din textul celebru al romanului lui Gaston Leroux. Impulsul căutării și, mai apoi, al acceptării sau respingerii iubirii interzise, adancurile și contorsiunile unor minți uneori psihotice, insă fascinante, conflictul intre formele de artă vetuste și arta contemporană, intre modul clasic, uneori desuet al interpretării muzicale și cel presupus de muzicalul modern sunt doar cateva dintre temele abordate in acest spectacol. Dacă s-ar putea caracteriza precum un film ar fi ceva de genul: thriller/psihologic/artistic/drama/musical. Glumesc, bineințeles.
Ce a fost cel mai greu in realizarea acestui spectacol? Dar cel mai ușor?
Cel mai greu este să faci intr-un timp scurt un spectacol cu o complexitate atat de mare. Cel mai ușor este te lași emoționat de această muzică senzațională.
