Mi‑e sufletul femeie‑n fața ta.
Ca nora lui Naomi, Ruth, se poartă.
Ziua îți face snopi și stă în soare,
cu muncă grea, cum e a slugii soartă.
Dar mai pe seară‑n apă ea se scaldă
și‑mpodobită, proaspătă și caldă
sosește, ți se‑ntinde la picioare.
În miez de noapte dacă‑o‑ntrebi cumva,
răspunde simplu: Ruth sunt, sluga ta.
Întinde‑ți aripile peste ea.
Tu ești urmașul…
Și‑apoi mi‑adoarme sufletul așa,
lipit de tine, cald, în așternut.
Și e femeie‑n fața ta. Ca Ruth.
(18.9.1901, Ceaslovul, cartea a 2‑a, Cartea pelerinajului. Traducere de Ioana Pârvulescu)
