Revenire

Pe cerul cu o mie de pridvoare,

În templul unui singur Dumnezeu,

Își poartă cocostârcii iar cărare

Spre primăvara cea din satul meu.

Din depărtate zări, de printre aștri,

Torențiale stoluri se desprind –

Atâția cocostârci cu ochi albaștri

Nu am văzut de când sunt pe pământ!

Înveșnicită-n liniștea-i senină,

Își zice-n gând, clopotnița de lemn:

– Cât m-am rugat acasă să revină…

Copiii mei, cu zborul lor cel demn!

În satul mic e mare doar tăcerea,

Și singur dorul, veșnic cireșar

Tot scutură din floare-n floare mierea,

În cuibul din cireșul cel amar.

Sursă foto: www.vilniusfreetour.lt

Publicat în LiteraturăRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *