Tatăl nostru, creator al raiului
al lunii pline
și al soarelui fără de miez
fii pază părinților mei
a căror casă se află în calea primejdiei
și n-o abandona
ca pe-un mormânt
fii pază bărbatului meu
care e de cealaltă parte a războiului
de parcă ar fi de cealaltă parte a unui râu
îndreptând arma spre pieptul
pe care cândva îl acoperea cu săruturi
port această vestă antiglonț
și nu o pot da jos
e prinsă de mine ca o a doua piele
port în pântec al său copil
și nu îl pot lepăda
căci el îmi are trupul prin acesta
port în mine o Patrie
și nu o pot scoate afară
ea îmi străbate inima
la fel ca sângele
pâinea noastră cea de toate zilele
dă-o celor flămânzi
și fă-i să nu se mai sfâșie unul pe altul
lumina noastră dă-o celor aflați în rătăcire
și limpezește-le lor gândul
și ne iartă nouă orașele distruse
deși noi nu-i putem ierta pentru aceasta
pe cei cei ne-au greșit
și nu ne lăsa pradă ispitei de a ne degrada
asemenea acestei lumi putrede
și ne izbăvește de cel rău
și de povara unei Patrii –
anevoioase, anevoie de folosit la ceva
fii pază mie,
bărbatului meu, părinților mei
copilului și Patriei mele
Traducere a poemului молитва de Cătălina Suditu via traducerea engleză făcută de către Oksana Maksymchuk și Max Rosochinsky
–
Ilustrație: Dan Perjovschi
