Al nouălea an consecutiv, poeta, eseista și profesoara de la Universitatea Udine (Italia) Florica (Lia) Faur organizează la Arad un festival de Literatură „Ștefan Aug. Doinaș” (SAD). Câteva zile, cât durează festivalul, scriitorii invitații din întreg spațiul românesc, dar și din afară, participă la dezbateri, lecturi publice, mese rotunde, ținute în spațiile culturale și academice ale Aradului, între care aulele Universității „Vasile Goldiș” și Primăria orașului.
Dacă până acum căutam pe youtube programul Festivalului, și respectiv, comunicările ținute de scriitori, pe care-i urmăresc cu interes – Bogdan Crețu, Radu Vancu ș.a. – anul acesta am avut onoarea să fiu invitată împreună cu un grup de la Chișinău, in medias res. Adică, chiar la Arad. Mai mult decât atât, ediția din acest an, a fost dedicată Basarabiei, cu un titlu „usturător”, deci pregnant: LITERATURĂ, RĂZBOI și „limbă moldovenească”.
Evenimentele s-au derulat sub auspiciile Primăriei Municipiului Arad prin Centrul Municipal de Cultură Arad, care au susținut și ediția a VIII-a de anul trecut a Centenarului Doinaș. Partenerii evenimentelor au fost Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, PEN România, Institutul Limbii Române, București, Casa Pianului „Jacques Faix”, Grupul pentru Inițiative Culturale. Invitații Liei Faur, la această ediție au fost: Alessandro Zuliani, doctor în filologie, specialist în politici lingvistice din Basarabia, autor de studii despre literatura română contemporană, lector la Departamentul de limbă, literatură, comunicare, formare și societate, al Universității din Udine (Italia), Vitalie Ciobanu, prozator, critic literar, eseist, jurnalist pentru Deutsche Welle și Europa Liberă (Chișinău), poeta Anda Vahnovan (Londra), poeta, criticul literar, eseista Maria Pilchin (Chișinău), poetul și traducătorul Ivan Pilchin, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din Moldova (Chișinău) și subsemnata.
Moderate inspirat de Lia Faur, conferințele din cele 2 zile (20-21 aprilie) s-au axat pe mai multe subiecte de interes comun, delimitând două arii: civică/social-politică și literară: Realitățile culturale și social-politice în Basarabia; „Limba moldovenească”, un glotonim politic de tristă amintire (și de actualitate?); Implicațiile războiului din Ucraina pentru Basarabia; Puncte de vedere asupra literaturii contemporane din Basarabia; Lecturi tematice din ultimele volume apărute.
Tonul discuției l-a dat primarul Aradului, dl Călin Bibarț, vorbind emoționant despre Basarabia, cea din memoria lui personală și cea din spațiul geopolitic de astăzi. Alternând între memoria trecutului sovietic și poziționarea actuală a Basarabiei, dezbaterea a conturat o hartă perceptivă contradictorie a Basarabiei. Cum să înțelegi – din afară – deruta identitară, scindarea lingvistică a basarabenilor, nerezolvate nici după trei decenii de independență? Arădenii prezenți au vrut să știe care a fost propriul nostru traseu existential și cultural de până și după căderea Cortinei de fier, cum am traversat noi acest spațiu hibrid și cum fracturile social-politice ne-au marcat scrisul.
În discuție au fost evocate lecturile interzise din studenția lui Vitalie Ciobanu, momentele în care s-a construit identitatea românească a copiilor din familiile mixte, din care provin soții Maria și Ivan Pilchin, cum a perceput „teroarea istoriei” Anda Vahnovan, poeta care s-a format într-o familie de „români revoltați ” – frații Simion și Gheorghe Ghimpu.
Marea surpriză a venit de la Alessandro Zuliani, care a mărturisit impactul pe care l-a avut asupra lui cartea lui Vitalie Ciobanu Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova, apărută la Polirom, în 2005. Lectura cărții i-a provocat interesul pentru acest spațiu scindat între o identitate românească originară și o altă identitate „moldovenească” (adică ne-românească), susținută de falsul glotonim „limba moldovenească”. Așa a ajuns să aprofundeze cunoștințele pe care le avea despre problematica identității fluide, colorate politic, hibride a Basarabiei. Așa a ajuns și la literatura noastră, pentru care a dezvoltat o prețuire aparte.
A fost emoționant pentru noi, basarabenii prezenți la eveniment, să auzim un profesor italian vorbind cu deosebită căldură și pasiune despre literatura română din Basarabia, care „ar trebui mai mult tradusă și promovată în lume, pentru că merită cu prisosință”. În acest context, a fost subliniată și importanța „fenomenului” revistei Contrafort (fondată și coordonată de Vitalie Ciobanu și Vasile Gârneț), care a adus în Basarabia postsovietică o percepție modernă asupra literaturii și a culturii.
Un alt filon antrenat al discuției a fost raportarea basarabenilor la războiul din Ucraina. În vecinătatea unui război inuman și nemilos, pe care Rusia îl poartă împotriva fraților ei de sânge, noi, basarabenii, trebuie să conviețuim (ca mai înainte?) cu rușii din R. Moldova, cu muzica, cărțile și filmele rusești, care ne-au „construit” trecutul, dar și cu propaganda lor, cu șovinismul lor, cu incapsularea lor mintală într-un imperialism desuet și toxic.
Cum ne descurcăm, situați între revoltă și nevoia (sau neputința?) de acceptare a celor de lângă noi? Cea mai durută a fost mărturisirea lui Ivan Pilchin, vorbitor nativ de limbă rusă, care, stupefiat de războiul din Ucraina, spune că în limba rusă nu-i mai rămâne acum decât să tacă. Conferințele au continuat și a doua zi la Universitatea „Vasile Goldiș”, în prezența doamnei decan, Speranța Milancovici, a inspectoarei de limba română, Cristina Kuschausen, a profesoarei Laura Stiegelbauer și a altor profesori, istorici și studenți, care au venit într-un număr impresionant, ținând cont de faptul că era, totuși, vacanța de Paște.
Întrebarea în jurul căreia a gravitat discuția – Cum l-am descoperit fiecare pe Ștefan Aug. Doinaș? – a generat narațiuni particulare despre itinerariul basarabean al Mistrețului cu colți de argint, celebrul text al poetului arădean. Amintirile întâlnirii cu poeziile lui Doinaș au dezvoltat o dezbatere despre scriitorii basarabeni contemporani, care au căutat alte forme de expresie pentru muza care bântuie mintea de artist. Studenții arădeni au aflat cum, bunăoară Emilian Galaicu-Păun i-a conturat sprâncenele Frumoasei fără corp, în romanul Țesut viu. 10X10, sau cum a „corporalizat” visul himeric al Frumuseții poetul Teo Chiriac. Amprenta culturală deosebită a venit din partea unui edificiu elegant, „Casa Pianului”, din str. Episcopiei 25, gestionat de proprietarii Camelia și Mihai Săcui. Această familie a decis să onoreze memoria lui Jacques Faix – un celebru constructor de piane în fostul imperiu austro-ungar, promovându-i moștenirea culturală. Noii proprietari ai edificiului au preluat modelul lui Jacques Faix de relansare artistică a spațiului arădean și în prezent organizează întâlniri culturale selecte, acompaniate de muzica clasică pe care artistul Dragoș Mihăilescu o interpretează la vechiul pian construit de Jacques Faix. În această sală frumoasă, în fața publicului au răsunat fragmente din cărțile Sârme (Anda Vahnovan), Zilele după Oreste (Vasile Ciobanu), Poeme pentru Ivan Gogh (Maria Pilchin), Omul acvariu (Ivan Pilchin) etc. Vinurile selecte, propuse de somelierul Mihai Săcui, au încununat cele două zile de experiențe memorabile de întâlnire cu publicul arădean, într-o atmosferă culturală de excepție. Mulțumim, Lia Faur! Mulțumim, Arad!
