Schopenhaerismul eminescian

În anul 1966 Editura Pentru Literatură publică „Eminescu și Schopenhauer”, creație aparținând esteticianului Liviu Rusu, fost profesor titular al catedrei de filosofie și litere din cadrul Universității din Cluj.

Liviu Rusu ne prezintă o viziune a laturei filosofice eminesciane ce a reprezentat un salt semnificativ pentru literatura națională, deschizând poeziei românești perspective nemaiîntâlnite până atunci. Arthur Schopenhauer, filosof german, a reprezentat punctul de plecare al gândirii filosofice a lui Eminescu, acesta fiind un adept fervent al pesimismului shopenhauerian.

Pentru analiza operelor eminesciene influențate de gândirea schopenhaueriană, Liviu Rusu propune drept punct de plecare „Liniile esențiale ale gândirii lui Schopenhauer” reprezentând totodată primul capitol al cărții sale. Lumea ca voință și reprezentare – „Die Welt als Wille und Vorstellung” reprezintă lucrarea fundamentală a lui Schopenhauer în care acesta susține ideea voinței ca factor primordial în lume, ce susține existența. Problema geniului apare la Schopenhauer de la următoarea întrebare: „De unde are arta această putere să ne elibereze, măcar pentru un moment, de sub jugul voinței?”. Liviu Rusu susține că „arta este creația geniului, iar geniul este acea personalitate excepțională care, printr-un efort dureros, reușește să-și sustragă intelectul de sub tirania voinței, a tuturor pornirilor instinctive, și astfel, nemaifiind agitat de ele, se poate deda contemplației lucrurilor.”

Amintind vorbele lui George Călinescu, filosofia eminesciană, cu tot cu micile ei abateri, este o variantă sau un „comentariu pe marginile filosofiei lui Schopenhauer.” Liviu Rusu ne pune la dispoziție câteva pasaje din „Scrisoarea I” unde este prezentă negarea progresului și viziunea neantului schopenhauerian:

„Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,

Căci e vis al neființii universul cel himeric.”

În aceeași scrisoare:

„Și în noaptea neființii totul cade, totul tace,

Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace.”

Nota filosofică a operelor eminesciene a lărgit orizontul literaturii române de secol XIX. A oferit în acest sens deschidere spre filosofia europeană cu precădere spre cea schopenhaueriană, solidificând astfel legăturile cu filosofia europeană.

Sursă foto: www.targulcartii.ro

Publicat în LiteraturăRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *