Silviu Romaniuc – Dosar Poezia de mâine (2) realizat de Radu Andriescu

Silviu Romaniuc (n. 1998) –  A citit la maratonul FILIT și la evenimente din cadrul proiectului Cozy Poetry Night. A publicat texte în „Vatra” iar în prezent este masterand la Facultatea de Litere din Iași.  

totul trebuie să rămână între noi

am zis lumină
și toți 
rând pe rând
cu gesturi abile 
îndelung exersate, dar distincte

renunțând la ei 
au devenit lumină 
-n viața mea

despre mine

uite silviu am să fiu sincer cu tine
tu te-ai luat prea-n serios când 
ți s-a zis să scrii despre tine
despre ce simți despre cum vezi
despre cum percepi lumea
însă, înainte să scrii, tu nici măcar nu știi 
să citești un text cum trebuie  
sau printre rânduri măcar 
tu nu știi să deprinzi un sens 
sau să intuiești o intenție
să sesizezi imagini relevante 
așa că am scris eu un text despre tine
în care totul ți-e servit de-a gata
un text în care să-nțelegi totul 
fără să te complici în interpretări
un text în care nu e vorba despre nicio viziune
și-n care nu e vorba despre niciun text
un text pe care l-ai fi putut scrie și tu
sau oricine altcineva
un text static în care 
mai mult decât orice
sau decât pe oricine 
te poți găsi pe tine de la prima 
până la ultima lectură

aici

nu mă regăsesc nicicând 
nicicum și nici altfel în gând 
zi de zi invadat de trăiri astrale
cu creierul emițând semnale intermitente

îți scanez trupul din pozele de pe insta
și ce se află dincolo de el dacă nu chiar  
copacii verzi sau câmpurile colorate cu flori 
mereu ți-a plăcut natura 

să fii cât mai aproape de ea, să o protejezi
mereu ai anticipat ce va urma
și ai fost cu un pas în fața tuturor
dar mai ales cu un pas înaintea mea 

mereu ai vrut să fii cu un pas în fața tuturor
și mai ales cu un pas înaintea mea

Ceva

(feat. Gabriela Vieru)

Roțile mașinilor își compun propriul cântec
gonind pe străzi în timp ce eu caut o asemănare
cât mai potrivită situației dintre noi
am conchis că sună ca un cântec de lebede

iar tu ai râs bleg sub cerul înăsprit de nori
c-un soare trepidând între trupurile noastre subțiri
transparente și-ai spus că sunt romantic 
și că am imaginație faină și că ție

nu-ți ies niciodată imagini d-astea
și că eu sigur nu mă plictisesc niciodată
dacă am imaginație bogată că pot mereu
să mă eschivez la mine-n cap. am tăcut.

am mers din ce în ce mai sacadat
ce nu știai tu era că eu nu-mi găseam forma
că eram acolo dezorientat strivit 
de simpla mea prezență larvară.

Am redus în mod infantil distanța dintre corpuri
la niște convenții terestre.
Acum atingerile au devenit fără să vrem
o sărbătoare primitivă. Aproape puerilă.

Mă visez salvând organe hyper uzate 
cu acea speranță specifică a oamenilor tineri.
Estetica mâinilor noastre-mpreunate sfidează
tot ceea ce singurătatea tratează.

Ilustrație realizată de Dan Persjovschi

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Print
Cristina-Claudia Ciobotaru

Metamorfozele mefistofelice ale cotidianului

Când citești prozele lui Florin Iaru, e imposibil să nu rămâi șocat și să nu te întrebi încontinuu: cum e posibil așa ceva? Indiferent de

Print
Silviu Romaniuc

Așteptând ca moartea să se întâmple

Publicat la sfârșitul anului 2020 (Polirom), (micro)romanul lui Bogdan Răileanu, Să nu lași moartea să te găsească, propune, la o primă vedere, povestea conceperii baladei

Print
Codrin Dinu Vasiliu

Lecturi de vacanță și post-vacanță

Unul dintre cele mai importante momente de fractură în macro-economia lecturii este reprezentat la noi de începutul școlii. Un început al școlii, cu flori și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *