12 oameni furioși – Partea întâi

Autorul Articolului: Amelia Bianca Dediu

Scenariul scris în 1954 de Reginald Rose

Traducere de Eugen B. Marian

Regia: Tudor Lucanu

Decorul: Adrian Damian

Costumele: Adriana Grand

Maestru de lumini: Jenel Moldovan

Distribuţia:

Juratul 1: Ovidiu Crişan

Juratul 2: Ruslan Bârlea

Juratul 3: Ionuţ Caras

Juratul 4: Miron Maxim

Juratul 5: Radu Lărgeanu

Juratul 6: Cătălin Codreanu

Juratul 7: Cătălin Herlo

Juratul 8: Matei Rotaru

Juratul 9: Cornel Răileanu

Juratul 10: Cristian Grosu

Juratul 11: Petre Băcioiu

Juratul 12: Emanuel Petran

Ofițerul: Doru Bodrea

Durata: 96 de minute

Regia tehnică: Doru Bodrea

Lumini: Mădălina Mânzat, Ionuț Maier

Scenariul scris în 1954 de Reginald Rose

Traducere de Eugen B. Marian

Regia: Tudor Lucanu

Decorul: Adrian Damian

Costumele: Adriana Grand

Maestru de lumini: Jenel Moldovan

Distribuţia:

Juratul 1: Ovidiu Crişan

Juratul 2: Ruslan Bârlea

Juratul 3: Ionuţ Caras

Juratul 4: Miron Maxim

Juratul 5: Radu Lărgeanu

Juratul 6: Cătălin Codreanu

Juratul 7: Cătălin Herlo

Juratul 8: Matei Rotaru

Juratul 9: Cornel Răileanu

Juratul 10: Cristian Grosu

Juratul 11: Petre Băcioiu

Juratul 12: Emanuel Petran

Ofițerul: Doru Bodrea

Durata: 96 de minute

Regia tehnică: Doru Bodrea

Lumini: Mădălina Mânzat, Ionuț Maier

În urmă cu aproximativ patru ani, am vizitat Clujul, iar cu această ocazie, am mers și la un spectacol la Teatrul Național Cluj-Napoca. Pare-se că prima reprezentare a acestei piese s-ar fi săvârşit în 1965 la Teatrul „Nottara”, iar cea de-a doua, în 1967, la Secţia maghiară a Teatrului Naţional din Târgu Mureş. În 1968, „12 oameni furioşi„  era pusă în scenă de un regizor pe nume Franz Auerbach, la Teatrul Evreiesc de Stat, iar 9 ani mai târziu scrierea a avut parte de o nouă montare la Teatrul de Comedie, regizor fiind George Teodorescu.

Piesa este o dramă americană bazată pe un scenariu omonim de Reginald Rose. A fost realizat și filmul, în regia lui Sidney Lumet (debut regizoral). Spre deosebire de spectacolul de teatru, în filmul „12 Angry Men„ este expusă o scenă din sala de judecată, înainte de încheierea procesului. Este o poveste  cu multe răsturnări de situație, iar cei 12 oameni furioși se dovedesc a nu fi chiar atât de furioși cum se sugerează din titlu. Un aspect important care se regăsește în film, iar în scenografia lui Tudor Lucanu lipsește, este imaginea tânărului (creol) acuzat, care privește în gol, așteptându-și verdictul pe care pare că deja îl cunoaște. „12 oameni furioşi„ e o piesă-dezbatere, o piesă tip proces, o piesă bazată pe argumentaţie, pe replică, pe supremaţia tehnicilor de persuasiune. O piesă de nuanţe, de acumulări progresive ce conduc la răsturnări de convingeri, fie ele reale sau superficiale. Piesa se fundamentează pe o structură clasică. Pe ceea ce se numeşte unitatea de timp, de loc şi de acţiune. E, de asemenea, un fel de joc de șah cu piese sacrificate, câștigate, reciclate, construit pe scenă de regizor, ideea jocului de şah fiind sugerată şi de felul în care scenograful Adrian Damian a conceput pardoseala sălii în care se consumă confruntarea celor 12 oameni, altminteri atât de deosebiţi ca fel de a fi, ca temperament şi condiţie socială, ca înzestrare intelectuală. Toţi cu vulnerabilităţi ba fizice, ba afective, ba de istoric personal ce transpar ca atare în reacţiile lor.

Sala în care sunt poftiţi cei 12 juraţi pentru deliberări nu e îngustă. Decorul conceput de Adrian Damian încadrează scena cu opulenţa unor pereţi ridicați, severi, prevăzuţi cu ferestre înalte şi cu o uşă înaltă, sugerând astfel arhitectura palatului de justiţie, cu austeritatea complementară gata instalată înainte de începerea spectacolului. Spaţiul nu e câtuşi de puţin claustrant, permiţând mişcarea în jurul mesei enorme şi sporind mobilitatea personajelor aşezate pe scaune ergonomice.

Piesa prezintă povestea unui juriu format din 12 oameni care deliberează vinovăția sau achitarea unui tânăr pe baza prezumției nevinovăției, urmărind înlăturarea oricărui dubiu (nu pot să nu ma gândesc la cei 12 Apostoli…). Debutează cu retragerea juriului spre a delibera. Scenariul plasează acțiunea-dialog într-o singură încăpere. În speță, este vorba despre un tânăr de 18 ani acuzat că și-a înjunghiat mortal propriul tată. Faptul că tânărul face parte dintr-o zonă rău famată a orașului stârnește încă de la început antipatia anumitor membri din juriu, așa cum rezultă din scenele preliminare. Însa cele două mărturii, ale unui bătrân care a spus că a auzit momentul când băiatul și-a ucis tatăl și pe urmă l-a văzut fugind afară din clădire, precum și a unei femei dintr-un bloc vecin care a văzut scena propriu-zisă a omorului, par a-l trimite pe inculpat spre pedeapsa capitală. Dincolo de o apărare slab pregătită de un avocat superficial și foarte multe probe care îl condamnă pe tânăr, un singur bărbat (juratul nr. 8) crede în nevinovăția acestuia, nu neapărat fiind convins prin probe, ci prin faptul că apărarea nu a spus nimic și că băiatul nu a fost ascultat. Din punctul meu de vedere, starea de claustrare impusă de cerința legală de a nu părăsi încăperea, ca și căldura sufocantă de dinaintea furtunii (după începerea ploii pare că starea de spirit se detensionează) fac să apară tensiuni între membrii juriului, de multe ori nejustificate.

Toate dovezile îl incriminează… În Statele Unite, verdictul în cazul unui criminal care va fi condamnat la moarte trebuie să fie unanim. Piesa prezintă multe tehnici de creare a consensului, dar și problemele întâmpinate atunci când ai de-a face cu un grup de persoane foarte diferite, aspect ce sporește tensiunea.

În afara membrilor juriului procesului penal, în acțiune mai sunt amintiți: judecătorul, paznicul, grefierul, pârâtul (numit în dezbateri „băiatul”) și martorii (cunoscuți ca „moșneagul” și „tanti de vizavi”). Cei 12 jurati au preocupari diferite si provin din medii diferite: angajat la o bancă, afacerist, agent de bursă, rezident într-o mahala, pictor, vânzător, architect, pensioner, proprietar al unui garaj, ceasornicar, manager al unei agenții de publicitate, iar președintele  juriului – antrenor-secund.

În acest context apar unele întrebări: oare pot cei 12 să privească obiectiv acest caz? Oare toate faptele prezentate la proces s-au petrecut întocmai?

Va urma…

Sursa Imaginii: agenda.liternet.ro

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *