Amintiri, amintiri

Autorul Articolului: prof. Nicoleta Darabană

Decembrie 1989: cu doua zile, înainte de încheierea trimestrului I din clasa a-IX a, doamna dirigintă ne-a spus să nu mai venim la școală. Nu s-a întrebat nimeni ”de ce”, eram cu toții bucuroși că începem mai devreme vacanța. Nimeni dintre noi nu bănuia că în câteva zile ”președintele mult iubit” va fi înlăturat.

Am petrecut o vacanță în suspans. Pe străzi nu vedeai țipenie de om, toată lumea urmărea mai întâi cu teamă, neliniște, apoi cu bucurie evenimentele care au schimbat viețile tuturor. Astfel, când am început trimestrul al-II-lea, eram într-o ”nouă eră”, una în care noi, adolescenții, eram curioși și entuziaști față de ”lumea modernă din Vest”. Citeam cu nesaț revistele ”Bravo”, înregistram pe casete audio melodiile noi ale cântăreților străini difuzate la radio pentru a putea să le ascultăm apoi la bairamuri. Treptat au început să apară videoteci, discoteci, rockoteci în care de-abia așteptam să mergem, de obicei vinerea sau sâmbătă seara.

La școală s-a renunțat la vechea uniformă și cu toții eram bucuroși că putem să purtăm blugi. Ne înțelegeam bine cu profesorii și ne plăcea școala. Nu aveam smartphone-uri, tablete, computere, toate informații le aflam citind din lexicoane, cărți, ziare și nu îmi pare rău că a fost așa.

Astăzi, adolescenții sunt la un ”click” de foarte multe informații și oportunități, cu toate acestea unora le lipsește curajul și entuziasmul de a profita de ele, iar alții se simt dezorientați în acest noian.

Dragi adolescenți, îndrăzniți să aflați cine sunteți și ce vreți și să nu vă fie teamă de eșec!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *