Amintiri despre bunici (fragmente de amintiri, într-o ordine oarecum alfabetică)

Bunicul, izvorul și un mic gândac de nepot

Autorul Articolului: Prof. Radu Filipescu

A Apa de la izvorul captat de bunicul era apreciată de oamenii din fosta Mahala a Broscăriei. Veneau în curte și la miez de noapte să își umple căldările. Poarta era deschisă.

B Biserica de parohie era Zlataust, pe Ulița Teodorenilor. Bunicii urcau la slujbă pe o trecătoare abruptă. Bunica, bolnavă de inimă, spunea că această nevoință era Golgota ei.

C Câinele din curte era din când în când eliberat din lanț. Uneori sărea gardul și nu se mai întorcea. Nu cred că era lipsă de recunoștință canină, cât o eficiență maximă a hingherilor de odinioară.

D Dulceață de cireșe amare. Făceau bunicii în curte, la o lampă cu gaz, pentru a nu solicita prea mult butelia. Curtea mirosea a gaz, apoi a arome dulci.

F Franzelă. Uneori mergeam cu bunicul prin oraș și cumpăram pâine de la brutăria unui domn numit Klein – mulți ieșeni și-o amintesc. Nu știu cum supraviețuise vremurilor, probabil devenise magazin de stat. Pâine caldă și gustoasă ca acolo nu am mai mâncat niciodată!

G Godin. Un godin simplu din fontă încălzea camera unde dormeam de obicei în casa bunicilor. Îmi imaginam că este un robot vechi, uitat pe Pământ de o navă spațială.

H Hoții au început să fure diverse lucruri din curte, după moartea bunicii, când bunicul continua să lase poarta deschisă la orice oră, pentru cei doritori de apă de izvor.

Î În dulap, bunicii aveau sirop de pătlagină și dropsuri mentolate chinezești. Nu conta dacă eram sau nu răcit, le consumam cu plăcere.

J Jocuri. Mă jucam toată ziua prin curte, pe stradă, prin vecini, cu verișorii, cu alți copii. Seara, reveniți în casă, jucam ,,Sus-Jos”, ,,Țara lui Piticot” și alte jocuri cu pioni și zaruri.

M Mâncare. Și la asta folosea apa din gălețile umplute de vecini, după cum mărturiseau când veneau la izvor. Vedeam apa bolborosind și îmi imaginam mâncarea pusă în oale pe aragaz.

N Nu am simțit nimic când a murit bunicul. Eram în munți, cu cortul. Probabil mi-a făcut semne sus, printre nori, dar nu am observat.

O Obelix, cunoscutul personaj de desene animate, a căzut când era mic într-o oală cu poțiune magică și nu a mai avut nevoie de vreun întăritor. La o Bobotează, în curtea Bisericii Zlataust, cineva a vărsat din greșeală peste mine o găleată plină cu agheasmă. De câte ori am ieșit cu bine dintr-o încurcătură, m-am gândit amuzat la acel moment.

P Povești. Bunicii aveau o droaie de cărți de povești, pe care le citeam cu nesaț. Ei nu îmi spuneau povești cu zmei și pitici, ci depănau amintiri. Neinteresante pentru mine atunci, acum caut să le regăsesc în sertarele memoriei.

R  ,,-Robinetul, ai uitat să închizi robinetul”, glumea bunicul cu unii oameni veniți să ia apă. Era o glumă, dar unii chiar se întorceau ca să îl închidă. De fapt, apa izvorului curgea în voie.

S Smârdan, strada bunicilor. Un nume eroic pentru o străduță pașnică. Astăzi, în iureșul cotidian, numele războinic se potrivește ca o mănușă.

Ș Șobolanii, înnădiți prin curți vecine, unde se creșteau porci, erau prinși în capcane de bunicul. Chiuia de fericire când reușea să mai prindă unul.

T Trosnet. Trosneau lemnele în sobă în diminețile răcoroase, când bunicul făcea focul. Soba cu arzător nu a mai avut același farmec.

U Uscat. Bradul plantat de bunica cu ani în urmă s-a uscat la puțină vreme după moartea ei. Am mai auzit cazuri de felul acesta. Coincidență, poate o legătură tainică, cine poate ști?

V Vinul casei era o tradiție. Bunicul plantase o viță- de- vie cu strugurii negri, cu boabe mici și dulci. Toamna, toată curtea mirosea a must.

Z Zvonul că întreaga zonă va fi demolată a circulat multă vreme, spre finalul anilor ‘80. După 1989, zvonul s-a pierdut în ceața uitării. Dar, în anii următori, casele vechi au lăsat locul altora moderne, chipuri din trecut au lăsat locul noilor generații. Timpul este cel mai brutal constructor…

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *