An Elephant Sitting Still (2018)

Autorul Articolului: Homsi Lara, clasa a X-a C

Cinematografia  nu înseamnă doar imagini frumoase surprinse într-un unghi bun și derulate pe o bandă rulantă. Cinematografia este cea mai mare oglindă ce reflectă lupta existențială a umanității, este o lume alternativă din care toți facem parte și este de asemenea intimă, fiind o reflexie a trăirilor și sentimentelor noastre.

„An Elephant Sitting Still” (2018) este un film social realist dramatic, cu conotații filosofice, ce urmărește viața a patru personaje, considerată de ei fără sens și nefericită. Filmul de origine chineză este o reflexie a vieții nefericite trăite de Hu Bo, regizorul filmului, care s-a sinucis la scurt timp după lansarea acestuia. El era la începutul carierei sale, ,,An Elephant Sitting Still’’ fiind primul său film printre cele două scurtmetraje realizate: ,,Man in the Well’’ și ,,Night Runner’’.

În ciuda acestui fapt,  evenimentul a fost o mare tragedie pentru industria cinematografică, prin faptul că a pierdut, în cele din urmă, un regizor care a putut să pătrundă atât de adânc în sufletul oamenilor, exprimându-și sentimentele de tristețe și disperare cu care multe persoane se confruntă zilnic.

Filmul ne descrie povestea a patru personaje și conturează sentimentele acestora, fiecare cu o poveste diferită, dar având aceeași dorință – să fugă și să nu se mai uite în urmă. În final, cărările lor se încrucișează, toți patru pornind spre Manzhouli pentru a admira un elefant care stă nemișcat indiferent de răul din jurul său, deseori fiind împuns cu furculițe.

Personajele principale au marea dorință de a fugi și de a lăsa în urmă trăirile nefericite ce aparțin locului pe care îl numesc ,,acasă”, un loc de care s-au simțit străini toată viața, și de a găsi fericirea cu ultima speranță care îi mai ține în viață. 

Probabil de aceea sunt atât de fascinați de acest elefant, care nu simte nevoia să fugă sau să riposteze într-un anumit fel. El pur și simplu stă și nu este afectat de influențele exterioare. Poate s-a resemnat în felul său, cât timp personajele încă au speranță, sau poate niciodată nu a fost capabil să simtă ceva, fiind doar un elefant fără gram de sentiment. În cele din urmă, ajunși la destinație, aceștia nu au capacitatea de a zări elefantul datorită ceții dense din jur, dar după un scurt timp acesta își face simțită prezența prin sunetul puternic auzit din depărtare. Sunetul poate fi și el, de asemenea, interpretat. A fost doar un sunet cauzat de trompa elefantului sau un strigăt de ajutor? Ai libertatea de a alege și de a interpreta așa cum simți și în acest fel ai puterea de a da un sens diferit poveștii.

În ciuda celor patru ore ale acestui film, fiecare secvență a avut scopul ei; de a ne apropia cât mai mult de fiecare personaj în parte și de povestea acestuia. Pe parcursul filmului, majoritatea cadrelor sunt foarte apropiate de personajele principale, invadându-le spațiul personal, sufocându-le. În ultimele scene, cadrele surprind personajele la o distanță destul de mare, reprezentând calmul și pacea interioară, datorită faptului că au putut, în sfârșit, să se detașeze și să fugă.

Scena finală

Totuși Hu Bo încearcă să ne  destrame această speranță în a găsi fericirea într-un alt loc, replica bătrânului Wang Jin dezvăluind faptul că oricât de departe am cutreiera, peste tot e la fel. Mereu vom simți suferința cu care ne luptăm fără încetare, indiferent unde ne aflăm, astfel încât nu există vreo cale de scăpare. Hu Bo și-a pierdut speranța indiferent de câte drumuri a parcurs, fapt ce l-a îndemnat, din nefericire, să își ia viața.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *