Aripi de viață

Autorul Articolului: Alexia-Cătălina Matei

Trăiesc. Sau mai bine spus…Trăiesc? Da, cred ca așa e. Simt emoții…simt fluturi în stomac..dar oare la rândul lor…și fluturii simt oameni în stomac?

Ce ființe frumoase…fluturii…ușor de privit..imposibil de atins…

Aș vrea și eu să fiu fluture. Aș vrea să am aripi..să zbor departe. Ce frumoasă trebuie să fie lumea când nu ai griji…Ești doar tu, fluturele, învăluit în flori și în miresmele lor mirobolante. Dansezi în valurile înmiresmate și te scalzi în dulcele polen al plantelor. Ce îți poți dori mai mult de la viață?

Fluturii sunt frumoși. Am văzut fluturi roz, albaștri, verzi, dungați, multicolori.

Există un număr infinit de modele și totuși..pot spune că nu am văzut doi fluturi care să arate la fel. Fluturii sunt unici doar și prin simplul fapt că sunt fluturi. Mă văd și pe mine asemenea unui fluture…Da, aș fi un fluture alb. De ce? Doar pentru a primi întrebări:

-Doamnă autor, dar de ce un fluture alb, dacă există o varietate așa de mare de modele și culori?

Ei bine, un fluture alb pentru că așa mă văd eu metamorfozată. Deja aș fi fericită pentru șansa de a fi un fluture. Restul detaliilor sunt asemenea unei păpădii într-o grădină plină cu trandafiri: fără importanță.

Fluturii sunt corpurile șlefuite ale omizilor. Oare omizile știu că din existența lor de târâtoare au să iasă ființe atât de măiestre, minunate…sclipitoare? Și dacă ar ști..oare ar putea să aprecieze neprețuita șansă de a se preschimba în insectele cu aripi divine? Și noi suntem omizi, omizi asuprite de viață: suntem mici, neputincioși, aproape transparenți. Tot ce facem este pentru a trăi. Ce înseamnă a trăi? A trăi reprezintă perioada pe care o parcurgem de când existăm până ne oprim din a exista. Oprirea din existență e moartea, însă după moarte..nu cred că ne vom transforma în fluturi. Aici, omida ne este superioară: după moarte, ea devine un ideal al trăirii. Noi devenim doar amintiri și o mână de pământ. Părăsim doar o lume rece si rea. La fluturi nu există răutate. Ființele acestea nu au bunuri materiale, nu stau cu orele în trafic, nu sunt prinși în jocuri politice, mai pe scurt…nu au ură. Nu. Ei își îndreaptă atenția doar asupra florilor, adică tot ceea ce este mai frumos pe lume. Nu au griji.

Dar realizez că există păianjenii, muște prădătoare, păsări…Toate aceste vietăți mânâncă fluturi, nu?

Și dacă…nici fluturii nu sunt vietățile ideale…vreau să mă transform în altceva…vreau altă întruchipare…vreau să devin dulcea rouă a dimineții….

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *