ARTIZANUL UNIRII

Autorul Articolului: Ana Gratii, Liceul Teoretic” Nicolae Casso”, Chișcăreni   

– Nu privi în trecut. El e piedica ce îți va umbri calea spre un viitor mai bun, zic ei.

– El e piedica? Răspund eu.  Trecutul este singurul lucru care va face viitorul unul mai bun. În acel moment, simt cum vibrațiile axei timpului mă ghidează cu ochii închiși dar visători spre holograma unei descendențe prospere. Inevitabil, dar fără legătura trecut-prezent, viitorul va fi eliminat de pe axa continuității vieții, precum și din gramatică sau din legea naturii umane.

Trecutul e murdar de sânge, atacat de necunoscut, metamorfozat de timp. Din trecut venim cu toții și noi toți avem aceeași geneză  – sângele ce curge prin canalele sangvine ale crengilor neamului nostru. Poate e sângele curs pe un câmp de luptă, sau poate e acela înșirat pe un testament sub numele unei promisiuni la veșnicie, dar un lucru este sigur – dacă sângele nu ar fi fost amestecat în necunoscut, iar soluția dată în timp, atunci prezentul nu și-ar fi cunoscut niciodată existența. Prin urmare, neamul nostru nu ș-ar fi putut cunoaște niciodată continuitatea în timp.

Când spun de neamul nostru mă refer la teritoriul carpato-danubiano-pontic dezmembrat de timp și orgolii, care de la Ștefan până în contemporanitate, a avut un scop păstrat constant pînă și acum în conștiința națională – unirea fraților români de pretutindeni. În acest context, istoria a găzduit personalități de oameni care s-au asigurat ca noi, cei ce am fost și care vom veni, să putem să cântăm și să doinim în limba română, să purta ia autentică a neamului nostru, și mai cu seamă, să răspândim valorile românescului în toată puritatea și splendoarea lui.

Așadar, după cum am menționat, oamenii de valoare ai spațului românesc, născându-se în timp, au dat naștere la noi valori naționaliste, în concordanță cu situația politico-teritorială a statului român. Miracole ca Unirea provinciilor române din 1600 a lui Mihai Viteazu, până la Marea Unire din 1918 a adus destule dovezi pentru care oamenii să creadă în puterea poporului, și mai ales, în puterea poporului român.

Marea Unire de după Primul Război Mondial a reprezentat unul din momentele marcante a istoriei românilor, unde personalitățile cu caracterul tipic descris mai sus au distrus bariere și hotare, ca rezultat, fiind constituit statul național unitar român. Pentru că toate drumurile duc spre Unire, personalități ca Ion Inculeț, Nicolae Iorga, I.C. Brătianu, Pann Halippa, Ion Pelivan, printre care – Nicolae Titulescu, au avut abilitatea, prin caracterul ambițios și luminat, să alipească provincia Basarabia, Bucovina și Transilvania într-un tot întreg. Și așa s-a născut România Mare.

Unul din acei bravi Făuritori ai Marii Uniri, important ca toți ceilalți, dar cărui azi îi voi aduce un imens omagiu, este nimeni altul decât distinsul poet, patriot și om politic – Constantin Stere. Nu pot spune că personalitatea steriană a devenit una de natură dumnezeiască sau pretinde a-și lua meritul unirii în interesul de a ascunde după cortină celelalte nume implicate, pentru că nu așa România l-a cunoscut pe Constantin Stere. Nu așa Titanul de la Bucov a vrut să scrie destinul României împlinite.

Un veac fără sfârșit, noi, plecați, tăcuți, conștienți de slăbiciunea noastră, noi am dus jugul, un veac întreg limba noastră a fost interzisă, un veac întreg cartea în limba natală a fost persecutată, ca o otravă revoluționară… spune politicianul în discursul său în ședința Sfatului Țării la 27 martie 1918, ziua când Cei 3 Mari Frați s-au întors la Paria-Mamă. Și are dreptate… Născut exact în apogeul deznaționalizării Basarabiei de către Imperiul Rus, Constantin Stere capătă aptitudinile și caracterul necesar pentru a deveni, din fragedă adolescență, un tânăr subversiv politicii antagoniste actuale din țara lui de baștină și nu numai. Așadar, ca urmare a apariției personalității steriene, întreg spațiul românesc a beneficiat de intelectualtatea luminată a acestuia, a cărui influență s-a înregistrat în aproape toate domeniile de evoluție statală. Și încă o stea a căzut peste destinul României.

Constantin Stere a fost POPORUL. La numai 17 ani ai săi, liceean fiind, a înțeles valoarea poporului în procesul de eliberare a unei națiuni, deci a căutat să pună accent pe rezistența acestuia și nu pe promisiunile deșarte de la așa pretinsul ”eliberatorul estic”. Cu scopul de a slăbi sau chiar înlătura influențele străine țariste, în 1882 aderă la mișcarea revoluționară narodnicistă din Basarabia, expunându-se riscului ca mai apoi să fie închis, timp de 6 ani, în temnițele din Siberia pentru spiritul său coleric subversiv. Totuși, destinul lui refuză să se înscrie în limitele înguste ale perimetrului omului comun și pentru că destinul e mai puternic decât orice orgoliu, în 1892 evadează din închisoare și se recalifică în domeniul cultural, implicându-se din nou activ în procesul de evoluție a Basarabiei. Gândiți-vă că nu este numai despre d-voastră, ci și de copiii voștri, de cei ce vă vor urma. Vă vor ierta oare când vor ști că părinții au dat cu piciorul în dreptul și fericirea lor? Așa politicianul a chemat basarabenii la luptă. A câștigat simpatia Fracțiunii Țărănești din Sfatul Țării. Și așa Basarabia a învins!

Constantin Stere a fost EDUCAȚIA. De mintea sclipitoare a basarabeanului nostru a beneficiat și Iașul de dincolo de Prut, când devine profesor de drept Constituțional, apoi rector la Universitatea din Iași în 1913-1916 după ce absolvește aceeași facultate în 1897. Și nu se oprește doar aici. Constantin Stere a debutat în lumea literaturii române cu studii, eseuri și cicluri de articole, printre care și romanul sterian În preajma revoluției ,cu creații publicate în ziarele timpurii precum Lumina, Basarabia, deasemenea și Viața românească, revistă a cărui drept de fondator îi aparțe.

Constantin Stere a fost POLITICUL. După ce a remarcat situația catastrofală a politicii Basarabiei din ultimul veac de suflare, Constantin Stere și-a plămădit țeluri în frunte cu doctrinele reformatoare care, desigur, erau împotriva regimului țarist contradictoriu manipulator pentru conștiința română. În acest context, politicianul nu numai că a susținut ideologiile răscoalelor burghezo-democratice, dar și, ca deputat în Sfatul Țării, s-a asigurat ca aspirațiile poporului basarabean să fie atât atinse cât și întregite cu cei ce am semnat testament de fraternitate. De asemenea, acesta devine președinte al organului legislativ basarabean din aprilie până în noiembrie 1918, unde s-a afirmat întru numele prosperității, precum și a reformei agrare, dar și a votului universal.

Constantin Stere a fost UNIREA. Rolul Sfatului Țării în Declarația de Unire a Basarabiei cu România este unul indiscutabil. Dar și mai mult, Unirea a fost posibilă datorită luptătorilor pentru acest ideal, printre care revoluționarul Stere s-a evidențiat semnificativ. Înainte ca Actul Unirii să fie prezentat regelui Ferdinand I, acesta a fost aprobat mai înainte de Sfatul Țării, unde Marele orator și alți deputați și-au prezentat discursurile în scopul de a convinge minoritatea să voteze întregirea Basarabiei cu Patria-Mamă. Prestația politicianului sterian a produs o puternică simpatie pe fața publicului prezent la ședință, pentru ca, într-un final, majoritatea să fie învingătoare. El e român din Basarabia. Visul lui cel mai mare s-a înfăptuit deodată în chip cu totul neașteptat… Un om straniu, puternic, entuziast, cam brutal și, totodată, un luptător plin de misticism slav… spune Regina Maria după întâlnirea cu marele deputat la 30 martie 1918, când unirea era înfăptuită iar colaborările de peste Prut deja începuse.

Oamenii scriu destine, iar destinele alcătuiesc istoria. Ca poporanist, sămânță a educației, om politic, adept al Marii Uniri, Constantin Stere a făurit idealul României Mari, inevitabil și totuși liber în a distruge lanțurile orgoliilor străine și mai ales, în a arbori tricolorul veșnic tânăr de deasupra teritoriului de la Nistru pân’ la Tisa…    

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *