Brexit, un film mult prea sincer și asta e bine

Autorul Articolului:Alex Asoltanei

Scriu acest articol din câteva considerente, unele obiective, unele subiective.Tema filmului este extrem de actuală, personajul principal tocmai a fost dat afară de Premierul Regatului și, în final, s-a schimbat complet situația pentru tinerii români care ar fi vrut să studieze în țara lui Shakespeare (subsemnatul a avut acest noroc, absolvind în orașul Beatleșilor). Și mă văd nevoit să recunosc faptul că atunci când am lucrat ca strateg politic, am privit acest film-documentar în repetate rânduri și am luat notițe cu pixul și agenda în mână, cum se făcea pe vremuri.

Vă spun din start să vă așteptați la un material care descrie (poate prea sincer, de multe ori) cum se duce o campanie, cum a fost dus Brexitul care, iată, ne afectează pe toți în acest moment, și, în general, cum merg lucrurile în spatele ușilor închise: negocieri dure, învingători și pierzători, oameni care cred că știu cel mai bine, oameni care nu au nici cea mai vagă idee.

Felul în care cei de la HBO au orchestrat filmul-documentar parcă a anticipat soarta lui Dominic Cummings, strategul ieșirii din Uniune: ,,Domnilor, eu sunt mercenar, mă plătiți și mă lasați să fac cum știu eu, oricât de revoltător vi se pare și apoi mai vedem”. Cummings a fost concediat în decembrie 2020, după ce a fost mâna dreaptă a lui Boris Johnson și creierul Brexit.

Această producție vă arată, printre altele, ce înseamnă tehnologia, ce înseamnă la ora la care citiți acest material rețelele sociale și cum primiți, de exemplu, reclame la sandale, la politicieni, la cârlige de pescuit și așa mai departe. Nimic nu este întâmplător și cei de la HBO au avut măiestria de a arăta cum mulți au votat la referendum fără să știe exact ce. Sunt convins că măcar o dată am cumpărat ceva ce nu îmi trebuie neapărat, dar… era acolo. Este un film obiectiv, nici pro, nici contra, și care are o doză puternică de umor englezesc – nu veți râde în hohote, dar te face să zâmbești des și să gândești glumele.

Nu am să detaliez din film și de ce spun că are umor englezesc, dar vă spun scena când ajung primii doi politicieni acasă la viitorul creier al Brexitului: sună la ușă într-o casă obișnuită din Londra, Cummings țipă la câine că dacă mai latră mult îl gătește kebab și apoi deschide ușa. Recunoaște că e șomer de doi ani, timp în care a meditat, a citit Tolstoi și Kipling, a lucrat pe la ferma tatălui său și cam atât. Când aude de propunere, mai are puțin și îi dă afară pe oaspeți, nici nu vrea sa audă de idee, mai ales că ajunsese persona non-grata la Westminster. Ce a urmat mai departe… deschideți televizorul și vedeți dumneavoastră ce se întâmplă cu acest Brexit. Sau verificați cum a rămas cu vizele pentru intrarea în Regat.

La un alt nivel, filmul-documentar arată cum un sistem întreg și foarte bine pus la punct poate fi dărâmat cu totul de un om ușor țicnit, dar foarte sigur pe el, și care vrea independență totală în ceea ce face. Nu știu dacă Dominic Cummings a văzut filmul, dar politicienii britanici îl numesc de ani de zile un ,,psihopat de carieră”. Poate din motive legale, producătorii l-au făcut să pară o idee mai normal sau așa l-a simțit Benedict Cumberbatch, actorul care l-a făcut realmente carismatic pe protagonist.

Trebuie să știți că producția are un mare minus: coloana sonoră. Dacă filme ca Titanic sau Desperado au lăsat adevărate imnuri în urmă, aici nu este cazul deloc. Pe tot parcursul filmului, muzica pare să fie acolo… doar ca să fie acolo. Poate o coloană sonoră mai bună ar fi ridicat totul la nivel de Oscar, dar nu a fost să fie. Sunt atât de multe producții care au semnate coloana sonoră de genii în domeniu, dar aici singurele secunde care să trezească ceva în spectator sunt doar cele de la început: Oda bucuriei, imnul Uniunii Europene, pe interpretarea lui Beethoven.

Brexit este neapărut de văzut. Ca istorie. Ca sociologie. Ca umor. Ca tehnologie. Ca monden. Ca biografie. Ca politică. Sunt unele filme care au logică după a treia sau a patra vizionare. Brexit este un film-documentar pe care îl prinzi din prima, dar te va face să îl revezi. Are ceva anume și nu pot pune punctul pe I. O fi scena cu Dominic când citește o carte despre cum să fii un părinte bun (urma să devină tată) și îi pică fisa pentru sloganul Brexit?

Sursa Imaginii:telegraph.co.uk

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *