Bucuriile din culise

Autorul Articolului: Bianca Antonia Albert, clasa a VI-a

Acum doi ani, am avut norocul de a păși pe scena Operei Naționale din Iași, în spectacolul de operă ,,Ecaterina Teodoroiu”. Eu, alături de corul Juniorii Operei, am fost copiii din sat, un personaj colectiv în una dintre scenele spectacolului. Cu câteva ore înainte de a intra pe scenă, am primit costumele tradiționale, frumos colorate, iar fetițele au primit și niște coronițe de flori roșii. Am avut două codițe împletite și am primit recuzita, care la final trebuia înapoiată. Am învățat că spectacolul nu înseamnă doar emoție, ci și reponsabilitate.

Sala era plină de oameni încântați, care abia așteptau să înceapă spectacolul. Deodată s-a auzit un gong. Apoi al doilea. După care, la al treilea cortina s-a ridicat. Oamenii au început să aplaude, cu frenezie.

Noi eram sus într-o sală și ne așteptam momentul plini de emoții. După ce am făcut și ultimele pregătiri ,deodată se auzi ,,Juniorii Operei la scenă! Juniorii Operei la scenă!”. Acesta era semnalul nostru. Ne-am așezat în ordine și, alături de domnișoara dirijor, ne-am îndreptat spre scenă. Pas cu pas, ne apropiam de public cu emoție, așteptând momentul cel mare. Între timp, pe holuri mergeau în pas grăbit soprane și tenori. Ne-au zâmbit și ne-au salutat, urându-ne succes. Am trecut de cabinele actorilor, după care am ajuns direct la scena imensă. În față era cortina de un roșu aprins, superb.

Orchestra a început piesa. Notele muzicale se auzeau așa frumos pe fundal, încât păreau o vrajă liniștitoare. Cortina odată ridicată, am înaintat în față. Lumina reflectoarelor îmi intra în ochi. Toți copiii au început să cânte: ,,La la la la la la la la ” Ia-te, ia-te după după ea! La la la! După ea, după ea!” Scena era așa de veselă, că ne-am amuzat și noi, nu doar spectatorii!

După ce am terminat, nu am plecat sus. Ne-am dus în spatele scenei, unde am așteptat, deoarece a trebuit să cântăm din nou. Nu am stat foarte mult și am început iar. La final ne-am pregătit de aplauze.

Eram pe scenă, bucuroasă că am reușit să realizez acest lucru minunat, că am reușit să ajung până aici și că mi-am făcut părinții să fie mândri de mine.

Și eu, la rândul meu, am fost mândră că am pășit pe scena marilor artiști de operă și că am trăit această experiență înălțătoare!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *