Câinele, adevăratul meu prieten

Autorul Articolului: Bianca Albert, clasa a 6-a C

De mică mi-am dorit un câine. Le-am repetat părinților în fiecare zi propoziția „Vreau un câine!”. După mulți ani, în sfârșit, i-am convins și am primit un yorkshire terrier toy. Îl cheamă Charlie și este un poznaș. În prima zi, în drum spre casă, tremura de frică, dar cum a ajuns a începu să inspecteze noua lui locuință. A făcut un tur complet, după care mi-a zărit papucii. S-a oprit și s-a uitat cu mare atenție la ei. S-a lăsat în jos și deodată a sărit pe un papuc. Mi l-a luat și nu i-a mai dat drumul, așa că a trebuit să îi las și am rămas fără papuci. Dar nu a fost un mare sacrificiu, căci a fost mai mare bucuria venirii lui Charlie. În următoarea zi, stătea lângă patul meu și lătra. Observând că nu răspund, s-a urcat singur în pat și a început să se joace cu mine. De atunci, nu mai așteaptă invitație…

Prima dată când a mers la veterinar s-a speriat destul de tare. După ce a terminat controlul, a venit la mine și și-a ridicat lăbuțele pentru a-l lua în brațe. Este foarte amuzant. Când sticla de suc s-a golit s-a dus repede lângă ea și a încercat să se joace cu ea. Observând că nu merge, a început să latre gălăgios. Doarme ca un îngeraș și ador să îl privesc. Vine lângă mine și se lasă pe spate. În acel moment dorește să fie scărpinat pe burtică. Ochii lui sunt foarte drăgălași, nu îi poți rezista. Uneori vine pe spatele meu și se urcă pe cap, după care începe să latre la păr. Cu toate că are multe jucării, tot degetele mele vor rămâne preferatele lui. Este și foarte curios. Atunci când îmi fac ghiozdanul îi place să își bage capul pentru a vedea ce pun acolo. Îi place și să se aventureze în tot felul de călătorii după canapea. Se ascunde și nu îl mai pot găsi, dar îi aduc jucăriile și vine în cea mai mare viteză la mine. Când îi spun ,,Șezi!” el se pune jos. Eu îl aplaud, iar după aceea mă întorc, dar el se uită la mine și își lasă capul într-o parte, pentru că știe că atunci când ascultă primește o mică recompensă. Un alt moment amuzant este atunci când își ia o jucărie și fuge. Alerg după el și încerc să îl fac să obosească, dar cred că mai mult obosesc eu, pentru că este foarte energic. Când cânt la chitară, vine și latră ca și cum am cânta amândoi. Atunci mă simt cea mai fericită.

Îmi aduc foarte bine aminte momentul când l-am scos pentru prima oară afară. Tremura de frică, pentru că a fost prima dată când a putut atinge iarba și era un lucru nou pentru el. Acum, însă, când îi pun lesa, știe că trebuie să ieșim afară și este foarte bucuros. Când intră în contact cu alți câini este speriat, dar în același timp foarte curios. Se apropie încet, dar într-un final fuge rapid către mine. Sunt foarte mulți copii care, atunci când îl văd, se apropie de el și îl mângâie pe creștetul capului, iar el dă din coadă fericit. Toată lumea zâmbește când îl vede, iar asta mă face și pe mine veselă.

Când sunt cu el acasă, ne distrăm foarte mult. Atunci când îi fac baloane din săpun,  sare către ele și le sparge cu năsucul lui. Atunci când părinții vin acasă, el aude ușa și alergă în cea mai mare viteză către ea. Este foarte fericit când suntem acasă, dar când suntem plecați devine trist. Atunci când ne îmbrăcăm,  se uită atent la noi și încearcă să ne ia hainele și fuge  cu ele pentru a rămâne cât mai mult  acasă.  Uneori poate fi și obraznic. Se duce la cabluri și trage de ele, dar când îl prind, îl strig, se întoarce la mine și face ochii de cățeluș cuminte și nu îl pot certa, pentru că este foarte drăguț.

În fiecare seară, înainte de culcare îmi iau cartea și citesc, iar Charlie se ridică în două piciorușe și se uită la mine. Îl privesc, îl iau și îl pun pe pat. El se așază pe mâna mea și privește cartea și încet- încet închide ochii. Mai sunt seri în care se urcă pe pat și se duce la picioarele mele unde ațipește. Este un prieten foarte bun. Când sunt tristă, vine și se ghemuiește lângă mine ca și cum m-ar strânge în brațe. După care mă privește drăgălaș. Mă face să râd și cu el pot vorbi orice. Când îmi fac temele, vine lângă mine și latră ori la caiet ori la pix, pentru că vrea să mă joc. Uneori îmi pun capul pe pernuța lui în timp ce doarme, iar Charlie mă simte și vine lângă mine.

Este cel mai bun prieten al meu și mereu voi avea grijă de el!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *